Am avut şansa ca, la sfârşit de februarie, să fiu la Salonul de Muzică, la recitalul de sonate susţinut de violoncelistul Dan Cavassi şi pianist Viorela Ciucur. Doi interpreţi de atestată experienţă interpretativă, de indiscutabil renume artistic la noi în ţară şi peste hotare, şi un repertoriu de vis, al genialităţii creatoare: Beethoven, Debussy, Enescu. Un regal: violoncel şi pian – sinele abisal şi eul, veghe şi neveghe, pentru un salon arhiplin în spaţiul sacru al Muzeului Naţional George Enescu, într-un proiect artistic gândit de două doamne muziciene, directoarea Laura Manolache şi aliata sa Carmen Cârneci. Nu voi uita veneraţia cu care Dan Cavassi, exponent al generaţiei a patra dintr-o familie cunoscută de muzicieni, a prezentat Sonata a doua pentru violoncel şi pian op.26, nr.2 în do major : o compoziţie complexă, una dintre cele două sonate enesciene pentru violoncel şi pian, mai puţin abordată, dată fiind dificultatea ei, şi în care pianul are un rol foarte important, cu o reverenţă faţă de distinsa pianistă Viorela Ciucur. S-a ascultat cu atenţia binemeritată, cu recunoştinţă şi admiraţie faţă de creatorul magician şi de interpreţii care transmiteau cu har efluvii sonore de o tulburătoare emoţionalitate artistică. Un punct culminant al gravităţii, acel “Andantino cantabile, senza lentezza” apoi nuanţatul, subtilul de pânză sonoră măiastră “Final à la roumaine”…După o pauză de revenire a respiraţiei, ropote de aplauze şi rechemări ale interpreţilor. Nici un bis nu-şi avea rostul după atâta tensiune emoţională şi ardere artistică…
George Enescu – Sonata a doua op. 26 in do major pentru violoncel si pian, partea a treia: Andantino cantabile, senza lentezza. Interpreti: Dan Cavassi, violoncel – Viorela Ciucur, pian. Inregistrare din concert.
dr. Ana-Maria Sireteanu
