Paul Leu

DIN NOU LA VIENA

Paul LEU

Kenmore, Washington, USA

        După o călătorie cu popasuri prelungite în Lemberg, Cracovia şi o absenţă de şapte luni şi opt zile, Ciprian Porumbescu descinde în gara metropolei de pe Dunăre, de unde, cu o birjă, merge de-a dreptul la reşedinţa pictorului Epaminonda Bucevschi.

Ca şi în anul trecut, s-a ostenit îndelung pentru a-şi afla o locuinţă convenabilă, însă fără nici un rezultat. A fost scos din încurcătură tot de domnişoara Josefina, care i-a găsit o cameră mobilată, la un negustor, în VI. Gumtendorfestrasse, nr. 69, la parter, apartamentul nr. 2, “în imediata apropiere a lui Epaminonda.

Locuiesc într-o odaie foarte elegantă, amenajată cu tot confortul posibil, intrare separată şi vedere la Munzwardeingasse, la nişte oameni bătrâni şi foarte amabili, scria Mărioarei.

Birjă vieneză

Gazda are prăvălie în faţă, fiind comerciant în branşa sticlăriei. Are un băiat de vreo optsprezece ani, cred eu şi o fată cam de aceeaşi vârstă, foarte blondă, nu urâtă, care îmi face întotdeauna reverenţe pline de respect şi, când trec prin bucătărie, se ridică în picioare, plină de modestie.

Am un pat ca Domnul din cer, două pilote, rulouri, perdele şi obloane la ferestre. O masă de scris, o masă rotundă cu cuvertură, o canapea elegantă, verde, patru scaune frumoase, o oglindă mare, un lavabou, un şifoner, noptieră, comodă, cuier, tablouri frumoase şi, nu mai puţin de trei ceasuri: o pendulă ca la noi acasă, un ceas mare de perete, frumos, negru, care bate orele şi sferturile şi, în sfârşit, un ceas de masă de argint, foarte drăguţ, sub un cilindru de sticlă.

Podeaua e ceruită, pereţii zugrăviţi frumos, de plafon atârnă o lustră frumoasă, pe scurt, foarte elegant, foarte comod, foarte frumos.

Camera costă 15 florini, inclusiv serviciu”[i].

Datorită apariţiei a numeroase ploşniţe, a umezelii şi a unor neînţelegeri cu gazda, la 1 iulie 1881, Ciprian se mută pe VII. Albertgasse, nr. 13, I. Stok, 12, unde s-a simţit confortabil şi a plătit numai câte 10 florini pe lună.

A fost, probabil, locuinţa ce a păstrat-o până la plecarea sa definitivă din Viena.

La numai câteva zile de la sosirea sa în capitala imperială, Ciprian s-a întâlnit cu mitropolitul Bucovinei, Silvestru Morariu, la hotelul Zum Österrechischen  Hof, unde, de comun acord, stabilesc eşalonarea achitării bursei aprobate pentru a studia la Conservator.

Pentru lunile ianuarie, februarie primeşte banii deodată, urmând ca mai apoi, pe baza unei chitanţe trimise anticipat, să i se expedieze, lunar, prin mandat postal, restul stipendiului.

Cu Prea Sfinţia Sa s-a mai revăzut, după câteva săptămâni, în atelierul de pictură a lui Epaminonda.

“A stat cam o jumătate de oră. Bucevschi tocmai făcea portretul doamnei Amselberg, îmbrăcată într-un costum de ţigancă din Ungaria.

La sosirea lui, ea s-a ascuns în cabinet şi cred că el a observat această manevră deoarece şi-a scurtat vizita. De astfel, îl aştepta birja jos, căci mai avea şi alte vizite de făcut.

Lui Bucevschi i-a spus, când a văzut muierile pe jumătate goale şi goale pe pereţi, în glumă:

-      Aşa, în loc să pictezi sfinţi, faci blazgonii de acestea!

Noi l-am condus până la trăsură.

Locuitorii casei au ieşit, tiptil, din toate camerele, pe coridoare, mai ales femeile şi s-au uitat la el ca la un Wau-Wau!

O, vienezele astea sunt atât de curioase!”[ii].

Paul LEU

Kenmore, Washington, USA