Lamentaţie cu Soare

Standard

Festivalul Cluj modern, ediţia 2017, s-a încheiat cu un concert vocal-simfonic susţinut de Filarmonica de Stat Transilvania, unde s-a cântat un program variat şi inedit. Din acest punct de vedere, întreg festivalul a fost asemenea unei brize autohtone încărcată de energii contemporane, întrucât repertoriile abordate se cântă foarte rar pe scena clujeană şi sunt, mai mereu, puţin mediatizate.

Spectacolul din data de 28 aprilie şi-a întâmpinat auditoriul cu Lamentaţie pentru victimele Hiroşimei, lucrare semnată de compozitorul Krzysztof Penderecki. Dirijorul Tiberiu Soare a fost cel sub bagheta căruia s-a petrecut magia: 10 minute în care sala abia dacă a respirat. Tensiunea acumulată treptat la coarde, asemenea unui scâncet generalizat auzit de departe, a continuat cu perioade întretăiate de aparentă acalmie care, paradoxal, nu făceau decât să sporească angoasa. Partitură extrem de ilustrativă ca putere de aducere în faţă a stărilor evocate de titlu, lucrarea a avut puterea de a-l purta pe ascultător de la iminenţa pericolului, prin ascunzişuri tenebroase, până la dezastrul cel de pe urmă. Publicul a apreciat la măsura cuvenită momentul şi, deşi neimpresionant sub aspect numeric, a compensat prin aplauzele de la final.

Seara a continuat cu o primă audiţie a Concertului pentru vioară de Miklós Csemiczky, ce l-a avut ca solist pe Kristóf Tóth. În ciuda tinereţii sale evidente, violonistul a dat dovadă de maturitate artistică prin maniera în care a înţeles şi redat partitura. Ecouri ale părţii a doua, lente, prin melodicitatea şi catifelarea liniilor tematice au răzbătut până la finalul concertului în auzul intern al ascultătorilor. La final, compozitorul însuşi a fost gratulat pe scenă de publicul extatic.

În pauza ce a urmat, compozitorul Adrian Pop a vorbit la lansarea unui album de piese compuse de compozitorul Cornel Ţăranu.

Cea de a doua parte a spectacolului a debutat tot cu o primă audiţie absolută, de data aceasta semnată de compozitorul şi academicianul clujean Cornel Ţăranu. Acesta a studiat la Cluj cu maestrul Sigismund Toduţă, perfecţionându-se ulterior cu personalităţi ilustre precum György Ligeti şi Olivier Messiaen. Lucrarea sa pentru saxofon şi orchestră, „semper idem”, l-a avut drept solist pe Daniel Kientzy, saxofonist şi dirijor de origine franceză, absolvent al Conservatorului din Paris. Mai puţin disonant decât ne-a obişnuit, piesa s-a dovedit extrem de bine închegată, compactă şi omogenă din punct de vedere al construcţiei. La fel ca la toate lucrările din program, de altfel, dirijorul a dovedit cu prisosinţă că a înţeles partitura.

Şi pentru a încheia seara într-o notă asemănătoare celei în care a început, piesa din final a fost Lamentaţie şi descătuşare pentru cor şi orchestră de Cristian Misievici. Cu un început coral în registrul grav al başilor, melodia s-a mutat apoi la tenor, urmând altistele şi sopranele. După acest incipit destinat corului, orchestra a preluat lucrarea, pe care a condus-o susţinut şi angajant.

Concertul de seara trecută a fost o bijuterie. Nu, mint. Un carusel multicolor de mare anvergură, ce ne-a purtat prin hăuri – cu prima lucrare –, pajişti tomantice mai senine – a doua –, amintiri dintr-un viitor jazzistic – a treia şi reîntoarceri într-un lamentatio peren, izvorât din chintesenţa plaiurilor mioritice.

Diana Săsărman

Recital excepțional de violă la Ateneul Român

Standard

Pe 26 februarie 2017, la Sala mică a Ateneului Român, binecunoscuta interpretă Cornelia Petroiu a susținut un recital extraordinar de violă, în cadrul unui concert organizat în colaborare cu fundația Vox Novus, New York. În urma unui Call for scores, au fost selectate 16 piese cu durata de 3-5 minute fiecare, toate acestea fiind compuse special pentru acest proiect și dedicate interpretei, care le-a și prezentat în primă audiție.

Ateneul Român are deja o bogată tradiție în ceea ce privește organizarea de concerte de mare calitate oferite publicului – totuși, acest recital de violă s-a distins prin câteva elemente în plus. În primul rând, recitalul a fost elaborat prin alăturarea unor lucrări caracterizate printr-o mare diversitate, necesitând din partea interpretei o mare versatilitate, o rapidă adaptare la stilul și estetica fiecărei lucrări, precum și capacitatea de a realiza aceste treceri cu grație. Energia de care a dat dovadă pe tot parcursul complexului recital a fost debordantă!

În al doilea rând, să observăm numărul mare de prime audiții din cadrul acestui recital. Acestea nu au fost lucrări ce mai fuseseră prezentate anterior, deci interpreta nu era familiarizată cu acestea. Prima pagină a istoriei interpretative a acestor lucrări a fost scrisă de Cornelia Petroiu – or acest lucru nu este niciodată ușor!

Să ne amintim, împreună, câteva elemente biografice și din activitatea interpretei Cornelia Petroiu.

Cornelia Petroiu a urmat cursurile de violă la Conservatorul Ciprian Porumbescu, între anii 1978-1982, la clasa profesorului Valeriu Pitulac, absolvind ca șefă de promoție. A urmat cursuri de perfecționare în diferite centre muzicale ale Europei, cu Francis Bundra (Michigan), Rudolf Nel (Weimar), Wilhelm Georg Berger. A cântat în prestigioase orchestre simfonice și de cameră ale lumii, fiind o prezență nelipsită pe scenele de concert ale României. A participat la Festivalurile SIMN, Meridian, Acousmania, 2 Nights and 2 Days of New Music Festival (Odessa, Ucraina), Spectral Music International Conference and Festival (Istanbul, Turcia), Capitales Sonores Festival, of the Centre de Création Musicale  IANNIS XENAKIS (Paris, Franța), Musica Electronica Nova (Wroclaw, Poland), Audio Art Festival, Cracovia, Polonia, Pohyb – Zvuk – Prostor (Opava, Cehia) Brno International Music (Brno, Cehia), Musica Nova Acusmatica – Ploiești și București, România), Musica Viva (București și Craiova, România), Țintea Muzicală, (Băicoi, România).

Cornelia Petroiu a coordonat numeroase proiecte culturale, printre care trebuie să menționăm Trei ipostaze ale muzicii contemporane românești, proiect ce a avut drept finalitate editarea și lansarea a trei CD-uri cu muzică contemporană – Mirabila Viola (violă solo), Résonances triangulaires (solo și alături de formația Trio Alto) și Kientzy interprète Vieru, acest ultim CD fiind dedicat creației regretatului compozitor român Anatol Vieru. Cornelia a mai elaborat și alte CD-uri, dintre care amintim proMOZICA și Echo Memo, ambele cu lucrări camerale. Ea își editează singură înregistrările, sound editing fiind una dintre preocupările sale principale alături de interpretarea și documentarea lucrărilor ce îi sunt oferite (și cel mai adesea… și dedicate – Cornelia având mai mult de 150 de opus-uri ce au fost scrise special pentru ea).

Pentru profesionalismul și acuratețea interpretării, Cornelia Petroiu este deseori invitată alături de diferite ansambluri de muzică contemporană, fie ca solist, fie ca participant al formulei camerale respective. A cântat alături de – și cu – ProMusica, Brio, FlautArchi, Trio Alto, MetaDuo, Hyperion, devotioModerna, ModernArt, Traiect, proContemporania.

Cornelia Petroiu organizează deseori recitaluri camerale la Sala Mică a Ateneului Român, având drept invitați actori, poeți, fotografi, colegi muzicieni. Tot astfel a fost și recitalul Puzzle-Garde. Ea a redescoperit acel înțeles primar al muzicii camerale – muzică destinată unui public restrâns, într-o atmosferă intimă, plăcută, cu spectatorii așezați în proximitatea interpreților, având prilejul de a savura fiecare nuanță, de a observa tehnici, de a asculta dinlăuntrul muzicii, din miezul cald al actului interpretativ. Un compozitor care încredințează Corneliei Petroiu o lucrare se poate considera fericit. Va ști că tot ceea ce a notat în partitură, de la amplele fraze melodice la discretele indicații privitoare la dinamică – totul va fi realizat, executat, interpretat întocmai. Cornelia arată pentru detaliu acea grijă a pictorului pe bobul de orez, minuțiozitate, pasiune și, mai presus de orice, seriozitatea omului-creator pentru care muzica este poarta către sublim.

Veronica Anghelescu

*

*

*

 

 

Lansare call înscriere proiecte „OPERA FRINGE FESTIVAL”

Standard

logo OFF.png

Lansare call înscriere proiecte „OPERA FRINGE FESTIVAL”

– ediția a doua –

18-23 septembrie 2017 Bucureşti, România

I. DESCRIERE

„Opera Fringe Festival” este un festival de tip unic în Romania care își propune să încurajeze atât artiștii cât și publicul să aleagă o nouă alternativă: Opera Independentă.

Necesitatea de la care a pornit proiectul constă în faptul că anual peste 150 de studenți termină Conservatorul, iar operele de stat scot foarte rar la concurs un post pentru aceștia. Din acest motiv, prin organizarea acestui festival ne dorim să expunem și să promovăm artiști tineri, dându-le ocazia să iși valorifice potențialul și spiritul creator într-un context mai liber.

În 2017, acest festival se află la a doua ediție și își propune să continue să creeze o nouă comunitate de artiști care să conștientizeze că independent nu înseamnă lipsit de calitate.

„Opera Fringe Festival” este un proiect inițiat de Asociația Beneva în colaborare cu Teatrul Mignon, Casa Artelor și MaxMadia Production.

II. CONDIŢII DE ÎNSCRIERE ȘI PARTICIPARE

Concursul Opera Fringe Festival, București 2017 – pentru operă și operetă- este deschis tuturor participanţilor, indiferent de cetăţenie.

Festivalul va avea trei secțiuni :

  • MiniFringe – spectacole de operă pentru copii;

  • Classical Fringe – spectacole de operă pentru adulți și tineri;

  • Experimental Opera Fringe – spectacole de operă abordate în manieră contemporană, melanj între operă și teatru, scenarii proprii sau mixuri muzicale pornind de la partituri clasice.

Înscrierile se fac în perioada 15 aprilie – 20 iunie 2017 și se trimit la operafringefestival@gmail.com. Concursul are o etapă de preselecţie care se va desfăşura în perioada 1-10 august 2017.

Ce ne dorim de la o producție care vine în festival?

– Să fie produs independent, spectacol integral sau fragmente dintr-un spectacol (sunt acceptate și spectacole produse în cadrul Universităților de profil);

– Durata unui spectacol sa fie de minim 30 de minute, maxim 2 ore fără pauză;

– Se urmăresc spectacole ce pot fi ușor adaptate la un spațiu mai mic de joc și capacitatea creatorilor de a își asuma un spațiu nou ca pe o provocare;

– Se acceptă spectacole de operă și operetă pentru copii;

– Acompaniamentul spectacolului se va face la pian, quartet;

– Trupa care candidează să fie de maxim 15 de persoane cu tot acompaniatori, regizor, personal tehnic (dacă există);

– Se urmăresc abordări inovative sau spectacole remix pornite de la o partitură muzicală clasică;

– Încurajăm aplicarea cu performance-uri one man-show de operă, pentru secțiunea Experimental Fringe.

Premiile acordate la fiecare secţiune a concursului sunt indivizibile. Nu se acordă nicio derogare de la această regulă. (Premii Ex-aequo)

Se acordă urmatoarele premii din partea Opera Fringe Festival:

  • Premiul OFF pentru secțiunea MiniFringe – 4500 lei

  • Premiul OFF pentru secțiunea Classical Fringe – 4500 lei

  • Premiul OFF pentru secțiunea Experimental Opera Fringe – 4500 lei

  • Doua premii individuale speciale – 1250 lei

  • Premiul Special al Festivalului: selectarea unuia dintre spectacolele de operă câștigătoare, care va fi invitat în deschiderea ediției următoare a festivalului.

De asemenea, toți concurenții selectați, vor putea participa la workshop-uri de actorie, mișcare scenică, management cultural și PR cultural. Acestea sunt oferite gratuit de către organizatorii festivalului.

Premiile vor fi anunţate după terminarea tuturor reprezentaţiilor in cadrul unei gale de premiere.

Detalii suplimentare, regulamentul complet și fișa de înscriere pe www.operafringefestival.ro și pe pagina de facebook a festivalului https://www.facebook.com/operafringefestival/ începând cu 15 martie 2017.

Persoană de contact : Cătălina Antal – 0754865372/ Amalia Olaru – 0730497942/ operafringefestival@gmail.com

Beneva este o asociație fondată în 2009 a cărei misiune este schimbarea orașului prin artă și implicare comunitară axându-se pe 3 piloni: social – cultural – educațional.

www.beneva.ro

Teatrul Mignon este un teatru independent inființat în 2013 și oferă artiștilor independenți suport în dezvoltarea proiectelor de la producție până la management de proiect.

www.teatrulmignon.ro

 

Casa Artelor – B-dul Mircea Vodă, nr.5 – spațiu din circuitul public cultural bucureștean care găzduiește evenimente culturale și artistice și promovează educația prin cultură.

https://www.facebook.com/CasaArtelor/

Toți pentru unul, unul pentru toți!

Standard

Cronica unei piese de teatru pentru copii –

Clubul Sunete Vesele organizează al treilea spectacol de teatru pentru copii. După „Balul vienez”, în care Mozart și Salieri se duelează în focul creației la curtea lui Iosif al II-lea, și „Aventurile pe Drumul Mătăsii”, care ne poartă în călătoria spre Orient a lui Marco Polo și a tovarășilor lui de drum, Elena Iorgulescu rescrie una dintre cele mai frumoase povești de vitejie.

Povestea muschetarilor, care a inspirat generații după generații, a fost publicată de Alexandre Dumas în 1844. Povestea lui despre vitejie și rafinamentul aristocrației franceze nu a putut salva prestigiul monarhiei, dar a cultivat în mintea oamenilor gustul pentru literatură și istorie. Romanul „Cei trei muschetari” a fost, este și va fi una dintre cărțile cele mai citite de tineri, mai ales de către viitorii istorici.

Astăzi, Elena Iorgulescu ne propune un spectacol pentru copii, inspirat din celebra poveste a muschetarilor. De-a lungul anilor, povestea ultimilor cavaleri ai Franței a fost rescrisă și interpretată în fel și chip. Au fost făcute numeroase filme, inclusiv unul Disney de animație. Cele mai multe ecranizări nu au nicio legătură cu acțiunea romanului lui Dumas, dar perpetuează în timp forța mitului. Clubul Sunete Vesele aduce în scenă o piesă de teatru pentru copii jucată de copii, o poveste despre curaj și prietenie. Prin giumbușlucuri și certuri copilărești, încheiate într-o notă de veselie și bună dispoziție, autoarea îl apropie pe Dumas de cei mici și – de ce nu – și de cei mari. Observăm absența celui de-al patrulea muschetar, d’Artagnan, cel mai tânăr și mai pătimaș dintre ei. Se pare că el n-a putut ajunge la spectacol, dar a trimis-o pe sora lui, Diane. Micuță și carismatică, Diane cucerește publicul. Remarcăm prezența copiilor actori de toate vârstele, de la 6 la 12 ani. Rolul fiecărui copil a fost scris și adaptat în funcție de abilitățile și nevoile specifice vârstei.

Piesa este jucată interactiv. Actorii caută răspunsuri în sală, în rândul spectatorilor, pentru dezlegarea intrigii. Spectatorii pot fi actori, iar actorii spectatori. Spectatorii joacă rolul poporului din Paris, iar o parte a actorilor se  amestecă cu aceștia, pentru a merge pe firul intrigii. Spațiul este delimitat precis: Palatul Luvru în culise, iar Parisul în sală, printre spectatori. Clubul Sunete Vesele nu poate concepe spectacol fără muzică, așa cum, de altfel, sugerează numele acestui forum de educație pentru copii. Tema regală, tema perlelor, tema muschetarilor, gavota îi poartă pe spectatori în alte epoci. Copiii cântă separat sau împreună. Am remarcat chiar un cvintet între muschetari și hangițe. Muschetarii, domnițele și hangițele cântă și dansează pe muzica cu sonorități baroce, compusă de colaboratorul și prietenul clubului, Marius Sireteanu.

Spiritul și umorul lui Alexandre Dumas este viu și însuflețește spectacolul. Romanul lui este menționat într-o replică ce stârnește hazul publicului. Copiii se întreabă mirați de ce apare al patrulea muschetar, dacă în titlul romanului sunt cuprinși doar trei. Cartea este piesă de recuzită în spectacol. În acest fel, copiii sunt îndemnați să citească și să afle povestea adevărată.

În această direcție, Elena Iorgulescu a introdus în scenă și doi adulți, pe Ștefan Petrescu și Radu Cerchez, foști colegi de facultate la Istorie. Unul joacă pe regele Ludovic al XIII-lea, iar celălalt pe cardinalul Richelieu. Un rege înțelept, poate un pic timorat de sfetnicul lui, atotputernicul cardinal, care conducea de fapt Franța acelor timpuri. Invitați la teatru, veniți din epoca lor, sunt foarte curioși să urmărească acțiunea. Ei deschid spectacolul în stil shakespearian, transformându-se apoi într-un soi de show Muppets, puși pe glume și mânați de nevoia istoricului de a restabili adevărul.

Închei această mică cronică cu câteva observații. Observ cu oarecare mâhnire faptul că în societatea românească persistă unele mentalități legate de gen în educația copiilor. La cursurile de oratorie și teatru se înscriu cu precădere fete. Mulți părinți consideră probabil că acest gen de activități nu ajută la dezvoltarea personalității băieților. Este o concepție greșită. Societatea noastră are nevoie poate mai mult ca oricând de oameni capabili să se exprime liber în public, să fie spontani și să-și dezvolte capacitățile de comunicare pe toate planurile. Cursul de oratorie și cel de teatru de la Sunete Vesele îi încurajează pe copii în această direcție. Ei învață că prin fiecare cuvânt rostit exprimă o idee, o stare, menită a fi împărtășită publicului, angajându-se într-un joc dinamic al interacțiunii. Copiii sunt garanția noastră că vom trăi și mâine într-o lume liberă, în care ne vom exprima bucuria, fericirea, chiar și mânia, în chip neîngrădit în teatru și în alte forumuri de comunicare culturală și socială.

Ștefan Petrescu

 

 

In Memoriam Nicolae COMAN (23 februarie 1936-27 octombrie 2016)

Standard

Pare că timpul s-a comprimat nefiresc între ziua aniversării maestrului Nicolae Coman în Aula Palatului Cantacuzino (era 28 martie 2016) şi momentul de adio, organizat de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, în aceeaşi incintă, şapte luni mai târziu. ’’Nicolae Coman – 80’’ a fost o adevărată sărbătoare a artei, când maestrul, artiştii şi publicul s-au delectat în ambianţa plină de muzică şi poezie. La câteva luni, despărţirea, cu muzica îngerească a coriştilor, în capelă…

‘’Oameni ca maestrul Coman ar trebui să fie nemuritori, dacă s-ar putea…’’ era gândul pianistei Carina Aghenie când finalul a venit pe neaşteptate, izbindu-ne şi trezindu-ne, cumva. Nicolae Coman aparţinea României profunde, creatoare, trăitor sub o rară triadă: ‘’Muzica, împreună cu poezia şi cu pedagogia, au însemnat pentru mine sensul vieţii.’’ 1

Născut la 23 februarie 1936 în Bucureşti, manifestând de timpuriu o dotare muzicală specială, Nicolae Coman a fost depistat la 12 ani ca talent promiţător şi dat spre instruire maestrului Mihail Jora, pentru educaţie muzicală. Admis la clasa de pian Florica Musicescu, a intrerupt studiile după scurt timp, consecinţa turnurii politice româneşti postbelice. A continuat aprofundarea disciplinelor teoretice, armoniei, creionând primele compoziţii. A urmat conservatorul bucureştean, îndrumat de marii profesori ai timpului. După finalizarea studiilor, folclorul a reprezentat o şcoală şi o şansă oferită de destin. Nicolae Coman a devenit cercetător ştiinţific, această calitate presupunând ‘’efectuarea unui număr important de expediţii în principalele zone folclorice ale ţării, unde culege un material etnografic impresionant. În felul acesta intră în contact cu esenţa creaţiei populare româneşti, din care îşi va constitui unul din izvoarele de inspiraţie pentru creaţia proprie.’’2 Din anul 1963 a devenit cadru didactic la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, la disciplinele armonie, contrapunct, compoziţie, activitate ce a durat mai bine de cinci decenii. A fost unul dintre cei mai apreciaţi şi respectaţi maeştri ai conservatorului. ‘’Era dintre cei puțini aleși. Cu el puteai vorbi despre toate subiectele. Nu o făcea pe atotcunoscătorul, dar se pricepea la toate și empatiza într-un mod inimitabil. El este profesorul care, având un student orb la compoziție, a învățat să citească în alfabetul Braille, pentru a-l putea ajuta pe student; care le era confident, duhovnic și le dădea bani să mănânce sau să se îmbrace mai bine studenților aflați la ananghie. El este compozitorul care a preferat reținerea intimă a cântului și explozia instantanee a emoției în lied, după cum el este poetul care a cântat, cu infinită sensibilitate, meandrele sufletului modern în căutarea Absolutului.’’ 3 Impresionanta creaţie didactică cuprinde peste 3000 de teme de armonie tonală, modală, modernă, rezolvate. A fost un profesorul cu har, iubit, astăzi, regretat.

Nicolae Coman a devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România în anul 1962. A creat lucrări monumentale dar şi miniaturale, între care 100 de lieduri pe versuri din lirica românească şi universală. A moştenit pasiunea pentru lied de la maestrul său, Mihail Jora, acesta fiind genul îndrăgit de-a lungul întregii vieţi. ‘’Nicolae Coman şi-a creat o artă poetică personală, un limbaj muzical propriu, cu structuri armonice complexe, originale, cu o melodică neomodală cu inserţii de motive inspirate de cântecul şi dansul popular românesc.’’4 A compus 30 de piese şi în genul muzicii uşoare şi jazz. Muzica maestrului s-a cântat şi se cântă iar proba timpului este dovada calităţii şi a receptivităţii manifestate de public dar şi de artişti. A pătruns în circuitul public ca rod al iniţiativei marilor interpreţi care au dorit să-i cânte lucrările. ‘’O compoziţie adevărată solicită o interpretare adevărată. (…) Cei foarte performanţi s-au apropiat singuri de muzica mea, în care au cunoscut împliniri muzicale călduros apreciate de public.’’5

Domeniul paralel în care a creat Nicolae Coman a fost cel al poeziei, preocupare aproape zilnică. A scris versuri, fără întrerupere, de la 15 ani până ce a plecat definitiv. A cunoscut marea creaţie lirică universală şi românească. Mihai Eminescu l-a însoţit din anul 1950 până în preajma apusului iar Nichita Stănescu era o poartă deschisă mereu. Întreaga creaţie poetică este cuprinsă în cele 100 de caiete manuscrise6. Singurul volum publicat, Poezii, la Editura Meronia, a părut în anul 2004. ‘’La o viaţă de muzician, compozitor şi profesor, s-a adăugat, în secret, mai bine de-o jumătate de veac de poezie. Astfel, prin vers m-am odihnit de muzică iar prin muzică m-am odihnit de vers. E plăcut să ai, într-o carieră lungă, un loc de refugiu, numai al tău. Dar vine vremea când secretul nu mai poate fi păstrat decât prin publicare.’’7 Aceeaşi editură, prin Colecţia Biblioteca de cultură catalană, a pus în circuit cele cinci volume de poezie catalană în traducerea şi transpunerea maestrului. Nicolae Coman a inovat, expresia îngemănării celor două arte prin care s-a exprimat, muzica şi poezia, fiind genul poemuzica. Maestrul vorbea despre spiritul poeziei dincolo de cuvinte şi al muzicii dincolo de sunete.

În viaţa sa, cu perioade frământate, maestrul a a vut parte de întâlniri providenţiale, între cei aleşi fiind Mihail Jora, Ion şi Mariana Dumitrescu dar şi Lavinia Tomulescu, pianista care i-a devenit soţie acum cinci decenii. Apreciată ca pedagog şi, peste timp, ca muzicolog, Lavinia Coman a luat în primire, un artist veritabil, original şi nonconformist, desprins de Terra celor obişnuiţi. Împreună au format un redutabil cuplu de intelectuali autentici, de un rafinament şi o profunzime exemplare. S-au potenţat reciproc, deschizându-şi noi orizonturi de cunoaştere, între care şi cultura catalană. Au învăţat limba catalană (maestrul urmând exemplul neobositei sale partenere), au mers în Catalonia, şi-au făcut prieteni acolo iar maestrul, cu asupra-i de măsură, a tradus din marea poezie catalană. De curând, la evenimentul ‘’Nicoae Coman – 80’’, după audierea ciclului L`ombra del Mar în interpretarea sopranei Alina Bottez acompaniată de pianista Lavinia Coman, compozitorul a sărutat mâna soţiei sale, semn al preţuirii şi recunoştinţei. Acest gest public rar, a grăit în sine, revelator. A fost omul esenţelor, dovadă fiind apetenţa pentru miniatura lirică sau pianistică, pentru hai ku.

Cuvântul cel mai adesea rostit de maestrul Coman era ‘’fermecător’’ – pentru că simţea şi savura farmecul tuturor celor văzute şi nevăzute. A iubit viaţa, arta, natura, oamenii, tinerii şi copiii. Era unul dintre rarii veritabili din elita culturii româneşti, un spirit superior. Ne-a părăsit şi ne simţim părăsiţi pentru că am pierdut un adevărat prieten, capabil să ne lumineze viaţa şi activitatea. Dincolo de durerea despărţirii rămân recunoştinţa şi, mai presus, bucuria de a fi fost contemporani cu acel spirit şi acea energie benefică întrupate în fiinţa maestrului nostru drag, cel ce ne-ar putea transmite de dincolo:

Nu-mi cereţi să cânt

pe-o singură fire.

În viaţa voastră eu

sunt vântul,

care apare şi pleacă

fără să dea explicaţii,

care moare într-un loc

şi se naşte într-altul

fie şi numai

pentru a goni, o clipă,

norii.8

Dorina Arsenescu

1 Revista Actualitatea Muzicală nr. 5, mai 2016, interviu de Andra Frăţilă, Nicolae Coman la ceas aniversar, p.2.

2 Lavinia Coman, Nicolae Coman – schiţă biografică, note, p. 1.

3 Dan Dediu, ’’O evocare’’, discurs la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, 1 noiembrie 2016.

4 Revista citată, Veturia Dimoftache, articol Nicolae Coman 80, p. 6.

5 Revista Actualitatea muzicală, interviul citat, p. 4.

6 Sora maestrului, Maria Jeana Coman, face în prezent munca de tehnoredactare a creaţiei poetice recente (127 de poeme scrise în perioada fatalei boli).

7 Nicolae Coman, Poezii, Editura Meronia, Bucureşti, 2004, coperta 4.

8 Nicolae Coman, op. cit. p. 18.

Concert de muzică românească și braziliană la Moscova

Standard

16665241_1801802470031665_4692262129529722511_o

Concert

Brazilian and Romanian Music

Rachmaninov Society

Moscow, Russia

February 13, 2017; 19:00

Villa-Lobos – 5 Typical Brazilian Songs (1919), for voice and piano

Villa-Lobos – 2 Indian Poems (1926), for voice and piano

Camargo Guarnieri – Cabedelo (1931), for voice and piano

Francisco Mignone – Invention (1968), for clarinet and oboe

Francisco Mignone – Invention (1961), for clarinet and bassoon

Francisco Mignone – Passacaglia (1968), for clarinet and bassoon

Francisco Mignone – Four symphonies (1968), for oboe clarinet and bassoon

Almeida Prado – Paná-Paná II (1981), for clarinet, cello and piano

Almeida Prado – Sonata for viola and piano (1983)

Almeida Prado – Brazilian Book I (1973), for bass voice and piano

Harry Crowl – Ipês (1996), for viola and piano

Stefan Niculescu – Monofonie (1989), sonata for bassoon

Stefan Niculescu – Triplum II (1972), for clarinet, cello and piano

Veronica Anghelescu – Edelweiss (2013), for solo clarinet

 

Dmitry Grinikh, baritone

Nikolay Savvidi, piano

Max Gutbrod, flute

Dennis Osver, oboe

Viktor Kugay, clarinet

Stanislav Katenin, bassoon

Darya Filippenko, viola

Yuliya Kabakova, cello

Natalya Sokolovskaya, piano