Raga, de la filosofie la teoria muzicii
Era, întra-adevar, începutul nopţii – rathi pratham prahar – pe Lipscani. Victor Marius Beliciu, la sitar, şi trupa lui, Turya, pornisera Desh raga, cinci note în coborâre, şapte în urcare. Cine a auzit Vande Mataram, şi muzica şi ţara (desh) i s-ar meni.
La represalii per publicarea Doinei-Eminescu, în 1983 (centenar) i-am spus rectorului Gurbaksch Singh, care mă apăra, aceasta este Vande Mataram a noastră (a românilor), Bande Mataram s-a publicat în traducere românească, iar în Latinitas am tipărit Doina în hindi – versiune de Vinod Seth, şi engleză – Nilima Das şi subsemnatul; Vinod a scris şi un poem propriu, Doina desh; o însoţire neforţată între raga şi doină. Ragă Abhai că aş distruge limba română, tot raga (pronunţat rag, cum aş rage/răgea şi eu), tot doina dăinuie, iar adevărul sanscrit (sat) se resemnifică sat, dumnezeu (om/aum, cf. „Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inimi”, Eminescu) se citeşte la noi om.
Pe Ravi Shankar în duet cu fostul lui cumnat Ali Akbar Khan (nu vorbiseră douăzeci de ani şi acum se certau în instrumente, sitar – veena, l-am ascultat spre miezonoptică, încheind cu tilana. Iar raga bhairavi mi se vizualizează prin Raja Reddy dansand pe Shiva, în pas cu soţia şi fiica.
Regie serioasă, Victor mi-a făcut un semn-namaste, după două minute de alean strunit ondulatoriu, şi mi-am recitat (de el şi de Angelica Marinescu aleasă) Dharma:
spiritual dumnezeu e unul
toată creaţia lui o familie
şi fiinţele non umane
în spiritualitate nu–s diferenţe
subteran Ramayana e spirituală
o cale a vieţii în bună companie satsang
religia parte din dharma nu invers
oriunde templu imagine Rama Seeta
aminte ca mama ca tata
Soţia lui Victor, dansatoare, avea să dubleze sanctitatea raga în mişcări de bharatnatyam, aşa că o veche dedicaţie pentru Sonal Mansingh, carismatică interpretă de oddissi, am adăugat-o-plecăciune în interludiul-test din raga desh, poate şi ca o tentativă familiarizare pe româneşte cu diferenţele muzicale indo-europene, cât că o fi părut bravadă, sonind:
o să răsară între vis şi viaţă
Sonal sau sau dansatoarea-nmărmurită
părându-ţi-se iar petrecăreaţă
în dor de dor şi fără de iubită
gânduri din Veda disdedimineaţă
vei auzi în curgere sanscrită
apoi îţi vezi de dorul de viaţă
în ziua lungă fără o clipită
întors pe-o parte-n cânt să nu te sperii
când încă te trezesc mirate jurii
dintru o nebunie a plăcerii
cu sufletul peste surâsul gurii
sub soare răscoleşte bananierii
în dans kathakali sau manipuri
Aici începusem (cabotin?) cu ooomm, ca un dhvani-sunet-melodie-culoare-raga conectate la (da!) dooorr. Chiar, anii din India mi i-am lăsat dor tămăduit de ragas ascultate, pe când Victor le-a adus la viaţă, din ce în ce mai aproape de virtuoztate, sub imperiul maeştrilor-guru, transportabil, voila, de ma aflu într-o retrăire-avatar, deodată, dinadins, integrat în desh raga Turya. Ce-or fi gândit spectatorii nu ştiu, dar ce de aplauze pentru raga rehăruită de acest artist şi trupa lui.
Poate asemenea inclusesem, la Centenar, în Cenuşa lui Eliade / Eliade’s Ashes, însemnări la un concert de ragas de la Sala Radio:
busuioc tulsi
canon hindus
raga de seară
serenitate
persoană continuitate
unul din o mie şi nu eşti
sunetele te caută
în cunoştinţă de păcat
încă în yaman
pe swastika
prosperităţii
fără Hitler
te respiri
zei de sunete
întrupările liniştii
norocul epifaniilor
fiecare cu ale lui şi raga
te împresură atman
sitar secerătorul macilor
traducător de gitanjali
blânde sunete de prăbuşire
în dharma dansantă
mai şi plecaţi la meci
de aplauze Mircea
tabla-n tropot pe sitar
de întoarcere în valuri
staţi nedestructuraţi
trăznet pe raga Eliade
copii pe mai târziu
acestei plaurări
câte respiraţii
prepărinteşti
argonauţi din raga
întorcându-ne drum
cosmică
rugă
părinţii
Gita
Kurukshetra
raag
în mintea sălciilor
nu-n palme nu acum
răgălie
răcărie
orga mascată în sitar
invitaţie avatar
nemaitristeţe amar
chiar ce facem cu timpul
cum de ţi-ai ars
partiturile sub
de profanare radiaţii
uite sonorizarea mântuirii
basil tulsi
hindu canon
evening raga
serenity
person continuity
one out of thousand but you
the sounds search you
in knowledge of sin
still in yaman
on swastika
of prosperity
without Hitler
you breath self
gods of sounds
embodiments of silence
the luck of epiphanies
everybody with own’s and raga
atman encercles you
sitar the reaper of poppies
translator of gitanjali
soft sounds of collapse
in dancing dharma
you also go to match
of applause Mircea
tabla tramping on sitar
of returning in weaves
stay undestructured
thunder Eliade raga
children on later
of this reed islet
many breaths
prefatherly
argonauts from raga
returning way
cosmic
pray
parents
Gita
Kurukshetra
raag
in mind of willows
not in palms not know
ragworm
cryfish
organ masked in sitar
invitation avatar
no more sadness amar
just what do we do with the time
how did you burn
the scores under
profaning radiations
listen to sounding of salvation
George Anca
*
Termenul de raga, din muzica hindusă, este sinonim cu acela de mod în teoria muzicală europeană. „Muzica indiană este o artă care vorbeşte, elaborează o idee, analizează o emoţie”, afirma Alain Danielou (Inde du nord. Les traditions musicales, p. 12-13). De ce este important acest lucru? Deoarece, mai mult decât în oricare artă – de oriunde, principiul fundamental este acela al semnificaţiei precise pe care o are fiecare element component: sunet, ritm, nuanţe, gest, vorbire, totul este esenţial şi indispensabil. De aceea, înţelegerea acestei muzici este dificilă pentru receptorul din spaţiul european.
Există un număr mare de sisteme modale raga în muzica hindusă, pentru a reda o multitudine de stări sufleteşti şi imagini artistice. Astăzi, sunt în practică aproximativ 300 de sisteme, dar scrierile mistice indiene menţionează existenţa a peste 16000 de raga.
Muzica hindusă se bazează, în primul rând, pe improvizaţie, iar caracterul ei este fundamental solistic. De aceea, orice interpretare se transformă într-o creaţie nouă, niciodată identică alteia, înlăuntrul unui sistem sever de reguli complexe, de la care executanţii nu se pot abate. De aceea, fiecare interpret indian este, în acelaşi timp, şi compozitor.
Conform teoriei muzicale hinduse, octava poate fi împărţită în 22 de microintervale ce poartă numele de shruti, fiecare astfel de microinterval având o semnificaţie estetică şi emoţională aparte. Principalele sunete ale sistemului sunt în număr de 7 şi au următoarele corespondente:
Sha – do; semnifică sufletul etern
Ri – re; semnifică taurul; este asociat capului
Ga – mi bemol (mai sus cu o comă sintonică decât mi bemolul din sistemul european) simbolizează capra, este asociat braţelor;
Ma – fa; simbolizează bâtlanul, este asociat cu pieptul
Pa – sol; simbolizează chemarea cucului; este asociat gâtului
Dha – la; simbolizează calul; este asociat şoldului
Ni – si bemol (mai sus cu o comă sintonică decât si bemolul din sistemul european) – simbolizează strigătul elefantului şi este asociat picioarelor.
Există trei sunete care au funcţii importante în fiecare raga: sunetul polarizator (un fel de tonică), sunetul vadi (de vorbire) şi sunetul samvadi (de co-vorbire). Sunetul central conturează întreaga expresie modală, ethosul. Este tratat prin ornamentări specifice, ca şi în muzica arabo-persană, prin accentuări şi sublinieri speciale. Ornamentele melodice au un rol organic, nefiind doar simple elemente estetice de natură exterioară, aşa cum este adesea cazul în muzica europeană. Există formule ornamentale specifice fiecărui raga, formule care conturează o ambianţă modală, uneori elaborându-se ornamentări complexe chiar pentru fiecare sunet.
Putem deduce, astfel, că modurile raga nu sunt scări propriu-zise, ci prototipuri de structuri melodice caracterizând o formaţiune modală sau alta. Reducerea lor la scări este o chestiune teoretică.
Modurile indiene sunt, aşadar, caracterizate prin prezenţa microintervalelor, printr-o mare strălucire şi putere de inventivitate, prin virtuozitate.
Veronica Anghelescu
Bibliografie
Giuleanu, Victor. Tratat de teoria muzicii, Editura Muzicală, Bucureşti, 1986, p. 397-402.
Danielou, Alain. Inde du nord, Paris: Buchet/Chastel, 1966 (Institute International d’Etudes. Les traditions musicales.), p. 12-13
