Arhivele lunare: ianuarie 2012

Numărul 44, 10 ianuarie 2012

Numărul 44, 10 ianuarie 2012

Cuvânt la început de an

Nicolae Brânduş: Sorin Vulcu

Valentin Petculescu: Jurnal în zig-zag

Diana Rotaru: Muzică românească online

Paul Leu: Zbaterile în aşteptarea verdictului

George Petrovai: Cuvinte-ncuminţite (I)

Vasile Menzel: Artiştii

Music! Carmen Cârneci: REm

Music! Alexander Graur – Concert pentru trombon şi orchestră

Music! Nicolae Brânduş: Tubulatures

Music! Călin Ioachimescu: Musique spectrale

Music! Corneliu Dan Georgescu: Atemporalitate

Music! Diana Rotaru: Glossolalia

Music! Violeta Dinescu: Satya 1

Music! Doina Rotaru: Fum

Music! Valentin Petculescu: Trei schiţe simfonice

Music! Ion Bogdan Ştefănescu: Lucrări contemporane interpretate de Trio Contraste

Music! Octavian Nemescu: Cumpăna porţii; MetaMorPhosisTriPerc

Music! Ştefan Niculescu: Echos II

Se apropie ediţia a VIII-a a Pecha Kucha! Au început înscrierile!

Cuvânt la început de an

Cuvânt la început de an

La Mulţi Ani!

Redacţia No14 Plus Minus doreşte tuturor colegilor şi prietenilor muzicieni, colaboratorilor şi tuturor cititorilor noştri, în număr din ce în ce mai mare, mult spor în anul 2012, bucurii pe toate planurile şi îndeplinirea tuturor proiectelor artistice!

Numărul curent al Revistei este bogat în muzică, pentru a sărbători cât mai … sonor – începutul de an. Mulţumim tuturor compozitorilor şi interpreţilor care ne-au trimis lucrări! Aşteptăm şi în continuare cât mai multe lucrări pentru a le promova în paginile Revistei.

Am primit textul de mai jos pe adresa de email a Revistei; vă oferim cu drag acest buchet de gânduri luminoase şi pline de optimism, acum, la început de an.

38 de gânduri pentru 2012

  1. Bea multă apă.
  2. Ia un mic dejun de rege, un dejun de prinţ şi o cină de cerşetor.
  3. Mănâncă mai multă mâncare care creşte în copaci şi în plante şi mai puţin din cea care este manufacturată.
  4. Trăieşte cu cei trei 3 E : Energie, Entuziasm şi Empatie.
  5. Găseşte puţin timp ca să meditezi.
  6. Joacă-te mai des.
  7. Citeşte mai multe cărţi decât ai citit în 2011.
  8. Aşează-te, în linişte, cel puţin 10 minute în fiecare zi.
  9. Dormi cel puţin 7 ore.
  10. Mergi în fiecare zi timp de 10 pana la 30 de minute şi, mergând, surâde.
  11. Nu-ti compara viaţa cu a celorlalţi. N-ai nici o idee cum poate fi viata lor.
  12. Evita gândurile negative sau lucrurile pe care nu le poţi controla. Investeşte mai degrabă energia în momentul prezent.
  13. Nu face prea mult. Cunoaşte-ţi limitele.
  14. Nu-ti pierde preţioasa ta energie în bârfe.
  15. Visează mai des cu ochii deschişi.
  16. Invidia este o pierdere de timp. Tu ai deja tot ceea ce îţi trebuie.
  17. Uită problemele din trecut. Nu rememora celorlalţi erorile trecutului. Asta o să ruineze fericirea din prezent.
  18. Viaţa este prea scurta pentru  a o risipi detestând.
  19. Împacă-te cu trecutul tău ca să nu-ţi ruineze prezentul.
  20. Nimeni nu are grijă de fericirea ta decât tu însuţi.
  21. Fii conştient ca viaţa este o şcoală şi că tu eşti aici pentru a învăţa. Problemele fac pur si simplu parte din curriculum-ul tău; ele apar şi dispar ca ora de algebră, dar lecţiile pe care le vei învăţa sunt pentru toată viaţa.
  22. Surâde şi râzi cât mai des posibil.
  23. Nu trebuie să câştigi fiecare ceartă. Acceptă să fii în dezacord.
  24. Telefonează cât mai des prietenilor sau trimite-le mail-uri.
  25. În fiecare zi, dă ceva bun cuiva.
  26. Iartă atât cât este posibil.
  27. Petrece timp cu oamenii mai în vârstă şi cu cei mici.
  28. Încearcă să faci cel puţin trei persoane să surâdă, în fiecare zi.
  29. Ce gândesc ceilalţi despre tine, nu este treaba ta.
  30. Serviciul tău nu va avea grija de tine când vei fi bolnav. Prietenii tai, DA.
  31. Păstrează legătura.
  32. Comportă-te bine!
  33. Aruncă tot ce nu este util; păstrează ce este frumos sau vesel.
  34. Natura vindecă totul.
  35. Indiferent că e vorba de o situaţie bună sau rea, ea se va schimba… Putin contează cum te simţi; scoală-te, îmbracă-te şi prezintă-te.
  36. Ce este mai bun urmează să ţi se întâmple.
  37. Când te trezeşti dimineaţa, mulţumeşte că eşti în viaţă.
  38. Forul tău interior este întotdeauna fericit. Deci, Fii fericit! Ultimul, şi nu cel mai puţin important.

Sorin Vulcu

Sorin Vulcu

– spre aducere aminte –

Nu arareori am afirmat – mai în public, mai în particular – că unul dintre cele mai mari riscuri pentru un compozitor român contemporan este să treacă „în eternitate” (după cum se zice). Ceva care echivalează cu o dispariție, uneori aproape totală, din viața culturală a prezentului în continuă derulare.

Ne-am conforma acestei legi, aproape obiective, după cum se pare, dacă nu ar fi păcat. Există apariții în viața publică despre care azi nu se mai pomenește nimic, dar care în decursul activității lor au însemnat, în domeniile în care s-au afirmat, puncte de reper, unele de vârf, în orice caz, unice în singularitatea lor.

M-aș referi, deoarece îmi este mai aproape prin forța lucrurilor, la generația din care fac și eu parte, care este actualmente aproape dispărută, dacă nu în „eternitate”, cel puțin „dincolo de timp”. Adică de timpurile noastre, în care o blamabilă risipă de spațiu de cultură pe toate canalele de informație atrage atenția mai ales prin ordinaritate, locuri comune și vulgaritate, dincolo uneori de limita suportabilității. Dar nu este în putința nimănui să oprească fluxul cotidian (al prostiei, oare?)…

Sorin Vulcu a fost un caz aparte în generația sa. Un talent muzical ieșit din comun: pe ce punea mâna, din orice obiect scotea muzică. Fie că era un instrument muzical (pian, trompetă, fluier, vioară), fie mai știu eu ce, din toate, Sorin Vulcu făcea spectacol de muzică. El însuși era un spectacol prin apariția sa, pretutindeni unde îl găseai: avea o capacitate extraordinară de comunicare și de a se plia contextului, o intuiție formidabilă a situațiilor cărora le găsea întotdeauna cuvântul și, mai ales, tonul potrivit; ceea ce îi deschidea, de fiecare dată, căile spre fiecare. Oricine. Îmi amintesc și azi că în prezența lui Sorin Vulcu, parcurgerea unui culoar în Conservator îmi lua de obicei peste un sfert de oră: singur, doar câteva secunde. Fiecăruia întâlnit pe drum îi găsea ceva de spus și nu-și precupețea niciodată timpul de conversație. A fost, după cum toți cei care l-au cunoscut au afirmat, o inimă curată, un iubitor de oameni și de prieteni.

Muzica sa abundă de idei și opțiuni spectaculoase. Ar fi poate interesant a se mai ști și azi ce a mai rămas din opera sa, fie partitură, fie – mai ales – înregistrări audio (video??).

Dacă în contextul creației sale – camerale, vocale, simfonice – s-a afirmat în deplină profesionalitate și talent, ceea ce l-a definit și confirmat cu prisosință în muzica generației sale a fost domeniul muzicii electronice, pe atunci în fașă (anii ’60 -’70) și mai ales Teatrul Instrumental. Lucrarea sa Epica Magna inspirată din lirica lui Nichita Stănescu, pentru trombon solo, rămâne și azi un exemplu clasic în muzica românească, pentru modul în care problema interpretului total urma a se pune în avangarda anilor de atunci. Cine o mai știe și o mai abordează și azi?

S-a îmbolnăvit prematur și și-a mai dus câțiva ani viața cu un optimism (nu știu cât de real sau aparent) extraordinar, strălucind pretutindeni prin verva sa și vorbe de duh, de neuitat pentru unii și alții. A fost prezent în Germania și în Franța prin peregrinările sale, unde a reușit să se facă cunoscut și s-a bucurat de un succes binemeritat. Au rămas în urma sa un număr întreg de schițe, proiecte și studii teoretice; cine știe pe unde se mai află azi. Risipite, neterminate…

Desigur, „cântecul său de lebădă” va rămâne o lucrare, aș putea spune, de excepție, și anume Micrologus pentru Archaeus, una dintre piesele de referință, după părerea mea, interpretate de formația cu același nume, condusă de Liviu Dănceanu. De multe ori mi-am dorit să o reaud în aceeași interpretare (cam degeaba, totuși).

Ar fi bine, din când în când, să privim cu ochi bine deschiși și în trecutul muzicii noastre, de la cel recent, la cel mai puțin recent, la cel mai îndepărtat etc. Și am putea fi sprijiniți în acest demers, adânc cultural, și de instituțiile noastre de cultură, publice și private. Rămânem din păcate tot la un deziderat, proliferat de când ne știm și tot degeaba… Sunt convins, însă, că Revista Nr. 14 se va implica în aceste restituiri, îndeplinindu-și un rol cultural pe care alte instituții de profil se codesc a-l aduce la îndeplinire.

prof. univ. dr. Nicolae Brânduș

Jurnal în zig-zag

Jurnal în zig-zag

Revelioane personalizate

“Spiritele inferioare comentează persoane, spiritele mediocre comentează evenimente, iar spiritele superioare comentează idei” – citează Sorin Ioniţă din Laurence Peter. Suna “deștept”, dar e si-o hibă aici. La noi, mai ales la noi, până la idee, te mănâncă persoanele. Așa ca merită a fi şi ele studiate.

Mai de mult, am scris şi eu un articol “deștept”: Dragi români, fiți şi nemți! Azi mi-am mai tăiat din pretenții si scriu: Dragi români, nu fiți romi! (sau, pour les conaisseurs – gitanes).

Asta, apropo de revelioanele “personalizate” ce tocmai trecură. Cel al lui Dinescu, al lui Mitică de la Ligă, al lui Becali… La anul sperăm şi la un revelion al lu’ Mondialu’ al lu’ Cămătaru’ sau, daca suntem norocoși, la unu’ al lu’ Vantu, îl știți, domnul acela c-o bibliotecă mare (cum zice poetul Dinescu) şi pasionat de poezie (în linia prestigioasă Firea-Mischiu).

Intre Rom-Rom-Telecom (cădea-v-ar reţelele de neisprăviţi!) şi Farmacia inimilor noastre (pentru cardiaci, deci), poetul Mircea Dinescu face, ca de obicei, o figură de solitar. Să-l pui pe onorabilul domn Leşe (obișnuit să fie vioara întâi) – la “contrabas” (adică în spatele băieților de la Mambo Siria) şi pe rafinata actriță Morgenstern – la crătiţi, nu-i de colea.

S-o ai în ţară pe Felicia Filip (din multe exemple posibile) si să scoţi la înaintare o voce de țambal dezacordat (doamna Nicoleta, cum a prezentat-o poetul), iar nu-i de colea.

Despre bucatele lui Mircea Dinescu, desigur, doar de bine. Eu am mizat însă, mereu, pe poet.

Nu mai este cazul.

Valentin Petculescu

P.S. Tot “butonând” (în căutarea unui strop de umor), aflu, târziu, şi numele restaurantului poetului – Lacrimi şi sfinți. Duios, nene, ca un vers de Nichifor Crainic. Oricum, ca în Caragiale, nu mai are nici un haz. Trebuie că servesc acolo doar ambrozie si nectar.

“Viziunile mele sinestetice” şi alte chestii de felul asta am auzit (şi nu mi-am crezut urechilor) de la vioaia clonă a lui Bregovic – Ovidiu Lipan Ţăndărică. Altfel, simpatic.

Eternul (deja) cuplu Stela-Arșinel mă pune în încurcătură. Cei doi sunt tot mai ursuleți (de, reclama îngraşă), deci nu l-aş recomanda celor cu colesterol, şi sunt de tot nesărați, deci l-aş recomanda celor aflaţi la regim (Catena știe de ce). In ce mă privește, nu credeam s-ajung a regreta vremile cu Tanța şi Costel.

O notă maximă, ce ne mai dă speranţe – ansamblul Compay Segundo (la Tvr. 2). M-aş fi lipsit şi de Filarmonica din Viena, să-i mai ascult vre-un ceas.

V.P.

Ian. 2012

Muzică românească online

Muzică românească online

Problema cea mai acuta a muzicii romanesti – ma refer cu precadere la cea scrisa dupa 1950 – este ca nu este cunoscuta deloc in lume. Foarte putini sunt compozitorii care au reusit sa fie prezenti, cu muzica lor, in concerte, festivaluri si radio-uri internationale. Horatiu Radulescu si Iancu Dumitrescu sunt doua nume celebre “afara”, si pe buna dreptate! Insa, de exemplu, creatia primei generatii foarte importante de compozitori – Niculescu, Stroe, Olah, Vieru, Marbe – cei care au creat “avangarda” in muzica romaneasca in ciuda sistemului, este mult prea putin – sau chiar deloc – cunoscuta. Daca generatiile mai tinere au totusi avantajul sa isi poata promova acum liber muzica, creatia “generatiei de aur” se afla in pericolul de a ramane intr-un con de umbra. Nu se editeaza nici macar acum CD-uri comerciale care sa fie distribuite in strainatate. Ne aflam, oricum, in era internetului si consider ca toti ar trebui sa facem tot posibilul sa promovam o cultura muzicala extrem de valoroasa si de diversa, o cultura care ne-a format si careia ii datoram foarte mult. Sper ca aceasta mica initiativa a mea sa ajute putin la promovarea compozitorilor romani si, mai ales, sa ii stimuleze si pe altii sa lupte in acest sens. Un pas important fusese facut deja de UNMB, prin crearea Centrului de Informare Muzicala (cimro.ro).

Doresc sa precizez ca “arhiva” de pe SoundCloud este inca in lucru. Lucrarile nu sunt prezentate intr-o ordine anume. Am amestecat anume generatii diferite pentru a sublinia atat diversitatea, cat si o anumita culoare expresiva comuna a muzicilor romanesti. Puteti audia ce am reusit deja sa incarc pe urmatoarele linkuri:

http://soundcloud.com/romaniannewmusic

http://soundcloud.com/romaniannewmusic2

http://soundcloud.com/romaniannewmusic3

http://soundcloud.com/romaniannewmusic4

Compozitorii si interpretii romani isi pot prezenta proiectele (mai noi sau mai vechi) pe grupul destinat muzicii romanesti de pe Facebook, grup in care poate intra oricine:

https://www.facebook.com/groups/189036827858727/

Diana Rotaru