Tag Archives: Ioan Popa Orăştie

Opereta la Orăştie – jubileul unei performanţe artistice

Standard

Un scriitor contemporan din judeţul Hunedoara aprecia la un moment dat că Orăştia poate fi numită pe bună dreptate ,,capitala culturală a judeţului Hunedoara”. În calitate de cetăţean şi fiu al Orăştiei pot afirma că această afirmaţie a fost mult timp valabilă şi conformă cu realitatea.

În ceea ce priveşte spiritul de progres şi de emancipare culturală şi spirituală a Orăştiei la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX (fără a leza aportul românesc), se datorează în bună măsură stilului cosmopolit al Orăştiei. La acea dată, Orăştia, un mic ,,burg” ardelenesc reunea o populaţie ce cuprindea mai multe naţiuni reprezentative: români, saşi, maghiari, evrei etc.

Coexistenţa acestor grupuri naţionale a generat o frumoasă concurenţă, care la rândul ei a dat naştere unor frumoase şi sănătoase tradiţii şi ,,instituţii locale”: Maialul, corul, fanfara, reuniuni literare, reuniuni artistice, cercuri ştiinţifice etc. Având un asemenea peisaj cultural vast, Orăştia a putut fi un mediu propice pentru aplicarea unui gen muzical mai amplu, pentru un oraş fără academicieni din punct de vedere muzical: opereta.

Primele operete puse în scenă la Orăştie au avut loc în preajma anilor 1925-1928 sub conducerea muzicală a dirijorului Savel Horceag. Ziarele locale din acea perioadă sunt singurele care atestă această performanţă deosebită a orăştienilor. Savel Hrorceag s-a stabilit la Orăştie în acei ani, în calitate de şef al muzicii militare. [1] ,,La şezătoare” de Tiberiu Brediceanu este prima operetă jucată de amatorii şi coriştii din Orăştie. [2] Demn de reţinut este faptul că în componenţa ansamblului erau români, saşi şi maghiari. Astfel, scriitorul şi marele om de cultură, Valeriu Bora a remarcat în publicaţia locală ,,Solia dreptăţii”: ,,Când se pune la o parte undiţa cu râma şi catran a politicianismului se dovedeşte că noi popoarele acestei ţări, putem munci în deplină frăţietate laolaltă spre binele patriei şi a bunului trai între noi” [3]

Până la finele celui de-al Doilea Război Mondial nu mai avem informaţii despre operete jucate la Orăştie. În anul 1947 însă, dirijorul Aurel Subescu reuşeşte să pună în scenă opereta ,,La seceriş” de Tiberiu Brediceanu. Pentru realizarea ansamblului necesar unui asemenea spectacol, jocul artiştilor din oraş a fost înlesnit de ajutorul şi contribuţia elevilor celor două licee din oraş: Aurel Vlaicu şi Despina Doamnă. Corul format din peste 100 de persoane şi orchestra alcătuită din vreo 40 de membri au muncit din greu, obţinând frumoase rezultate. S-au dat în primăvara acelui an şase spectacole, care s-au bucurat de aprecierea şi participarea sinceră a publicului din zona Orăştiei.[4]

Opereta jucată la Orăştie va cunoaşte apogeul, sub conducerea muzicală şi iniţiativa profesorului Ioan Popa, care în 1951 renunţă la o frumoasă carieră universitară în Cluj-Napoca şi se întoarce pe plaiurile natale, încărcate de pasiune şi dor.[5] Având o echipă puternică la conducerea operetelor, punerea în scenă a acestora va fi recunoscută şi apreciată nu doar pe plan local, ci şi la nivel naţional.

În anii 1952-1954, profesorul Ioan Popa organizează şi conduce partea muzicală a operetelor ,,La Şezătoare” de Tiberiu Brediceanu şi ,,Crai Nou” de Ciprian Porumbescu pe care le susţine prima dată în Orăştie iar apoi în Hunedoara, Deva, Cugir, Alba Iulia, etc.

În anul 1957 pregăteşte din nou opereta ,,Crai Nou” de Ciprian Porumbescu. Presa judeţeană din acea perioadă evidenţiază şi laudă performanţa orăştienilor: ,, Merită o deosebită apreciere corul care s-a desfăşurat fără nici o ezitare, fără nici o încurcătură, nuanţat şi bine pus la punct. E un merit al dirijorului Ioan Popa care a ştiut să stăpânească cu multă siguranţă pe tot timpul spectacolului atât partea vocală cât şi orchestra.[6] De asemenea interpretarea artistică de o înaltă ţinută a  artiştilor Voichiţa Danciu, Zoltan Piroş, Ştefan Răduţ au cucerit atenţia şi aprecierea publicului. Pentru a avea o mai bună imagine asupra activităţii artistice din 1957, precizez că spectacolele cu opereta ,,Crai Nou” au fost în număr de opt, iar în afară operetei, corul şi orchestra au susţinut alte cinci spectacole. Datele acestea ne relevă faptul că prestaţia artistică a orăştienilor a fost de calitate şi bine receptată la publicul din zona Huneodarei şi a Albei.

Cu deosebităş trăire, colectivul Casei raionale de Cultură din Orăştie reuneşte în anul 1960, toate elementele muzicale corale din oraş, sub conducerea muzicală a profesorului Ioan Popa, pentru a pune în scenă opereta ,,Ana Lugojana” de Filaret Barbu. În buna realizare a spectacolului şi-au adus contribuţia Cornelia Secărea, cea care a realizat scenografia, Maria Barbu, maestră coregrafă şi nu în ultimul rând Manole Secui care semnează scenografia. Doar în 1960 s-au dat 10 spectacole ale operetei, iar corul a prezentat separat opt spectacole.

Cu o puternică tradiţie şi mânaţi de dorinţa de a se afirma şi la nivel naţional, Casa raională de cultură participă la cel de-al VI-lea concurs artistic pe ţară cu opereta ,,Ana Lugojana” în anul 1961. Având bunăvoinţa şi simpatia orăştienilor precum şi sprijinul autorităţilor, echipa formată din Cornelia Secărea, Maria Barbu, Manole Secui şi Ioan Popa încep un program temeinic şi sistematic de pregătire şi repetiţii.

La realizarea şi succesul de scenă al operetei au contribuit interpreţii : Voichiţa Danciu, Alexandru Balog, Virgil Pârvu, Zoltan Piroş, Doina David, Ion Iliescu, Ioan Ciolna, Neli Căstăian, Valer Vlad precum şi coriştii Doina Popa, Maria Loiş, Victoria Buciuman, Sofica Andrei, Nicolae Gheorghe, Ilie Poienaru, Gheorghe Oprea, Petre Pricăjan etc.[7]

După promovarea etapei pe regiune şi ulterior promovării etapei inter-regionale la Braşov, colectivul de la Orăştie obţine premiul II la nivel naţional, premiul I nefiind acordat. Două reprezentaţii ale operetei ,,Ana Lugojana” au fost realizate în compania soliştilor Operei române din Cluj: Lia Hubic, artistă emerită şi Cornel Fănăţeanu, laureat al mai multor concursuri internaţionale de canto, care au primit să interpreteze în cadrul formaţiei rolurile Anei şi al lui Sandu. De asemenea formaţia orăştiană a primit sprijinul şi aprecierea compozitorului Nicolae Kirculescu. Surprins de îndrăzneala şi de reuşita formaţiei condusă de către profesorul Ioan Popa, Nicolae Kirculescu a exclamat: mă închin în faţa acestui colectiv erou![8]

Într-o scrisoare de felicitare expediată de Filaret Barbu, după faza inter-regională de la Braşov sunt prezentate motivele pentru care a fost admisă formaţia corală pentru a concura la nivel naţional: … ,,felul cum s-a prezentat corul, rolurile comice, regia excelentă a piesei, precum şi munca uriaşă a dirijorului”[9]. Tot în această scrisoare Filaret Barbu comunica profesorului Ioan Popa că va veni personal la Orăştie pentru a colabora. După încununarea eforturilor cu premiul al II-lea la operetă, Lia Hubic a afirmat că: ,,Este uimitor să vezi cum oameni cu profesii diferite care nu cunosc în majoritate descifrarea partiturii, au reuşit să înveţe un rol întreg, acum aceştia se mişcă în scenă, fără a-şi face probleme din atenţia distributivă pe care un artist trebuie să o aibă în timpul spectacolului şi mai presus de toată dăruirea pe care o pun în vorbă, în fiecare melodie. Împletirea elementului tineresc cu judecata preţioasă a vârstnicilor, dă tuturor acelora care vă urmăresc încrederea într-un bun început”. În legătură cu corul, Lia Hubic spunea: ,,Prospeţimea cu care cântă corul, intonaţia corectă şi rezolvarea justă a problemelor ivite în descifrarea partiturii dă garanţia unor noi succese”.[10]

Prin îndrăzneala şi reuşita ei, această realizare constituie un eveniment deosebit care va rămâne în istoria corului de la Orăştie. Despre spectacolele date în anii 1960-1961, despre concertele cu Ana Lugojana, despre ieşirile corului la radio şi la televiziune au scris: Tribuna din Cluj, Gazeta învăţământului, Scânteia tineretului, Finala concursului al VI-lea Bucureşti, Îndrumătorul cultural şi alte organe de presă din acea perioadă.[11]

Ulterior acestor înălţătoare momente, corul şi colectivul Casei de cultură din Orăştie vor primi calificative de apreciere din partea multor personalităţi marcante ale muzicii din anii ’60: Filaret Barbu, Nicolae Kirculescu, Lia Hubic, Cornel Fănăţeanu, Mircea Neagu, I. D. Chirescu etc. După 50 de ani, aceasta frumoasă performanţă atinsă de ,,amatorii” din Orăştie ne onorează, dar în acelaşi timp ne responsabilizează pentru a ţinti cât mai sus şi pentru a fi mai exigenţi şi mai oneşti cu noi înşine. Chiar dacă mişcarea artistică şi corală din Orăştie, momentan este firavă, acest salt în timp (1961-2011) ne arată că performanţa în orice domeniu presupune seriozitate, dăruire şi dragoste.

Ioan-Marius Popa    

Bibliografie:

  1. ***, Orăştie 775, Monografie realizată la aniversarea a 775 de ani de atestare documentară a municipiului Orăştie, Editura Omnia, Deva, 1999.
  2. Ioan Marius Popa, Ioan Popa – O viaţă închinată muzicii, Editura Emma, Orăştie 2011.
  3. Ion Iliescu, Corul de la Orăştie, Comitetul de cultură şi artă al judeţului Hunedoara, 1968.

[1] Ion Iliescu, Corul de la Orăştie,  p. 132.

[2] Ion Iliescu, op. cit. p. 132.

[3] Ibidem. p. 133.

[4] Ibidem. p. 137.

[5] Ioan Marius Popa, Ioan Popa – o viaţă închinată muzicii, Editura Emma, p. 4.

[6] Ion Iliescu, op.cit., p. 142-143.

[7] ***, Orăştie 775, Monografie, p. 177.

[8] Ioan Marius Popa, op. cit., p. 5.

[9] Ioan Marius Popa, op. cit., p. 6.

[10] Ioan Marius Popa, op. cit. p. 6.

[11] Ion Iliescu, op. cit., p. 151.