Geneza Imnului Unirii de Ciprian Porumbescu

Standard

Paul Leu cu fiica și nepotul Adrian

 

Ideea unității studenților români veniți la Viena, din diferite provincii, se impunea ca o necesitate, deoarece ei aparțineau la două asociații ce nu se prea înțelegeau între ele. În aceste condiții, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, au militat pentru a le unifica, iar în primăvara lui 1871, ambele s-au contopit în România jună, sub deviza: Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă în simţiri!

În vederea transpunerii devizei în realitate, noul comitet a instituit un premiu pentru acela care va realiza cel mai potrivit text literar, iar muzica urma să fie compusă de studentul de la Stupca, ce avea experienţă în acest domeniu, deoarece făcuse acelaşi lucru şi pentru Arboroasa.

La concurs s-a prezentat însă numai o singură poezie, scrisă de Andrei Bârseanu. Versurile fuseseră alcătuite în înţelegere cu Ciprian Porumbescu, care i-a recomandat să folosească metrul şi ritmul Cântecului gintei latine.

Juriul nu a fost mulţumit de creaţia prezentată la concurs. Cele trei strofe, a opt versuri fiecare, au fost considerate ca fiind prea abstracte, îndepărtate de ţelul imediat al asociaţiei.

Ciprian, pune capăt discuţiilor, spunând:

-       “Mie-mi place şi am aflat melodia potrivită!”[1].

Neavând de ales, comisia a aprobat, provizoriu, textul lui A. Bârseanu, până la ivirea altor versuri mai bune, iar autorul a renunţat la premiu.

După câteva zile, odată cu distribuirea partiturilor, studentul Porumbescu, pentru a satisface pe cei nemulţumiţi, a adăugat o a patra strofă poeziei lui Andrei Bârseanu:

“Şi-un sacru jurământ răsună:

Chiar pân-la moarte-uniţi să fim

Şi scumpa Românie jună

De-orce duşman s-o scutim.

Atunci şi maica noastră gintă

Va fi măreaţă pe pământ.

Nainte, fraţi! Deci înainte!

Cu noi e însuşi Domnul sfânt!”

Şi astfel, la repetiţiile făcute în vederea şedinţei festive, imnul cel nou al României june a mulţumit pe toţi membrii asociaţiei vieneze.

La premiera ce a avut loc într-un salon al unui restaurant din Viena, deoarece de faţă era şi un comisar imperial, Toma, ce ştia româneşte, Ciprian nu a permis a se cânta şi apoi a se recita strofa compusă de el.

Din imnul junimii studioase a rămas, pentru posteritate, doar următoarea versiune literar-muzicală:

Pe-al nostru steag e scris Unire,

Unire-n cuget şi-n simţire

Şi sub măreaţa lui umbrire,

Vom înfrunta orice lovire.

Acela-n luptă grea se teme

Ce singur e rătăcitor,

Iar noi uniţi în orice vreme,

Vom fi, vom fi învingători!

Am înarmat a noastră mână

Ca să păzim un scump pământ,

Dreptatea e a lui stăpână,

Iar domn e adevărul sfânt.

Şi-n cartea veşniciei scrie

Că ţări şi neamuri vor pieri,

Dar mândra noastră Românie[2]

Etern, etern va înflori!

Învingători cu verde laur,

Noi fruntea nu ne-o-npodobim,

Nici scumpele grămezi de aur

Drept răsplătire nu dorim.

Ştiind că-n viaţa trecătoare

Eterne fapte-am împlinit

Şi chinul morţii-ngrozitoare,

Bogat, bogat e răsplătit”[3].

Graţie melodiei solemne, încărcată de viaţă şi de semnificaţii simbolice Imnul Unirii, cum l-a intitulat Ciprian Porumbescu în  Colecţiunea de cântece sociale pentru studenţii români, compuse şi dedicate Junimei academice române, s-a impus peste veacuri șI milenii.

Încă de la începutul secolului al XX-lea, imnul României june a devenit un bun al românilor de pretutindeni, un cântec de masă, cunoscut, mai apoi, sub numele de Pe-al nostru steag, titlul dat de primul vers a primei strofe creată de Andrei Bârsean, în colaborare cu Ciprian Porumbescu.

În perioada interbelică, îmbinarea armonioasă dintre melodie şi poezie a ocupat un loc de cinste în repertoriul diverselor formaţii corale şi a fluturat pe buzele românilor de pretutindeni, indiferent de vârstă.

O dovadă a penetrării sale în timp şi spaţiu o constituie şi faptul că varianta lui Marţian Negrea pe tema luptei duse de Tudor Vladimirescu, circulând în Transilvania, are asemănări, “cel puţin în prima sa parte, cu un alt cântec de mare audienţă, atât atunci, la pragul dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea, cât şi până astăzi, […] Pe-al nostru steag e scris unire de Ciprian Porumbescu”[4], constata muzicologul Mircea M. Ştefănescu.

În timp şi spaţiu compozițiile lui Ciprian Porumbescu au mai fost folosite ca imnuri proprii de către numeroase grupări etnice sau politice care luptau pentru a se elibera de sub ocupaţie străină, sau de sub tutela unor puteri imperialiste.

Carol al II-lea, pentru a contrabalansa influenţa crescândă a Mişcării Legionare în rândurile tineretului, în 1934, a înființat Straja Țării, iar Pe-al nostru steag a devenit Imnul Străjerilor.

Posteritatea, pe parcursul mileniilor doi și trei, a fost și este receptivă la portretul moral șI la mesajele artistice transmise de textul muzical și literar a mai multor opere ale lui Ciprian Porumbescu.

El a cultivat sentimentului demnităţii româmilor de pretutindeni, a afirmării naţionale în lume, și, din aceaste cauze, artistul de la Stupca a devenit un simbol al spiritualității românești, fapt pentru care Academia Română a instituit premiul Ciprian Porumbescu pentru lucrările merituase de muzicologie, iar numeroase instituții i-au purtat și îi poartă numele.

Conţinutul entuziast, antrenant, mobilizator al compoziţiilor ce exprimau atitudini colective tranşante, a atras atenţia nu numai compatrioților contemporani, ci și unor asociații de tineret de diferite naționalități (Arboroasa, România Jună, Liga albaneză, Drita, Kombi, Bashkimi) sau a mai multor țări ce le-au ales ca imnuri de stat, cum este cazul Albaniei, a Republicii Socialiste România, a Republicii Prezidențială Molossia, din America de Nord.

Paul Leu

Kenmore, Washington, USA


[1] Ion Grămadă, Ciprian Porumbescu la “România jună”, în Junimea literară, anul IX, nr. 2-3, din februarie-martie 1912, p. 34.

[2] În Colecţiune…, din cauza cenzurii habsburgice a fost tipărit –mpărăţie, în loc de Românie.

[3] Ciprian Golembiovschi Porumbescu, Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români, ibidem, p. 6-7.

[4] Mircea M. Ştefănescu, Cântecul revoluţionar şi patriotic românesc, Editura muzicală, Bucureşti, 1974, p. 176.

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s