No. 14 plus minus

Când am scris Aleluion (bandoneon banda lu’ ion tango în somn)? Înainte sau după ce l-am văzut şi auzit în Argentina? Culminase emoţia în Casa Gardel? Mă trăgeau înapoi armonicile de ţară, saratovskaia garmonika?

17-24 martie, Sala Radio, Festival internaţional de bandoneon şi acordeon. Prima seară a bandoneonului : Soavecito şi Cântec pentru Elisabeth (A. Romero), Punta del Este şi Libertango (A. Piazzolla), Misa Tango (L. Bacalov). Serile următoare: Rioplatense, Milonga para Neruda, Coral la Goyenche (H. U. Passarella), Preludiu şi Fuga în do major, BWV (J.S. Bach), Introducere şi Dans nr. 1 (R. M. Rivero), Nopţi cu lună (A. Barletta), Volver (C. Gardel), Coral la Goyenche (H. U. Passarella), Poştaşul (L. Bacalov), Chiquilin de Bacin, Decarissimo, Tangazo, Aconcagua, Uvertura Dramatica op.5, Oblivion (A. Piazzola). Solişti: Madeleine Soave, Peter Soave, Hector Ulises Passarella, Richard Galliano. Dirijori: Horia Andreescu, Gerd Schaller, Roberto Salvalaio, Dan Mihai Goia (cor).

Destinul (că nu vreo conspiraţie) a umplut sala în prima seară, apoi la recitalul sextetului Galliani, bandoneonul rămânând parcă să fie cunoscut de români prin reprezentanţi număraţi (neexilaţi, ca eventuală explicaţie, la Ateneu sau la premiera Olandezul zburător de la Operă). Norocul tot cu Giulliano, de departe cel mai magnetizant dintre soliştii (re)descinişi în Bucureşti, care, după ce, la acordeon, îşi continuase aici, în festival, proiectul De la Bach la Piazolla (început la Santa Cecilia, iar Bucureştiului urmându-le Dole, Atena, Basel, Poznan, Lublin, Paris, Lyon etc), avea să revină, apoteotic, tocmai cu bandoneonul, egal Piazzola (şi el însuşi: iar ghinion pentru instrument?) în închiderea acestei prime milonga-tango de talie mondială la noi, care va fi învederat totuşi bandoneonul (pe „furate” cu acordeonul, cu orchestra?)

Evident, Galliano îşi mai bandoneonizează şi acordeonul, sedus de jazz, într-o întâlnire perpetuă cu Piazzolla. Măcar să importe, cât disproporţia preferinţei, triumful acordeonului. Şi aşa, seara dinaintea festivalului, a reinaugurării orgii, cu pierderea unui registru, la pauză, organista Jennifer Bate a trebuit să schimbe piesele din program adaptându-se noii situaţii a instrumentului sacru (un acordeon mai mare), renunţând şi la Suita Gotikă, de L. Boellmann, care, însă – iarăşi sorţii – a putut fi ascultată la acordeon de concert (baian) în recitalul lui Peter Soave (sub o sută de spectatori!) – Introduction – Choral. Menuet gothique. Priere a Notre-Dame. Toccata. (Magnificenta J. Bate încheiase şi ea, totuşi, cumva substituindu-se orgii, cu Priere a Notre Notre-Dame).

Dacă va fi fost comutat show-ul, să zicem, în Tricornul, de De Falla, ne putem aminti încă autoexilul compozitorului în Argentina şi păstrăm afinitatea circuitului în milonga. Da, Auf der Suche (În căutare), piesă de concert pentru acordeon şi orchestră mică, de Boris Porena, a avut prima audiţie absolută (mondială) acum la Bucureşti, în interpretarea lui Claudio Jacomucci. Oricum, Misa Tango (Kyrie. Gloria. Credo. Sanctus. Agnus Dei) nu poate fi înţeleasă fără bandoneon, mai ales Sanctus şi Agnus Dei.Ca orga să fi păţit şi bandoneonul lui Galliano, vechi, primit probabil cândva de la Astor Piazolla (eu am făcut nuevo tango, to fă nouvelle valse musette). Îl lăsaseră butoanele de pe stânga, a bătut omagiatul instrument ca pe un copil şi a continuat.

În sală va fi fost şi Alexandru Nuca, „singurul bandeonist român” (şi-a vândut garsoniera pentru a-şi comanda un bandoneon în Germania, şi acesta singurul în România?) Poate şi cei de la clubul bucureştean de tango argentinian Barrio de Tango, sau poeta Andra Rotaru, atrasă de tango şi Frida Kahlo. Cel mai bun ascultător ar fi fost George Sbârcea, alias Claude Romano, marele dansator şi compozitor de tangouri româneşti din anii ‘30, atunci fără bandoneon, acum cu. Acesta e „singurul” bandomeon din România:

 Acordină tangazo bandoneon. Bandoneon (-ion) inventat de Heinrich Band. Familia concertina. Amelodeon cajun. Îmi poftise auzul bandoneonul în vecinătatea acordeonului cajun. Suspans erotic-thanatic. Orga, după 24 de ore, bandoneon, vom şti şi aşa de Bach. Sinucidere în cor. Cortină spre Fuji. Soave suavizează. Discuţie bandoneon-violoncel în Bacalov. Şarpe bandoneon cu Evita fuga- tango. Prin ochii lui Borges îmi reapăruşi (,) bandoneon. A doua Argentină, sala Radio (aici repetase, concertase şi pianista Argentina). Contrapunct nesemnificat. Bandoneon în Trianon. Singuri bandoneonului, aule, Saule. Nimeni mulţime, nici tango. Inimă pe butoane de aer. Bandoneonul în orchestră, orchestra în acordeon(-orgă). Chopin, orga, misa tango. Primăvară în bandoneon. Nici în Buenos Aires nu-mi ardea de altceva. Nici Peron, nici bandoneon, ca la 50 de bandoneonarzi. Tango abstractizat baroc, cum ar dansa Picasso în locul scaunelor. Fiori aurorali crescendo spre alte poliarmonii de balaur. Fericitoare tristeţe, tango de jale mistică. Bach Piazzolla Galliano.

 Bandoneon / hoy es noche de fandango. Rifaste my virginidad. El fango hasta el altar. Spots on sun to get him married pinguins embrace on glace. Tristezas de la calle Corrientes. Tu ansiedad de distancias. Baptism of petals ocean inverse refrain. Amores de estudiante, amores viejos. Ella es triste como un tango. Milonga di Martin Fierro. El tiempo pasa de largo / quando te abrazo en un tango in Buenos Aires asi, / un paso y dos y tres, la pausa y seguir. El primer tango en la gracia sentimental / de Eva y Adan del arrabal. Bailando el tango te encontre, / Bailando el Tango te perdi.

ALILUION

Fernando în lunfardo

coupa santa bardo

en la barba en el tango

Jorge Elenei seacă

lacrima ţigancă

mac pampa obrazul

azul pe brânci jazzul

 bandoneon

banda lu’ Ion

tango în somn

bardo barba lui Tagore

en catalon y provencal

 am mas în surul mas

milonga m-a ars

tânga m-a rămas

aliluion ale lu’ Ion

ghitara în Pantelimon

pe foxtrot & cancion

 te sun la telefon

dintr-un cameleon

satyricon sanscriticon

îmi scoate cleiu’

Sergiu cu condeiu’

sanatana meiu’

Dr. George Anca