Sări la conţinut

Turandot ridică cortina

octombrie 24, 2010
de no14plusminus

Cu o viziune modernă asupra operei Turandot, Opera Naţională din Bucureşti şi-a deschis stagiunea 2010-2011, sâmbătă, 9 octombrie. Deşi primită cu o oarecare reticenţă de unii melomani, punerea în scenă a ultimei opere pucciniene sub forma unui concert-spectacol cu decor minimal şi anumite proiecţii s-a dovedit a fi o alegere reuşită spre finalul serii.

Doi invitaţi speciali au completat distribuţia din Turandot, operă în trei acte care a încântat publicul şi la sfârşitul stagiunii precedente. Provocarea lansată de Prinţesa Turandot a fost oglindită de  Mariana Zvetkova, o soprană de origine bulgară. Cu un timbru uşor aspru în acut, aceasta s-a dovedit a fi o prezenţă agreabilă pe parcursul spectacolului. Curajul nesăbuit al tânărului pretendent  Calaf i-a revenit tenorului Daniel Magdal, un îndrăgit colaborator al Operei Naţionale din Bucureşti, stabilit de ani buni în Germania. Deşi o voce puţin lipsită de volum pentru orchestraţia bogat timbrală a lui Puccini, acesta şi-a câştigat încă o data admiraţia publicului bucureştean prin interpretarea plină de sensibilitate a ariei Non piangere Liù şi a celebrei Nessun dorma.

Intepretată foarte rar, ultima oară acum 40 de ani, opera este la a doua montare pe scena bucureşteană. Printre rolurile secundare, micuţa slujitoare Liù, a strălucit prin prezenţa foarte expresivă a sopranei Crina Zancu. Momentul în care Liù se sinucide reprezintă ultima pagina scrisă de Puccini, opera fiind terminată de elevul său, Franco Alfano. Mandarinul, Pang şi Pong (doi dintre miniştrii curţii imperiale),  au fost interpretaţi de Vasile Chişiu, Liviu Indricău şi Hector Lopez, aflaţi la debut. Puccini conferă corului o importanţă aparte în această operă. Alături de corul mare, pregătit de Stelian Olariu şi prezent tot timpul pe scenă, câteva intervenţii au fost expuse cu acurateţe de corul de copii, condus de Vasile Corjos. Cu o reprezentare modernă, regia i-a revenit lui Ştefan Neagrău, iar scenografia Vioricăi Petrovici.

Cu una dintre cele mai complexe orchestraţii din operele veriste, conducerea muzicală a fost asigurată de charismaticul dirijor Tiberiu Soare, sub bagheta căruia întreaga distribuţie muzicală s-a bucurat de un succes bine meritat.

„Puccini smulge din sângele lui această muzică. Compozitorul se regăseşte în ea, cu toate năzuinţele lui de artă şi creaţie, ascultând în sunetele ei strigătele de durere, speranţă şi biruinţă ale omului” (Arturo Toscanini).

Janina Bădici

Muzicolog

                                                                                                         

No comments yet

Lasă un răspuns

Note: You can use basic XHTML in your comments.

Abonează-te la acest flux de comentarii prin RSS