Miercuri, 25 ianuarie, sub genericul, “eminescian” și el – La ceas de Eminescu, a avut loc la teatrul Masca recitalul Cameliei Pavlenco, acompaniată la pian de Dorina Arsenescu.
O știam pe Camelia Pavlenco ca pe o foarte bună pianistă și o la fel de dăruită profesoară de pian. Îi cunoșteam carțile muzicale pentru copii și faptul că mai și cântă (lieduri), un hobby, credeam eu.
Nu mică mi-a fost surpriza să descopăr în recitalul ei (cu nu mai putin de 16 piese) o soprană de mare finețe, cu o voce excelent timbrată, inteligent condusă; se simte în interpretarea ei muzicianul total și pasiunea pentru poezie, pentru zonele lirice. Toți autorii, de la George Dima (De ce nu-mi vii), la Doru Popovici (Dintre sute de catarge) și Petru Stoianov (Și dacă), trecând prin maestrul liedului – Jora sau modernii Vieru și Dan Constantinescu, au fost “prefațați”, de altfel, de 1, 2 versuri ale textului respectiv, în interpretarea, la fel de convingatoare, a sopranei. Aș face o mică observație, vizavi de compozitorii serii: chiar dacă armoniile propuse erau, uneori, mai convenționale (G. Dima, G. Stephanescu, V. Timis), calitatea și originalitatea melodicii (tot mai ignorate azi) este, la compozitorii noștri, memorabilă.
Nu de puține ori, acompaniatorii sunt vazuți ca niște “secunzi” ai „binomului” voce – pian. Nimic mai greșit. O dovedesc pianiştii unor voci celebre, ce colaborează pe o întreagă carieră. A dovedit-o și recitalul Pavlenco-Arsenescu. Fina sudură (muzicală şi psihologică) a partenerilor e decisivă pentru reușita unui spectacol. Dorina Arsenescu este o acompaniatoare excelentă; muzicalitatea, discreția expresivă a pianistului și omului, seriozitatea profesionistului sunt tot atatea dovezi ale unei autentice vocații.
Șefă de promoție a liceului ”George Enescu” din București și absolventă a Conservatorului de muzică ”Ciprian Porumbescu” – Facultatea de instrumente-canto (1972), Camelia Pavlenco îşi continuă neobosita activitate de excelentă îndrumătoare a tinerilor muzicieni ca profesor de pian la Cercul Militar Naţional și profesor de canto la Liceul de Artă din Ploiești. Concertează în țară și în străinatate (Germania, Belgia, Spania, Albania, Macedonia, Cehia.) Pasionată de canto (a studiat în particular cu Magda Ianculescu, Emilia Petrescu şi Dan Iordăchescu) și pictură, îndrumată de Neculai Iorga, Violeta Antonovici şi Sandu Petre. Are numeroase expoziții personale (pictura si grafica) și e laureată a concursului de pictură Dimitrie Stiubei (editia a IX -a 2007 cu Peisaj la Venetia.) Are și o bogată activitate muzicologică în cadrul Universității Naționale de Muzică București și al Academiei Romane.
Ca și constanta sa parteneră de muzica de cameră, pianista Dorina Arsenescu desfășoară multiple si constante activitați legate de sălile de concert, dar și de lumea carții muzicale, a muzicologiei.
Absolventă a Liceului de Artă din Pitești și a Facultații de muzică-Universitatea Spiru Haret, doctor în muzică (cu o amplă și documentată teză despre personalitatea Cellei Delavrancea, căreia îi mai dedică în 2011 o carte – Cella Delavrancea – Paradigmatica prezență), Dorina Arsenescu este și președinta Asociatiei Culturale ”Irina Satschi” (prima sa profesoară de pian), organizatoare a Concursului Național de Pian – cu același nume și a Concursului de critică “Cella Delavrancea” (editia I – mai 2011, la Râmnicu Vâlcea).
Iată două scurte portrete ale interpretelor pe care am dori să le auzim mai des – soprana Camelia Pavlenco și pianista Dorina Arsenescu.
Valentin Petculescu
Pictură de Camelia Pavlenco
