Festivalului Ţintea Muzicală ediţia a III-a

22-25 iulie 2011, Ţintea, judeţul Prahova

Seminarul de muzică contemporană aşa cum a fost el

Partea a II-a

Ruxandra: M-aş opri acum la lucrarea Adinei Sibianu: Căutare pentru violă şi pian.

Chiar ieri după concert vorbeam cu cineva şi îi spuneam că am remarcat lucrările celor doi compozitori mai tineri ca fiind cu totul aparte ca mod de adresare. Atât piesa Adinei, cât şi cea a lui Sebastian se disting printr-o anumită francheţe a exprimării. Referidu-ne la lucrarea Adinei, putem porni de la titlul ei – Căutare – care ne trimite la o stare romantică. (Ideea este eminamente   romantică).E vorba însă doar de stare, şi nu şi de limbaj.

Adina S.: Da, cu toate că titlul a venit la sfârşit. (râsete)

Ruxandra: Dar şi asta este interesant. Înseamnă să totul a venit din interior şi ţi s-a revelat dintr-odata.

Adina S.: Când am început să scriu am pornit de la o ideea unei structuri ostinate pentru pian   peste care am suprapus apoi viola … după care a venit titlul.

Ex.1 Partitura

Dana: Şi ai scris mai întâi toată linia pianului, de la cap la coadă?

Adina S.: Da, am scris tot pianul de la început la sfârşit, iar viola abia dupa aceea. Linia violei mi-a luat vreo trei-patru ore doar.

Ruxandra: Foarte interesant! La ascultare, totuşi, pianul apare cu rol de acompaniament.

Adina D.:  Se simte însă că pianul asigură, cum se spune, infrastructura.

Christian: …ceea ce îi permite de a-şi lua liberatatea de a improviza peste.

Foto 1

 

Nucu: Oricum, dacă e să ne luăm după tema festivalului – Întrebări romantice, răspunsuri contemporane – titlul se potriveşte! Putea să fie nu Căutare, ci Găsire.

Adina S.: Nu ştiu. Eu, după ce am scris titlul, am completat cu ultimul fragment şi am încercat   să las lucrarea într-un fel nerezolvată.

Adalbert: Ai putea să explici titlul mai bine? Ce ai „căutat” prin/în această lucrare?

Adina S.: Am pornit de la o structură ostinată – o mişcare, un perpetuum. Peste care am suprapus motivele violei, motive întrerupte, neterminate care pot apărea ca interogaţii.

Adalbert: Înţeleg că s-ar putea vorbi şi de un nivel psihologic al acestei căutări.

Ruxandra: Căutarea nu implică şi o găsire. Este vorba pur şi simplu de o stare de căutare..

Cornelia: Există în acestă căutare şi o oarecare nelinişte?

Adina S.: Nelinişte, da, dar nu o nelinişte agitată.

Ex.2 Partitura

Dana: Ceea ce am remarcat eu încă de anul trecut la Adina Sibianu este subtilitatea cu care ea reuşeşte să aducă împreună impulsuri, influenţe din diverse zone – fapt care se petrece probabil involuntar şi prin aceasta cu atât mai fermecător. În lucrarea pentru violă şi pian eu l-am auzit pe Enescu, dar am auzit si secvenţe armonice care m-au dus cu gândul la o muzică de film…

Adina D.: Da, şi pe mine.

Christian: Nu vreţi să ne eliberăm tocmai de aceste lucruri pe care toţi le avem în noi

Adina D.: Stai puţin!

Christian: …pentru că nu asta este important!

Dana: Eu vreau să spun că mie îmi place la Adina că ea reuşeşte să facă posibilă o frumoasă întâlnire a acestor straturi – lucru care nu se întâmplă foarte des. De remarcat este tocmai eleganţa cu care se întâlnesc diferitele straturi şi faptul că Adina nu insistă în mod special pe nici unul dintre ele. Este ca o permanentă pendulare – îndepărtare / revenire –  într-un cuvânt o calitate a scriiturii ei.

George: E o trăsătură de stil, până la urmă, o trăsătură a personalităţii ei în plan muzical.

Dana: Aş sublinia şi curajul cu care ea dă curs acestor impulsuri.

Christian: Dar de ce? Nu este interzis nimic! De ce-ţi trebuie curaj?!

Adalbert: S-a vorbit despre diferite influenţe aici. S-a vorbit şi de Enescu. Dar eu nu aud multe din trăsăturile specific enesciene.

Dana: Când am spus Enescu m-am referit la spaţiul Enescu.

Adalbert: Oricum, toate aceste influenţe venite din diferite genuri sau de la diferiţi compozitori nu ating miezul lucrării care este foarte personal şi foarte convingător.

George: …aşa e. Ea rămâne ea însăşi.

Ex. 3 Video

 

Ruxandra: Mergem mai departe? La piesa lui Sebastian pentru saxofon, violă şi pian intitulată Tropicality. Care, cum spuneam, mi se pare că s-a detaşat cumva de expresia concertului prin prospeţimea ideilor – firească de altfel – prin francheţea exprimării şi o dezinvoltură în a scrie şi în a da glas ideilor.

Christian: Dar de ce Tropicality?

Sebastian: M-am gândit la ceva exotic.

Christian: E adevărat că devine „Tropicality”, dar abia la final.

Adina D.: De ce, şi la început… nu ai simţit „apăsarea”căldurii?

Christian: Nu, nu, eram foarte aici, dar după aceea m-am transferat.

Sebastian: Deci eu nu m-am gândit decât la ideea de exotism. Eu am fost la tropice doar de            doua ori (râsete puternice!) (Christian: „doar de două ori”)

Sebastian: Eu am fost acolo exact de două ori, adică nici deloc, dar nici des. Momentele petrecute acolo sunt ceva îndepărtat. Iar locul e şi el  îndepărtat. M-am gândit să creez ceva care să aibe o culoare exotică. Au fost două feluri de exotism, pentru că piesa am împărţit-o în două şi fiecare jumătate am zis că are…

Christian: Dar eu am simţit mai degrabă o transformare, aşa, către finalul acela, decât o chestie bruscă… care pleacă din apăsarea de care vorbea Adina mai devreme şi care…

Ruxandra: (e o încărcare).

Christian:  uşor, uşor se detaşează, se eliberează, devine din ce în ce mai vie, începe să trăiască şi să se mişte, chiar să danseze! D ar aşa, uşor, spre final…adică nu e o treabă îngustă.

Adina S.: Nu e, dar se recunosc secţiunile.

Adina D.: Da, adică e clar.

Christian: Da, dar eu vorbesc strict de percepţie.

Ruxandra: Oricum, muzica are aspectul unei experienţe trăite.

Sebastian: Şi pentru mine a fost exotic să o scriu, adică a fost ceva nou pentru mine să scriu o asemenea piesă.

Dana: Din ce punct de vedere? Al ansamblului, al componenţei?

Sebastian:. …al trăirii, al culorilor.

Adina D.: Rspectiv saxofonul împreună cu viola şi pianul?

Sebastian: Da, şi asta a fost ceva nou, bineînţeles.

Foto 2

Christian: Ideea de a conduce muzica către o „tropicalitate” a fost anterioară momentului începerii lucrului la piesă? Pentru că eu nu am recunoscut în început vreun iz tropical. Abia după aceea, în cea de-a doua parte…

Ex.1 Partitura

Sebastian: Da, începutul poate fi scos, separat de rest. De fapt relaţia este: exotism, din care scot tropicalitatea; adică m-am gândit mai întâi la exotism şi m-am întrebat: „ce este ceva exotic care îmi aminteşte într-un fel de culorile de aici?”, şi am ales tropicele. Puteam să aleg, de exemplu, polul nord sau luna.

Adina D.: Dar pe lună n-ai fost!

Ruxandra: Niciodată! (râsete)

Dana: Există un drum armonic

(Adina D.: Asta am vrut să zic şi eu)

Sebastian: Da!

Dana: pe care ţi l-ai gândit, sau există anumiţi

Adina D.: paşi, trasformări?

Sebastian: Mai degrabă un sistem armonic.

Dana: Aşa ceva! Deci există ceva care este independent de lucrarea asta.

Sebastian: Da!

Nucu: (În interiorul)

Christian: În interiorul! De ce independent?

Sebastian: Independent, pentru că poate fi exprimat independent de această lucrare.

Ruxandra: pe care l-ai implantat aici.

Sebastian: Da, sistemul l-am implantat în lucrarea asta.

Christian: Da!

Dana: Deci sistemul preexistă. Asta vroiam să întreb: sistemul exista sau s-a născut cu lucrarea?

George: Ai anticipat o întrebare pe care, uitându-mă pe partitură, vroiam să o pun şi eu. Mie mi se pare că există o anume rigoare

Dana: Tocmai că se aude rigoarea asta.

Adina D.: Se aude!

Dana: Da.

Adina D.: Mie mi-a plăcut că acest sistem e desfăşurat într-o anume manieră: există prima parte; şi apoi, când apar inserţiile alea jazzistice, în a doua parte, totuşi se păstrează

George: Se mai diluează

Adina D.:demersul armonic.

Ex.2 Partitura

Nucu: Mărturisesc că, din discuţiile pe care le-am avut zilele astea aici, la Ţintea, am aflat că la facultate studiai cu un profesor care încerca să te ducă  pe o anumită directie, să te limiteze stilistic, dar voinţa ta era destul de bine precizată, ştiai ce vrei şi nu ai simţit nevoia să faci cum ţi se spunea. Există ceva din lucrurile astea în piesa asta?

Sebastian: În piesa asta am uitat complet ceea ce mi s-a impus, deci stilul impus. La aceasta a contribuit şi faptul că piesa urma să fie cântată aici, în România.

Dana: departe de profesor.

George: de ochiul lui.

Nucu: Deci a fost despărţirea

Ruxandra: De aici dezinvoltura asta!

Sebastian: Am vrut să mă eliberez complet.

Adalbert: O întrebare: cum ai selectat sunetele cu care lucrezi? Este vorba de un anumit sistem sau o anumită tehnică?

Sebastian: Am pornit de la ceva improvizat, am schimbat puţin şi apoi am găsit un suport a ceea ce se născuse din improvizaţie.

Dana Probst