Lansare call înscriere proiecte „OPERA FRINGE FESTIVAL”

Standard

logo OFF.png

Lansare call înscriere proiecte „OPERA FRINGE FESTIVAL”

– ediția a doua –

18-23 septembrie 2017 Bucureşti, România

I. DESCRIERE

„Opera Fringe Festival” este un festival de tip unic în Romania care își propune să încurajeze atât artiștii cât și publicul să aleagă o nouă alternativă: Opera Independentă.

Necesitatea de la care a pornit proiectul constă în faptul că anual peste 150 de studenți termină Conservatorul, iar operele de stat scot foarte rar la concurs un post pentru aceștia. Din acest motiv, prin organizarea acestui festival ne dorim să expunem și să promovăm artiști tineri, dându-le ocazia să iși valorifice potențialul și spiritul creator într-un context mai liber.

În 2017, acest festival se află la a doua ediție și își propune să continue să creeze o nouă comunitate de artiști care să conștientizeze că independent nu înseamnă lipsit de calitate.

„Opera Fringe Festival” este un proiect inițiat de Asociația Beneva în colaborare cu Teatrul Mignon, Casa Artelor și MaxMadia Production.

II. CONDIŢII DE ÎNSCRIERE ȘI PARTICIPARE

Concursul Opera Fringe Festival, București 2017 – pentru operă și operetă- este deschis tuturor participanţilor, indiferent de cetăţenie.

Festivalul va avea trei secțiuni :

  • MiniFringe – spectacole de operă pentru copii;

  • Classical Fringe – spectacole de operă pentru adulți și tineri;

  • Experimental Opera Fringe – spectacole de operă abordate în manieră contemporană, melanj între operă și teatru, scenarii proprii sau mixuri muzicale pornind de la partituri clasice.

Înscrierile se fac în perioada 15 aprilie – 20 iunie 2017 și se trimit la operafringefestival@gmail.com. Concursul are o etapă de preselecţie care se va desfăşura în perioada 1-10 august 2017.

Ce ne dorim de la o producție care vine în festival?

– Să fie produs independent, spectacol integral sau fragmente dintr-un spectacol (sunt acceptate și spectacole produse în cadrul Universităților de profil);

– Durata unui spectacol sa fie de minim 30 de minute, maxim 2 ore fără pauză;

– Se urmăresc spectacole ce pot fi ușor adaptate la un spațiu mai mic de joc și capacitatea creatorilor de a își asuma un spațiu nou ca pe o provocare;

– Se acceptă spectacole de operă și operetă pentru copii;

– Acompaniamentul spectacolului se va face la pian, quartet;

– Trupa care candidează să fie de maxim 15 de persoane cu tot acompaniatori, regizor, personal tehnic (dacă există);

– Se urmăresc abordări inovative sau spectacole remix pornite de la o partitură muzicală clasică;

– Încurajăm aplicarea cu performance-uri one man-show de operă, pentru secțiunea Experimental Fringe.

Premiile acordate la fiecare secţiune a concursului sunt indivizibile. Nu se acordă nicio derogare de la această regulă. (Premii Ex-aequo)

Se acordă urmatoarele premii din partea Opera Fringe Festival:

  • Premiul OFF pentru secțiunea MiniFringe – 4500 lei

  • Premiul OFF pentru secțiunea Classical Fringe – 4500 lei

  • Premiul OFF pentru secțiunea Experimental Opera Fringe – 4500 lei

  • Doua premii individuale speciale – 1250 lei

  • Premiul Special al Festivalului: selectarea unuia dintre spectacolele de operă câștigătoare, care va fi invitat în deschiderea ediției următoare a festivalului.

De asemenea, toți concurenții selectați, vor putea participa la workshop-uri de actorie, mișcare scenică, management cultural și PR cultural. Acestea sunt oferite gratuit de către organizatorii festivalului.

Premiile vor fi anunţate după terminarea tuturor reprezentaţiilor in cadrul unei gale de premiere.

Detalii suplimentare, regulamentul complet și fișa de înscriere pe www.operafringefestival.ro și pe pagina de facebook a festivalului https://www.facebook.com/operafringefestival/ începând cu 15 martie 2017.

Persoană de contact : Cătălina Antal – 0754865372/ Amalia Olaru – 0730497942/ operafringefestival@gmail.com

Beneva este o asociație fondată în 2009 a cărei misiune este schimbarea orașului prin artă și implicare comunitară axându-se pe 3 piloni: social – cultural – educațional.

www.beneva.ro

Teatrul Mignon este un teatru independent inființat în 2013 și oferă artiștilor independenți suport în dezvoltarea proiectelor de la producție până la management de proiect.

www.teatrulmignon.ro

 

Casa Artelor – B-dul Mircea Vodă, nr.5 – spațiu din circuitul public cultural bucureștean care găzduiește evenimente culturale și artistice și promovează educația prin cultură.

https://www.facebook.com/CasaArtelor/

Toți pentru unul, unul pentru toți!

Standard

Cronica unei piese de teatru pentru copii –

Clubul Sunete Vesele organizează al treilea spectacol de teatru pentru copii. După „Balul vienez”, în care Mozart și Salieri se duelează în focul creației la curtea lui Iosif al II-lea, și „Aventurile pe Drumul Mătăsii”, care ne poartă în călătoria spre Orient a lui Marco Polo și a tovarășilor lui de drum, Elena Iorgulescu rescrie una dintre cele mai frumoase povești de vitejie.

Povestea muschetarilor, care a inspirat generații după generații, a fost publicată de Alexandre Dumas în 1844. Povestea lui despre vitejie și rafinamentul aristocrației franceze nu a putut salva prestigiul monarhiei, dar a cultivat în mintea oamenilor gustul pentru literatură și istorie. Romanul „Cei trei muschetari” a fost, este și va fi una dintre cărțile cele mai citite de tineri, mai ales de către viitorii istorici.

Astăzi, Elena Iorgulescu ne propune un spectacol pentru copii, inspirat din celebra poveste a muschetarilor. De-a lungul anilor, povestea ultimilor cavaleri ai Franței a fost rescrisă și interpretată în fel și chip. Au fost făcute numeroase filme, inclusiv unul Disney de animație. Cele mai multe ecranizări nu au nicio legătură cu acțiunea romanului lui Dumas, dar perpetuează în timp forța mitului. Clubul Sunete Vesele aduce în scenă o piesă de teatru pentru copii jucată de copii, o poveste despre curaj și prietenie. Prin giumbușlucuri și certuri copilărești, încheiate într-o notă de veselie și bună dispoziție, autoarea îl apropie pe Dumas de cei mici și – de ce nu – și de cei mari. Observăm absența celui de-al patrulea muschetar, d’Artagnan, cel mai tânăr și mai pătimaș dintre ei. Se pare că el n-a putut ajunge la spectacol, dar a trimis-o pe sora lui, Diane. Micuță și carismatică, Diane cucerește publicul. Remarcăm prezența copiilor actori de toate vârstele, de la 6 la 12 ani. Rolul fiecărui copil a fost scris și adaptat în funcție de abilitățile și nevoile specifice vârstei.

Piesa este jucată interactiv. Actorii caută răspunsuri în sală, în rândul spectatorilor, pentru dezlegarea intrigii. Spectatorii pot fi actori, iar actorii spectatori. Spectatorii joacă rolul poporului din Paris, iar o parte a actorilor se  amestecă cu aceștia, pentru a merge pe firul intrigii. Spațiul este delimitat precis: Palatul Luvru în culise, iar Parisul în sală, printre spectatori. Clubul Sunete Vesele nu poate concepe spectacol fără muzică, așa cum, de altfel, sugerează numele acestui forum de educație pentru copii. Tema regală, tema perlelor, tema muschetarilor, gavota îi poartă pe spectatori în alte epoci. Copiii cântă separat sau împreună. Am remarcat chiar un cvintet între muschetari și hangițe. Muschetarii, domnițele și hangițele cântă și dansează pe muzica cu sonorități baroce, compusă de colaboratorul și prietenul clubului, Marius Sireteanu.

Spiritul și umorul lui Alexandre Dumas este viu și însuflețește spectacolul. Romanul lui este menționat într-o replică ce stârnește hazul publicului. Copiii se întreabă mirați de ce apare al patrulea muschetar, dacă în titlul romanului sunt cuprinși doar trei. Cartea este piesă de recuzită în spectacol. În acest fel, copiii sunt îndemnați să citească și să afle povestea adevărată.

În această direcție, Elena Iorgulescu a introdus în scenă și doi adulți, pe Ștefan Petrescu și Radu Cerchez, foști colegi de facultate la Istorie. Unul joacă pe regele Ludovic al XIII-lea, iar celălalt pe cardinalul Richelieu. Un rege înțelept, poate un pic timorat de sfetnicul lui, atotputernicul cardinal, care conducea de fapt Franța acelor timpuri. Invitați la teatru, veniți din epoca lor, sunt foarte curioși să urmărească acțiunea. Ei deschid spectacolul în stil shakespearian, transformându-se apoi într-un soi de show Muppets, puși pe glume și mânați de nevoia istoricului de a restabili adevărul.

Închei această mică cronică cu câteva observații. Observ cu oarecare mâhnire faptul că în societatea românească persistă unele mentalități legate de gen în educația copiilor. La cursurile de oratorie și teatru se înscriu cu precădere fete. Mulți părinți consideră probabil că acest gen de activități nu ajută la dezvoltarea personalității băieților. Este o concepție greșită. Societatea noastră are nevoie poate mai mult ca oricând de oameni capabili să se exprime liber în public, să fie spontani și să-și dezvolte capacitățile de comunicare pe toate planurile. Cursul de oratorie și cel de teatru de la Sunete Vesele îi încurajează pe copii în această direcție. Ei învață că prin fiecare cuvânt rostit exprimă o idee, o stare, menită a fi împărtășită publicului, angajându-se într-un joc dinamic al interacțiunii. Copiii sunt garanția noastră că vom trăi și mâine într-o lume liberă, în care ne vom exprima bucuria, fericirea, chiar și mânia, în chip neîngrădit în teatru și în alte forumuri de comunicare culturală și socială.

Ștefan Petrescu

 

 

In Memoriam Nicolae COMAN (23 februarie 1936-27 octombrie 2016)

Standard

Pare că timpul s-a comprimat nefiresc între ziua aniversării maestrului Nicolae Coman în Aula Palatului Cantacuzino (era 28 martie 2016) şi momentul de adio, organizat de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, în aceeaşi incintă, şapte luni mai târziu. ’’Nicolae Coman – 80’’ a fost o adevărată sărbătoare a artei, când maestrul, artiştii şi publicul s-au delectat în ambianţa plină de muzică şi poezie. La câteva luni, despărţirea, cu muzica îngerească a coriştilor, în capelă…

‘’Oameni ca maestrul Coman ar trebui să fie nemuritori, dacă s-ar putea…’’ era gândul pianistei Carina Aghenie când finalul a venit pe neaşteptate, izbindu-ne şi trezindu-ne, cumva. Nicolae Coman aparţinea României profunde, creatoare, trăitor sub o rară triadă: ‘’Muzica, împreună cu poezia şi cu pedagogia, au însemnat pentru mine sensul vieţii.’’ 1

Născut la 23 februarie 1936 în Bucureşti, manifestând de timpuriu o dotare muzicală specială, Nicolae Coman a fost depistat la 12 ani ca talent promiţător şi dat spre instruire maestrului Mihail Jora, pentru educaţie muzicală. Admis la clasa de pian Florica Musicescu, a intrerupt studiile după scurt timp, consecinţa turnurii politice româneşti postbelice. A continuat aprofundarea disciplinelor teoretice, armoniei, creionând primele compoziţii. A urmat conservatorul bucureştean, îndrumat de marii profesori ai timpului. După finalizarea studiilor, folclorul a reprezentat o şcoală şi o şansă oferită de destin. Nicolae Coman a devenit cercetător ştiinţific, această calitate presupunând ‘’efectuarea unui număr important de expediţii în principalele zone folclorice ale ţării, unde culege un material etnografic impresionant. În felul acesta intră în contact cu esenţa creaţiei populare româneşti, din care îşi va constitui unul din izvoarele de inspiraţie pentru creaţia proprie.’’2 Din anul 1963 a devenit cadru didactic la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, la disciplinele armonie, contrapunct, compoziţie, activitate ce a durat mai bine de cinci decenii. A fost unul dintre cei mai apreciaţi şi respectaţi maeştri ai conservatorului. ‘’Era dintre cei puțini aleși. Cu el puteai vorbi despre toate subiectele. Nu o făcea pe atotcunoscătorul, dar se pricepea la toate și empatiza într-un mod inimitabil. El este profesorul care, având un student orb la compoziție, a învățat să citească în alfabetul Braille, pentru a-l putea ajuta pe student; care le era confident, duhovnic și le dădea bani să mănânce sau să se îmbrace mai bine studenților aflați la ananghie. El este compozitorul care a preferat reținerea intimă a cântului și explozia instantanee a emoției în lied, după cum el este poetul care a cântat, cu infinită sensibilitate, meandrele sufletului modern în căutarea Absolutului.’’ 3 Impresionanta creaţie didactică cuprinde peste 3000 de teme de armonie tonală, modală, modernă, rezolvate. A fost un profesorul cu har, iubit, astăzi, regretat.

Nicolae Coman a devenit membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România în anul 1962. A creat lucrări monumentale dar şi miniaturale, între care 100 de lieduri pe versuri din lirica românească şi universală. A moştenit pasiunea pentru lied de la maestrul său, Mihail Jora, acesta fiind genul îndrăgit de-a lungul întregii vieţi. ‘’Nicolae Coman şi-a creat o artă poetică personală, un limbaj muzical propriu, cu structuri armonice complexe, originale, cu o melodică neomodală cu inserţii de motive inspirate de cântecul şi dansul popular românesc.’’4 A compus 30 de piese şi în genul muzicii uşoare şi jazz. Muzica maestrului s-a cântat şi se cântă iar proba timpului este dovada calităţii şi a receptivităţii manifestate de public dar şi de artişti. A pătruns în circuitul public ca rod al iniţiativei marilor interpreţi care au dorit să-i cânte lucrările. ‘’O compoziţie adevărată solicită o interpretare adevărată. (…) Cei foarte performanţi s-au apropiat singuri de muzica mea, în care au cunoscut împliniri muzicale călduros apreciate de public.’’5

Domeniul paralel în care a creat Nicolae Coman a fost cel al poeziei, preocupare aproape zilnică. A scris versuri, fără întrerupere, de la 15 ani până ce a plecat definitiv. A cunoscut marea creaţie lirică universală şi românească. Mihai Eminescu l-a însoţit din anul 1950 până în preajma apusului iar Nichita Stănescu era o poartă deschisă mereu. Întreaga creaţie poetică este cuprinsă în cele 100 de caiete manuscrise6. Singurul volum publicat, Poezii, la Editura Meronia, a părut în anul 2004. ‘’La o viaţă de muzician, compozitor şi profesor, s-a adăugat, în secret, mai bine de-o jumătate de veac de poezie. Astfel, prin vers m-am odihnit de muzică iar prin muzică m-am odihnit de vers. E plăcut să ai, într-o carieră lungă, un loc de refugiu, numai al tău. Dar vine vremea când secretul nu mai poate fi păstrat decât prin publicare.’’7 Aceeaşi editură, prin Colecţia Biblioteca de cultură catalană, a pus în circuit cele cinci volume de poezie catalană în traducerea şi transpunerea maestrului. Nicolae Coman a inovat, expresia îngemănării celor două arte prin care s-a exprimat, muzica şi poezia, fiind genul poemuzica. Maestrul vorbea despre spiritul poeziei dincolo de cuvinte şi al muzicii dincolo de sunete.

În viaţa sa, cu perioade frământate, maestrul a a vut parte de întâlniri providenţiale, între cei aleşi fiind Mihail Jora, Ion şi Mariana Dumitrescu dar şi Lavinia Tomulescu, pianista care i-a devenit soţie acum cinci decenii. Apreciată ca pedagog şi, peste timp, ca muzicolog, Lavinia Coman a luat în primire, un artist veritabil, original şi nonconformist, desprins de Terra celor obişnuiţi. Împreună au format un redutabil cuplu de intelectuali autentici, de un rafinament şi o profunzime exemplare. S-au potenţat reciproc, deschizându-şi noi orizonturi de cunoaştere, între care şi cultura catalană. Au învăţat limba catalană (maestrul urmând exemplul neobositei sale partenere), au mers în Catalonia, şi-au făcut prieteni acolo iar maestrul, cu asupra-i de măsură, a tradus din marea poezie catalană. De curând, la evenimentul ‘’Nicoae Coman – 80’’, după audierea ciclului L`ombra del Mar în interpretarea sopranei Alina Bottez acompaniată de pianista Lavinia Coman, compozitorul a sărutat mâna soţiei sale, semn al preţuirii şi recunoştinţei. Acest gest public rar, a grăit în sine, revelator. A fost omul esenţelor, dovadă fiind apetenţa pentru miniatura lirică sau pianistică, pentru hai ku.

Cuvântul cel mai adesea rostit de maestrul Coman era ‘’fermecător’’ – pentru că simţea şi savura farmecul tuturor celor văzute şi nevăzute. A iubit viaţa, arta, natura, oamenii, tinerii şi copiii. Era unul dintre rarii veritabili din elita culturii româneşti, un spirit superior. Ne-a părăsit şi ne simţim părăsiţi pentru că am pierdut un adevărat prieten, capabil să ne lumineze viaţa şi activitatea. Dincolo de durerea despărţirii rămân recunoştinţa şi, mai presus, bucuria de a fi fost contemporani cu acel spirit şi acea energie benefică întrupate în fiinţa maestrului nostru drag, cel ce ne-ar putea transmite de dincolo:

Nu-mi cereţi să cânt

pe-o singură fire.

În viaţa voastră eu

sunt vântul,

care apare şi pleacă

fără să dea explicaţii,

care moare într-un loc

şi se naşte într-altul

fie şi numai

pentru a goni, o clipă,

norii.8

Dorina Arsenescu

1 Revista Actualitatea Muzicală nr. 5, mai 2016, interviu de Andra Frăţilă, Nicolae Coman la ceas aniversar, p.2.

2 Lavinia Coman, Nicolae Coman – schiţă biografică, note, p. 1.

3 Dan Dediu, ’’O evocare’’, discurs la Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, 1 noiembrie 2016.

4 Revista citată, Veturia Dimoftache, articol Nicolae Coman 80, p. 6.

5 Revista Actualitatea muzicală, interviul citat, p. 4.

6 Sora maestrului, Maria Jeana Coman, face în prezent munca de tehnoredactare a creaţiei poetice recente (127 de poeme scrise în perioada fatalei boli).

7 Nicolae Coman, Poezii, Editura Meronia, Bucureşti, 2004, coperta 4.

8 Nicolae Coman, op. cit. p. 18.

Concert de muzică românească și braziliană la Moscova

Standard

16665241_1801802470031665_4692262129529722511_o

Concert

Brazilian and Romanian Music

Rachmaninov Society

Moscow, Russia

February 13, 2017; 19:00

Villa-Lobos – 5 Typical Brazilian Songs (1919), for voice and piano

Villa-Lobos – 2 Indian Poems (1926), for voice and piano

Camargo Guarnieri – Cabedelo (1931), for voice and piano

Francisco Mignone – Invention (1968), for clarinet and oboe

Francisco Mignone – Invention (1961), for clarinet and bassoon

Francisco Mignone – Passacaglia (1968), for clarinet and bassoon

Francisco Mignone – Four symphonies (1968), for oboe clarinet and bassoon

Almeida Prado – Paná-Paná II (1981), for clarinet, cello and piano

Almeida Prado – Sonata for viola and piano (1983)

Almeida Prado – Brazilian Book I (1973), for bass voice and piano

Harry Crowl – Ipês (1996), for viola and piano

Stefan Niculescu – Monofonie (1989), sonata for bassoon

Stefan Niculescu – Triplum II (1972), for clarinet, cello and piano

Veronica Anghelescu – Edelweiss (2013), for solo clarinet

 

Dmitry Grinikh, baritone

Nikolay Savvidi, piano

Max Gutbrod, flute

Dennis Osver, oboe

Viktor Kugay, clarinet

Stanislav Katenin, bassoon

Darya Filippenko, viola

Yuliya Kabakova, cello

Natalya Sokolovskaya, piano

 

Un festival Mozart complex, o săptămână de excepţie

Standard

I15590633_1162976380417201_5122114948763162514_nată că a mai trecut o ediţie a Festivalului Mozart la Cluj, ediţia a XXVI-a, ce ne-a oferit o săptămână plină de evenimente care încă de la început se anunţau a fi excepţionale. Este vorba despre perioada 9-16 decembrie, în care publicul clujean a luat parte în fiecare seară la evenimente muzicale cu interpretări memorabile. O idee inedită ce ar contribui totodată la ascensiunea acestui Festival ar fi ca, prin realizarea unor parteneriate cu diverse filarmonici din ţară, să existe, în cadrul Festivalului, un concert itinerant, susţinut în diferite localităţi, cum ar fi Bucureşti, Satu Mare, Iaşi, Braşov sau Sibiu.

Concertul de deschidere de vineri seara i-a adus în prim-plan pe dirijorul Noam Zur şi pianista Dana Borşan, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat „Transilvania”, într-un program constituit integral din lucrări ale lui Mozart: Simfonia în sol minor, KV 183, Concertul pentru pian, în Mi bemol major, KV 271, în care Dana Borşan a impresionat prin delicateţea interpretării, păstrând în acelaşi timp un sunet plin, cu o sonoritate caldă, profundă, şi binecunoscuta Simfonie în sol minor, KV 550. De altfel, orchestra, dirijată de Noam Zur, unul dintre cei mai talentaţi tineri dirijori ai Israelului, a reuşit să imprime caracterul specific mozartian de-a lungul întregului program. Se poate ca în unele momente din ultima parte a Simfoniei în sol minor, KV 550, sonoritatea partidei violoncelelor să fi fost puţin ştearsă însă, per ansamblu, prestaţia a fost una reuşită, luând în considerare şi faptul că publicul a părăsit sala de concerte a Casei Universitarilor cu zâmbetul pe buze, într-o atmosferă festivă.

În dimineaţa următoare, iubitorii muzicii lui Mozart au putut lua parte la prima etapă a Concursul de interpretare din cadrul Festivalului, desfăşurat în Sala Studio a Academiei de Muzică, cu care organizatorii ne-au obişnuit deja. Dacă anul trecut lucrările propuse pentru concurenţi au fost o parte din duourile pentru vioară şi pian din creaţia mozartiană, anul acesta ansamblurile, formate atât din studenţi clujeni, cât şi din studenţi veniţi din Timişoara, Moldova sau chiar de la Bucureşti, au trebuit să aleagă câte două din următoarele cinci triouri cu pian: Sol major, KV 496, Si bemol major, KV 502, Mi major, KV 542, Do major, KV 548 şi Sol major, KV 564. Unele dintre formaţii au respectat atât de bine stilul, încât atmosfera creată de ele putea fi asemănată cu cea a unei serate mozartiene. Însă toate cele opt echipe au fost extrem de bine pregătite, ca dovadă juriul a hotărât ca toate să treacă şi în cea de-a doua etapă.  Violonista Sonia Vulturar, violoncelistul Daniel Demian şi pianistul Bogdan Bohuş au fost cei care au câştigat marele premiu şi care, alături de ceilalţi premianţi, ne-au impresionat încă o dată prin interpretarea excepţională, în cadrul galei laureaţilor. A fost unul dintre cele mai reuşite concursuri de până acum, dacă nu chiar cel mai reuşit, după cum însăşi Preşedinta Societăţii Române Mozart, doamna prof. univ. dr. Adriana Bera, a susţinut în discursul din cadrul premierii.

Primul dintre concertele organizate la Academia de Muzică a fost destinat copiilor şi s-a intitulat Arca lui Noe. Dalma Lidia Kovács, dirijoarea şi totodată moderatoarea acestui concert educativ are o experienţă vastă în organizarea şi moderarea unor astfel de evenimente. Copiii au fost fascinaţi imediat de povestea la care, alături de Dalma, au participat şi membrii orchestrei camerale formată din profesori şi studenţi ai Academiei. Pentru a ilustra anumite sunete pe care le produc animalele, instrumentiştii „s-au întrecut” pentru a dovedi fiecare în parte, că instrumentul lui sugerează cel mai bine elefantul, măgarul, găina, pisica sau cocoşul, totul spre încântarea celor mici. De altfel, au fost inserate în poveste diferite fragmente din creaţiile marilor compozitori, precum Vivaldi, Haydn, Verdi, Musorgski, Beethoven sau Mozart, şi bineînţeles că nu au lipsit jocurile interactive.

Un alt eveniment spectaculos a fost concertul cameral susţinut de membri ai Cvartetului Arcadia. Recitalul a debutat cu ansamblul format din violonistul Răsvan Dumitru şi violistul Traian Boală, care ne-au transpus în perioada lui Mozart printr-un Duo pentru vioară şi violă, în Sol major, KV 423, urmând să înaintăm în timp până la Beethoven, ascultând Trio în do minor, Op. 9, nr. 3, moment în care violoncelistul Zsolt Tӧrӧk s-a alăturat formaţiei. După o scurtă pauză în care am asistat la lansarea cărţii Festivaluri valuri a Elenei Maria Şorban, prezentată de scriitorul Virgil Mihaiu, ne-am întors din nou la Mozart, fiind fascinaţi de modul în care cei trei artişti au interpretat Trio de coarde în Mi bemol major, KV 563.

Pe Răsvan Dumitru şi Traian Boală am avut ocazia să îi ascultăm şi în cadrul concertului cu ansamblul Diletto musicale alături de pianista Aurelia Vişovan, care a oferit un alt moment de excepţie. Este vorba despre un concert cameral unic, având în vedere una dintre lucrările serii, Concertul pentru pian în La major, KV 414, scrisă de Mozart pentru orchestră de coarde şi fortepiano. Instrumentul considerat special la care s-a cântat acum, este un fortepiano cu mecanică vieneză, construit în Boemia în anul 1825 şi restaurat la Viena în 2013, aflându-se acum în proprietatea Academiei de Muzică din Cluj. Sunetul său este mai cristalin în comparaţie cel al pianului, clapele sunt mai mici, merg mult mai uşor, ca urmare s-a sesizat uşurinţa cu care solista a executat pasajele rapide. În ciuda faptului că, din punct de vedere al dinamicii, instrumentul nu oferă prea multe posibilităţi de nuanţare, pianista s-a remarcat prin faptul că a ştiut să realizeze contraste dinamice. În ceea ce priveşte ansamblul de coarde, format din cinci viori, două viole, două violoncele şi un contrabas, s-ar defini prin omogenitate. În afară de Concertul pentru pian în La major, ansamblul a mai interpretat şi trei Divertismente: în Si bemol major, KV 137, Re major, KV 136 şi Fa major, KV 138.

Un eveniment cel puţin la fel de fascinant a fost recitalul pianistei Dana Borşan. După prestaţia admirabilă din concertul de deschidere alături de Orchestra Filarmonicii, a susţinut cel de-al doilea recital al său în cadrul Festivalului, intitulat Clasic pur, titlul sugerând faptul că urmau să fie interpretate doar lucrări scrise de Haydn, Mozart şi Beethoven, cei trei mari clasici. Astfel, am avut ocazia să ascultăm Sonata în Do major şi Andante con variazioni în fa minor de Haydn, Rondo în la minor şi Variaţiuni în La major de Mozart, iar din repertoriul beethovenian, Sonata în Re major şi Variaţiunile „Eroica”.  Aşadar, a fost un program complex, extrem de solicitant pentru interpretă, însă cu toate acestea pianista a reuşit să îl ducă la bun sfârşit într-un mod remarcabil. Datorită efortului depus, în final a fost mai dificilă executarea pasajelor rapide, astfel că s-au putut sesiza câteva ezitări. Însă nu este nimic de condamnat ci, din contra, publicul a apreciat în primul rând curajul de a aborda un asemenea program şi, bineînţeles, interpretarea inedită.

Joi am asistat la o gală de operă interesantă, intitulată Poveste de dragoste, singurul eveniment găzduit de Opera Maghiară Cluj. Programul a cuprins arii extrase din opere de Mozart, mai exact din Nunta lui Figaro, Flautul fermecat, Don Giovanni şi Cosi fan tutte, interpretate de solişti ai Operei Maghiare şi ai Operei Naţionale Române. În ceea ce priveşte soliştii, putem spune că au existat doar câteva interpretări excepţionale, cu precădere cea a Briggitei Kele, care a fost de altfel invitata serii, a basului Sándor Kӧpeczi şi a basului Cristian Hodrea, dar şi cea a sopranei Ibolya Vigh, apreciată în primul rând pentru curajul de a aborda dificila arie a Reginei Nopţii. Cât despre orchestra Operei, aceasta a ajuns la un nivel de omogenitate ridicat. Dirijoarea Elizabeth Askren, care pe lângă atribuţia de conducere muzicală a avut-o şi pe cea de moderare, s-a descurcat exemplar, emanând în permanenţă un sentiment de siguranţă.

Ultima zi a Festivalului a început cu Simpozionul care se anunţa a fi interesant. Prof. univ. dr. Adriana Bera a susţinut o prezentare despre evoluţia Festivalului şi a Societăţii Române Mozart, în cei 25 de ani de activitate. Astfel, doamna Bera ne-a vorbit atât despre importanţa parteneriatelor cu Filarmonica de Stat „Transilvania” şi Fundaţia Internaţională Mozarteum, cât şi despre beneficiile aduse de acest Festival, încheind cu aspectele care ar trebui perfecţionate spre ascensiunea lui. Prof. univ. dr. Ecaterina Banciu a prezentat detalii despre lucrările religioase de Mozart, despre scriitura acestora şi stilistica mozartiană, urmând să ne fie prezentate stilemele mozartiene, de către prof. univ. dr. Gabriel Banciu, care a oferit câteva posibile definiţii a ceea ce înseamnă de fapt forma muzicală, referindu-se cu precădere la forma de sonată şi pledând pentru termenul „sonată-rondo”, susţinând totodată faptul că este necesară o atitudine mult mai elastică în raport cu terminologia utilizată în muzicologie. O altă prezentare, de data aceasta a unei masterande, Maria Edith Gergely, a adus în prim-plan problematica improvizaţiei în cadenţele din Concertele pentru vioară de Mozart, un subiect extrem de interesant. În parametrul dramaturgiei, conf. univ. dr. Anca Mihuţ, profesoară în cadrul Academiei şi Vlad Iftinca, de la Metropolitan Opera New York, ne-au vorbit despre viziunea teatrală şi simţul scenic al lui Mozart, respectiv despre tipologia vocilor şi relaţia dintre text şi muzică în interpretarea unor personaje ca Don Giovanni, Leporello, Zerlina sau Don Ottavio. Un alt subiect dezbătut a fost Creaţia mozartiană în interpretarea pianiştilor clujeni formaţi la şcoala franceză, în care doctoranda Cristina Pascu ne-a vorbit despre pianistul Alfred Cortot, fondatorul École Normale de Musique din Paris, indicaţiile lui cu privire la interpretarea muzicii lui Mozart, prezentând în final pianiştii români absolvenţi ai şcolii lui Cortot. Şi prezentarea Aureliei Vişovan, tot doctorandă în cadrul Academiei, s-a situat în domeniul literaturii pianistice, având ca temă Pianul modern versus fortepiano. Artista ne-a împărtăşit experienţele proprii în interpretarea Sonatei în Fa major, KV 280, de Mozart, concentrându-se pe problemele de agogică. A fost, aşadar, un simpozion reuşit, cu lucrări consistente.

La fel ca şi concertul de deschidere al Festivalului, în care am audiat cele două Simfonii în sol minor, KV 183 şi KV 550, de Mozart, cel de încheiere a integrat două simfonii. După ce am audiat Uvertura operei Prima la musica e poi le parole, de Salieri, am avut ocazia să ascultăm Simfonia nr. 1, în Mi bemol major, KV 16,  respectiv Simfonia concertantă pentru vioară şi violă în Mi bemol major, KV 364, avându-i ca solişti pe violonista Alissa Margulis şi violistul Răsvan Popovici, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat „Transilvania”, sub bagheta dirijorului rus Valentin Uryupin. Pe Alissa Margulis am putut s-o ascultăm şi în interpretarea Concertului pentru vioară în Re major, KV 218, interpretare care, din punct de vedere tehnic a fost remarcabilă şi fără reproş, însă, în ceea ce priveşte textul muzical, au existat câteva ezitări pe care nu am putut să nu le remarcăm. Pe de altă parte, duetul cu Răsvan Popovici poate fi clasat printre cele mai reuşite interpretări din întregul Festival. A fost o plăcere să îi urmărim pe cei doi artişti în interpretarea Simfoniei concertante, ca urmare şi aplauzele publicului au fost pe măsură. Rechemând soliştii pe scena Casei Universitarilor, aceştia au oferit auditoriului încă un moment muzical, în care au interpretat partea a treia din Duetul pentru vioară şi violă în Sol major, reuşind un final inedit.

Trebuie amintit şi faptul că pe parcursul întregului Festival s-au desfăşurat câteva cursuri de măiestrie. Prof. Diana Ligeti, de la Conservatoire National Supérieur de Musique et de Danse din Paris, a susţinut un curs de violoncel şi unul de muzică de cameră, iar Vlad Iftinca a ţinut un curs pentru pianişti şi cântăreţi, cu repertoriu vocal clasic şi romantic – lied şi operă.

Prin urmare, a fost un festival complex, care nu a lăsat loc obiecţiilor. După acesta, cu siguranţă publicul va aştepta o următoare ediţie, care sperăm să fie cel puţin la fel de reuşită.

Roxana Maria Seraz

Anul II Muzicologie

Academia de Muzică Gheorghe Dima

Cluj

Foto: Bogdan Meseșan

De ziua Antoanetei Tănăsescu

Standard

1

Este greu să scrii despre acele ființe care ți-au însemnat sufletul într-atât încât nici nu îți poți imagina ce ai fi fost tu, cum ar fi fost destinul tău, fără ele. Așa îmi este și mie greu acum să scriu despre Antoaneta Tănăsescu, a cărei zi de naștere ar fi fost azi, pe 17 ianuarie. Cei apropiați ei mi-au spus că ei nu i-ar fi plăcut să se scrie despre ea; dar cred că, de data aceasta, scriu mai mult… despre mine.

Citiți mai mult…

https://extraordinarypeople.info/2017/01/17/de-ziua-antoanetei-tanasescu/