Arhivele lunare: Noiembrie 2010

Numărul 19, 25 noiembrie 2010

Standard

Sumar

Editorial

La Mulţi Ani, Vasile Menzel!

Sorin Lerescu: Festivalul internaţional „Meridian, Zilele SNR-SIMC” 2010

Alice-Ioana Tacu: Muzicologia românească – The Boogie Man. Interviu cu Valentina Sandu-Dediu

Mirela Zafiri: In Memoriam Roxana Briban

Ştefan Doru Dăncuş: In Memorian Gabriel Stănescu

Veronica Anghelescu: Hristos se naşte, măriţi-L! Gânduri despre Paul Constantinescu

George Irava: Lovitura metafizică a poeziei. „Lovitura fără atingere” de Ioan Marius Lăcraru

Vasile Menzel: Muzica şi celelalte arte

Adrian Georgescu: Înregistrări istorice din Arhiva Radiodifuziunii Române. Convorbire cu compozitorul Anatol Vieru

Zoltan Paulinyi: Viola pomposa and its related instruments

George Anca: Unde muzicale alfa

Raul Passos: TV Interview

Irinel Anghel: Vortando la Berlin

Fotoreportaj – Gaudeamus

Clasic e fantastic!

Corul Filarmonicii „George Enescu” – 60 de ani

Colocviile de Marţi

 

Editorial – Necesităţi muzicale

Jobul sau şcoala, la care se adaugă orele petrecute în drum spre, ne acaparează cam jumătate din zi (pentru cei norocoşi). Ajungem acasă seara târziu şi ne trântim obosiţi pe canapea, iar obişnuinţele noastre de muzicieni încă se ţin după noi. Foarte bine, cred că trebuie să fim muzicieni 24 de ore pe zi, chiar şi în somn. Noi facem parte din acea categorie privilegiată de oameni care nu au nevoie să se „degreveze” de problemele de peste zi, pentru că ele reprezintă substanţa noastră vitală. Nu îmi imaginez un muzician part-time.

Săptămâna trecută a fost plină de evenimente, printre care târgul de carte Gaudeamus, examene parţiale la Conservator, reportaje de pregătit, concerte de ascultat, repetiţii. Seara vroiam pur şi simplu să fac ceva care să nu aibă legătură cu ceea ce se petrecea de-a lungul zilei, dar care, în acelaşi timp, să îmi păstreze mintea în stare de alertă şi sufletul în miezul muzicii. Mi-am propus să ascult câteva CD-uri care se acumulaseră, de ceva timp, pe raftul cu „Lucruri de făcut” Primim deseori CD-uri, sau descărcăm de prin …hm, tot felul de site-uri, le înghesuim pe raft sau în foldere şi nu le ascultăm niciodată, pentru că, nu-i aşa, acasă avem întotdeauna ceva mai bun de făcut.

Am ascultat multă polifonie vocală. Am vizionat ultimele opere pe care le cumpărasem împreună cu Ziarul Adevărul, minunate ca soarele! Am citit cărţile cumpărate de la Târgul Gaudeamus, Creierul nostru muzical de Daniel J. Levitin (editura Humanitas) şi Ştefan Niculescu. Poetică, matematică şi armonie muzicală de Adrian Leonard Mociulschi (recenziile vor apărea în numerele următoare ale revistei). Am ascultat câteva CD-uri pe care le-am primit în decursul ultimelor luni: Trio Alto – Resonances Triangulaires, Cornelia Petroiu – Mirabila Violă, Aurelian-Octav Popa – Recital de clarinette (un fel de nectar pentru iubitorii împătimiţi ai clarinetului, printre care şi eu). Şi, mai ales, CD-ul Barococo – al Baroque Ensemble Transylvania, pe care l-am păstrat pe repeat pentru mai multe zile.

Cred că putem fi muzicieni 24 / 7, şi încă din cei care ascultă muzică clasică şi contemporană aşa cum respiră. Cred că putem să îi învăţăm pe copii la şcoală şi la grădiniţă să cânte cântece de Miriam Marbé, Doina Rotaru sau Valentin Petculescu; cred că putem să ne umplem telefonul, ipod-ul sau MP3-ul cu doze rezonabile de piese clasice (ce-ar fi să ascultăm mai mult Mozart) şi contemporane (eu am în MP3-ul portabil Simfonia a IV-a cu orgă de Sorin Lerescu) şi cred că am putea să citim revista No14 Plus Minus, şi cărţi de muzicologie. Cred că putem să studiem la pian din pură plăcere şi nu „pentru că”, şi cred că suntem obligaţi să ne tratăm cu respect muzica pe care o practicăm şi în palma căreia trăim.

Cred că putem merge mai des unii la concertele celorlalţi, cred că putem polemiza unii cu alţii în mod civilizat, şi cred că putem să fim mai toleranţi şi mai lipsiţi de resentimente. Cred că putem asimila şi integra principiile şi legile armoniei în viaţa noastră de zi cu zi, să căutăm cu precădere consonanţele şi să rezolvăm disonanţele.

Veronica Anghelescu

Festivalul internaţional „MERIDIAN”, Zilele SNR-SIMC“

Standard

Ediția a 6-a, 13-18 decembrie 2010

6th MERIDIAN, ISCM-Romanian Section International Festival

13-18 December 2010

snr.cimec.ro

 

Știre de presă

(24.11.2010)

 

Între 13-18 decembrie 2010 va avea loc în București şi în Craiova cea de-a 6-a ediție a Festivalului internațional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC“, unul dintre evenimentele muzicale de referință și de tradiție din peisajul muzical românesc, apreciat totodată și pe plan internațional pentru valoarea programelor sale de concert.

 

Festivalul „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC“ din acest an este organizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național – principalul susținător al acestei prestigioase manifestări muzicale internaționale – , Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România și Secțiunea Națională Română a Societății Internaționale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC); co-organizator: Universitatea Națională de Muzică din București. Parteneri Media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, revista Actualitatea Muzicală, Institutul de Memorie Culturală – cIMec.ro, No 14 Plus Minus, CONTEMPORANIA și Buletinul informativ în limba engleză al SNR-SIMC, Contemporary Music – Romanian Newsletter. Parteneri: Muzeul Național „George Enescu“, Asociația Română a Femeilor în Artă (ARFA), Uniunea Compozitorilor din Bulgaria, Centrul Cultural al Republicii Ungare Bucureşti, AKKU (Ungaria). 

 

Având ca generic permanent Puncte cardinale, Festivalul Secțiunii române de muzică contemporană pune un accent deosebit, în această ediție, pe promovarea muzicii românești, în contextul aniversării, în 2010, a 90 de ani de la înființarea Societăţii Compozitorilor Români, în cadrul căreia funcționează SNR-SIMC. Programul este conceput, totodată, și în ideea raportării componisticii românești la valorile muzicale din lumea de azi, la ceea ce e nou în domeniul limbajelor și experiențelor muzicale contemporane.

 

Ediția a 6-a include pentru prima oară în programul său și un concert simfonic, în sala Filarmonicii „Oltenia“ din Craiova, cu lucrări exclusiv românești.

 

Vor fi prezente la București cu acest prilej importante personalități componistice și interpretative din diferite țări: Ungaria, Marea Britanie, Bulgaria, Franța, Letonia, Israel, Austria.

 

Programul Festivalului din decembrie cuprinde concerte camerale, recitaluri, spectacole de operă și experimentale, într-o paletă largă de stiluri și concepte estetice, caracteristice muzicii de azi.

 

Aula Palatului Cantacuzino, sala „George Enescu“ și Studioul de Operă ale Universității Naționale de Muzică din București, sala Filarmonicii „Oltenia“ din Craiova vor fi gazde primitoare, la mijloc de decembrie, pentru muzicieni și pentru melomani. Va fi, cu siguranță, o sărbătoare a Muzicii.

 

Sorin Lerescu

Președinte

SNR-SIMC

 

 

 

 

Festivalul internaţional MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC

Ediţia a 6-a, 13-18 decembrie 2010 /

6th MERIDIAN, ISCM-Romanian Section International Festival

13-18 December 2010

snr.cimec.ro

Puncte cardinale / Cardinal Points

 

Organizatori:  Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Secţiunea Naţională Română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană

 Co-organizator:  Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti  

 Director fondator:  Adrian Iorgulescu, Preşedintele UCMR

 Direcţia artistică: Comitetul Executiv al SNR-SIMC: Sorin Lerescu, preşedinte, Doina Rotaru, Carmen Cârneci, Dan Dediu, George Balint

 Parteneri Media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, revista Actualitatea Muzicală, Institutul de Memorie Culturală – cIMec.ro, No 14 Plus Minus, Contemporania și Buletinul informativ în limba engleză al SNR-SIMC, Contemporary Music – Romanian Newsletter

 Parteneri: Muzeul Național „George Enescu“, Asociația Română a Femeilor în Artă (ARFA), Uniunea Compozitorilor din Bulgaria, Centrul Cultural al Republicii Ungare Bucureşti, AKKU (Ungaria)

 Grupul de lucru: Sanda Alexandrescu, Andreea Alexandrescu, Elena Apostol, Eugenia Câlţia 

Notă:

primă audiţie absolută (p.a.a.)

primă audiţie românească (p.a.r.)

Organizatorii îşi rezervă dreptul de a opera modificări în program ca urmare a apariţiei unor situaţii neprevăzute.

Programul Festivalului

LUNI, 13 DECEMBRIE

Craiova, Sala Filarmonicii „Oltenia“

Ora 19

Concert simfonic

Orchestra simfonică a Filarmonicii „Oltenia“ din Craiova

Dirijor: Gheorghe Costin

Program:

Nicolae Boboc – Mic divertisment în stil clasic

Gheorghe Costin – 5 Schiţe pentru orchestră

Adrian Iorgulescu – Signals
Pascal Bentoiu – Poemul „Luceafarul“

_______

 

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Studioul de Operă

Ora 17.30

Muzica contemporană din Bulgaria

Olga Mihailova, mezzosoprană şi Galina Apostolova, pian 

Program:

Dimitar Nenov (1901-1953) – Chanson macédonienne

-“L’éternelle”, vers d’Elissavéta Bagriana

Filip Pavlov (1949) – “La rosée”, vers d’Evtim Evtimov

Velislav Zaimov (1951) – “Fantaisie”, vers de Mara Beltcheva

Yordan Goshev (1960) – Etude pour piano

Konstantin Iliev (1924-1988)- Deux chansons sur des vers de Langstone Hughes

Adrian Pavlov (1979)- Cinq chansons sur des vers de Langstone Hughes

Atanas Atanassov (1952) – “Alter ego” pour piano

Marin Goleminov (1908-2000) – Cinq impressions ”La nature” sur des vers de Stefan Gechev

Dobri Hristov (1875-1941) – “Les jeunes filles de Lukovit”, vers de Tsanko Tserkovski

 _______ 

 

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Sala „George Enescu“

Ora 19

Concert TRAIECT

Director artistic: Sorin Lerescu

Dirijor: Veronica Anghelescu

 

Geanina Săveanu-Meragiu, vioară, Georgeta Radu, percuţie, Viorica Nagy, violoncel, Alexandru Hanganu, flaut, Răzvan Gachi, clarinet, Andrei Podlacha, pian, Tiberiu Cenuşer, trombon

Program:

Lars Graugaard  (Danemarca) – Shattered Glass for flute, clarinet in Bb, piano, violin and cello (p.a.r.)

Sergiu Shapira (Israel) – A Talk with the Unseen (Solo Bb Clarinet or Bass Clarinet) (p.a.r.)

Ana Szilagyi – Meditaţie, pentru violoncel şi trombon (p.a.r.)

Regina Alfery/Raimund Trimmel (Austria) – Trio pentru vioară, clarinet şi pian (p.a.r.)

Indra Rise (Letonia) – Fanfare for violin, 1 percussionist and piano (p.a.r.)

Veronica Anghelescu – Shiver pentru ansamblu instrumental (p.a.a.)

 

Aula Palatului Cantacuzino

Ora 20. 30

What’s Real?

performance

Interpretează Grupul ArtDetox

 

Irinel Anghel – soundance

Paul Dunca – dans, performance

Sorin Romanescu – chitară electrică

Raluca Ghideanu – sculptură live

 

MARŢI, 14 DECEMBRIE

Aula Palatului Cantacuzino 

                                                             Ora 17

UN SAX TOTAL, SUB NORI DE SUNET

Un proiect de Daniel Kientzy (Franţa) 

Dirijor : Bogdan Vodă

Livia Teodorescu-Ciocănea – …and Brutus is an honourable man! Mark Anthony’s speech from Julius Caesar play by Shakespeare for 7 Saxophones (one player) and ensemble (2 Trumpets, 4 Violins and 2 Violas) (p.a.a.)

Octavian Nemescu – BrokenSpirEggEchoCristi (p.a.a.)

Laura Manolache – NEUITARE (p.a.a.)

Mihail Vârtosu –  …ahbcbhacahcb… (p.a.a.)

Costin Miereanu  MARE MOSSO (p.a.a.) 

 

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Studioul de Operă

Ora 20.30

ICARYNTH

 

Spectacol realizat de grupul SeduCânt: Ana Chifu, flaut, dans, Maria Chifu, fagot, dans, Theodor Iliescu, fagot, dans, Diana Rotaru, muzică, Georgiana Bobocel Iacob, coreografie, Mihai Cucu, proiecţie video 

 

MIERCURI, 15 DECEMBRIE

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Sala „George Enescu“

Ora 18.30

devotioModerna – 5 ani de existenţă

Conducerea muzicală: Carmen Cârneci

 

Teodora Ducariu (flaut), Valentin Ghiţă (oboi), Cristian Mancaş (clarinete), Natalia Colotelo-Pancec (vioară), Andrei Cavassi (violoncel), Olga Tănase-Podobinschi (pian), Alexandru Matei, Alexandru Sturzu (percuţie) 

 

Program :

Dan Voiculescu – Flori pentru 2 toace – percuţie-solo

Cristian Lolea – Sonata pentru flaut şi pian

Roland Breitenfeld (Germania) – Tempest – pentru clarinet(e), percuţie şi pian (p.a.a.)

Ivana Stefanovic (Serbia) – An Ordinary Conversation – pentru oboi şi vioară (p.a.r.)

Lucian Meţianu – Attraction étrange – pentru 2 percuţionişti (p.a.r.)

Corneliu Dan Georgescu CUM STATUA – septet

___________

 

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Sala „George Enescu“

Ora 20

Concert PROFIL

Director artistic: Dan Dediu

Dirijor: Tiberiu Soare

 

Ion Bogdan Ştefănescu, flaut, Cosmin Sperneac, oboi, Emil Vişenescu, clarinet, Gabriel Sava, fagot, Sorin Lupaşcu, corn, Cristian Suciu, Mihai Toth, trompetă

Florin Pane, trombon, Laurenţiu Sima, tubă, Alexandru Sturzu, percuţie, Adriana Maier, pian, Diana Moş, Oana Vişenescu, vioară, Marian Movileanu, violă, Eugen Bogdan Popa, Alexandru Duţulescu, violoncel, Dinu Petrache, contrabas

Program:

Victor Colţea – Blind Light

Diana Simon – Septet

Carmen Cârneci  – „exil secund”
Dan Dediu – Furia

Mihai Maniceanu – Invitaţie la vals

 

JOI, 16 DECEMBRIE

Aula Palatului Cantacuzino

Ora 19

Cvartetul FLORILEGIUM

 

Ioan Marius Lăcraru, vioara I, Mălina Dandara, vioara a II-a, 

Maria Ciurduc, violă, Anca Vartolomei, violoncel 

 

În program:

Harry Crowl (Brazilia) – Na Perfurada Luz, em Plano Austero (Quarteto de Cordas nº1) (p.a.r.)

Sorin Lerescu – Impressions (Cvartet de coarde nr. 3) (p.a.a.)

Doina Rotaru – Vivarta (p.a.a.)

Valentin Petculescu – The Four Elements (Cvartet de coarde nr. 3) (p.a.a.)

____________

 

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Studioul de Operă

Ora 20.30

Centrul de Muzică electroacustică şi Multimedia al UNMB

Asociația „Propuls”

Flaconul cu fantasme – cinci ipostaze multimedia ale omului citadin

Sabina Ulubeanu  – Rondo d’hivers

Sorin Georgescu  – Jinglemania (p.a.a.)

Mihai Măniceanu  – Or (p.a.a.)

Ana-Iulia Giurgiu  – Măiastra – Interludes pour Brancuşi. Paysages citadins et rêveurs (p.a.a.)

Cătălin Crețu  – Alchimie urbană (p.a.r.)

Ansamblul: „opus.art”

conducerea artistică: Cătălin Crețu

dirijor invitat: Alexandru Solonaru

artiști video: Mihai Cucu, Maria Balabaș, Nicolas Bondue

 

VINERI, 17 DECEMBRIE

Aula Palatului Cantacuzino 

Ora 17

Recital de violă: Cornelia Petroiu

VIOLACUSTIC 

 

Ana-Maria Avram – Quinconce
Laurenţiu Beldean – Nicicând  nu este „momentul potrivit” (p.a.a.)
Maia Ciobanu – Un interviu şi trei comentarii  (p.a.a.)                       
Adina Dumitrescu – mai tarziu, când eram singur (p.a.a.)              
Adrian Enescu – Reversibil (p.a.a.)                                                    
Paul Urmuzescu – Eterogenii (p.a.a.)                                               

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Sala „George Enescu“

Ora 19

Concert ARS NOVA, Cluj-Napoca

Conducerea muzicală: Cornel Ţăranu

 

Aurel Marc (oboi) solist, Ioan Goilă (clarinet) solist, Codruţa Ghencean (pian), Grigore Pop (percuţie), Albert Markos (vioară), Grigore Botar (violă), Gyula  Ortenszky (violoncel) 

În program:

Cornel Ţăranu – Pour Jorge

Mark Kopitman – Cantus II

Violeta Dinescu – Cime Lointaine

Tiberiu Olah – Invocaţii II

Dan Dediu – Serenade funebre in memoriam Tiberiu Olah

Antonio de Sousa Dias – Komm, tanz mit mir

Iannis Xenakis – Charisma

Cornel Ţăranu – Remembering Bartok

 

 _________

 

 Studioul de Operă

Ora 20.30

Dynamic Meditation 

Performance/muzica/live electronics/dans/video/live video

Muzica/concept dinamic: Mihaela Vosganian

Regie/video: Anda Cruceru

Coregrafie: Liliana Iorgulescu

Scenografie: Raluca Ghideanu

Costume: Ştefania Maria Brad

Inter-art  Group

Mihaela Vosganian/Armine Vosganian: voce/performer dinamic

Călin Grigoriu: chitară electrică

Costin Petrescu: percuţie midi

Liliana Iorgulescu/Andreea Duţă/ Vlad Iachim: dans

Cătălin Creţu – live video

 

SÂMBĂTĂ, 18 DECEMBRIE

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Sala „George Enescu“

Ora 17

                                       Concertul Ansamblului CLARINO,

condus de Emil Vișenescu

În program:

Vladimir Scolnic – WWW. CLARINET. NET – for a network of clarinet performers (octet )  (9′)

Mihai Murariu – ALTERNATIVE  (5’) pentru cvartet de clarinete

George Balint  –  UN SINGUR COPAC ŞI ATÂTEA PĂSĂRI! – pentru octet de clarinete, percutie, recitator si banda (20′) (p.a.a.)

Interpretează:

Robert Preduţ – Cl. Mib, Mihaela Bărbuceanu – Cl. Sib, Claudiu Danciu – Cl. Sib, Mihai Bădiţa – Cl. Sib, Radu Stan – Cl. alto sib, Alexandru Avramovici – Cl. alto mib, Constantin Urziceanu – Cl. bas sib, Mihai Rebac – Cl. contrabas sib, Alexandru Matei – percuţie

Eusebiu Ştefănescu – recitator 

Dirijor – Emil Vişenescu

____________

Aula Palatului Cantacuzino

Ora 18.30

Cvartetul „Componensemble“ din Budapesta

 

Jenő Koppándi, vioară, Zoltán Tuska, vioară

János Fejérvári, violă, György Déri, cello

În program:

László Sáry (Ungaria) – Variációk vonósnégyesre (Variations for String Quartet) (p.a.r)

Ulpiu Vlad – Pe acest pamant însorit II (On this sunny land II)

Zsolt Serei (Ungaria) – Vonósnégyes (String Quartet) (p.a.a.)

Csanád Kedves (Ungaria) – Zeit Quartet (Time Quartet) (p.a.a.)

Octavian Nemescu – Quatuor a cordes pour Minuit (String Quartet for Midnight)

 ____________

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

Studioul de Operă

Ora 20.30

Concert ARCHAEUS

Meridiane şi paralele

Conducerea muzicală: Liviu Dănceanu

Anca Vartolomei – violoncel, Rodica Dănceanu – pian, Dorin Gliga – oboi, Ion Nedelciu – clarinet, Şerban Novac – fagot, Alexandru Matei – percuţie, Ioan Marius Lăcraru – vioară

În program:

Corneliu Dan Georgescu – OMNIA UNUS EST (p.a.r.)

Costin Miereanu – SOLO pentru fagot

Eugen Wendel – SPECTRUM (p.a.r.)

Liviu Dănceanu – Heptaih, op. 123

Ştefan Niculescu – SEXTUPLUM

Muzicologia românească – The Boogie Man

Standard

Interviu cu Valentina Sandu-Dediu

Să zicem că într-o zi vă plimbaţi pe stradă (dumneavoastră, cititorul normal) şi din senin vine cineva să vă întrebe „Ce este muzicologia?”. Atunci, după un moment de derivă, probabil că aţi reuşi să îndrugaţi un răspuns, legând noţiunile de muzică şi de logos între ele, ba poate chiar v-aţi simţi mai comod făcând o analogie cu istoricul de artă. Dar dacă următoarea întrebare ar suna cam aşa: „De ce avem nevoie de muzicologie?”. De data aceasta ne-ar trebui într-adevăr câteva şpagaturi mentale, ca să putem ieşi cu faţa curată din încurcătură. Dar v-aţi alina gândindu-vă că oricare ar fi impresia lăsată, vi s-ar scuza, fiindcă nu sunteţi muzician. Şi, totuşi, chiar dacă sunteţi muzician, cât de clar este rolul muzicologiei în imaginea dumneavoastră despre muzică? Ce înseamnă ea, cât de importantă este dezvoltarea ei, ce putere de promovare are, cum ne poate aduce mai aproape de scena vestică? Cu siguranţă v-aţi gândit într-o oarecare măsură la toate acestea, dar ce-ar fi dacă am căuta răspunsuri şi mai concrete?

Unul dintre oamenii cei mai în măsură pe care i-am putea întreba ar fi Valentina Sandu-Dediu. Rezumarea activităţii ei muzicologice în câteva cuvinte ar fi aproape imposibil de făcut, cu toate acestea, ne-ar pâlpâi luminos în faţa ochilor efortul constant de a aduce muzicologia românească într-un punct cât mai vizibil – o dată aici, în ţară, şi apoi într-un context european.

A.T.: Şi acum, încep cu întrebarea cea mai previzibilă: ce este muzicologia?

V.S.D.: Nu am fost niciodată bună să dau asemenea răspunsuri. Definițiile mă intimidează. Aș încerca, foarte succint, să spun ce este pentru mine muzicologia: un pretext de a îmbina două pasiuni, muzica și literatura.

A.T.: Într-adevăr avem nevoie de muzicologie?

V.S.D.: Mă gândesc dacă să răspund retoric și amar că azi nu mai suntem siguri de ce avem nevoie… Dar să-mi revină optimismul: cine crede că muzicologia este vreo știință elitistă nu se înșeală. Dar nu e doar atât: avem nevoie de oameni bine pregătiți în publicistica muzicală – prin reviste, emisiuni radiofonice și de televiziune -, muzicologi care să aibă competența să vorbească despre muzică și talentul să comunice celorlalți. Avem nevoie de manageri muzicali (și n-ar fi rău ca ei să aibă studii de muzicologie), de profesori…Și cred cu tărie că nu e deloc o dovadă de idealism credința mea în necesitatea cercetării muzicologice. Să investighezi epoci, personalități componistice, să descoperi manuscrise uitate, să analizezi partituri, să încerci să adaptezi muzicii noțiuni din alte arte, din filosofie, sociologie sau din literatură: acestea și multe altele stau în fața muzicologului. Mai departe, el trebuie să-și exerseze talentul literar pentru a transmite și celorlalți – în studii sau volume – ce anume a cercetat.

A.T.: Cât de importantă este sincronizarea cu Occidentul?

V.S.D.: Din punctul meu de vedere – esențială! Poate că generației voastre nu i se pare la fel de importantă cum mi-a apărut mie în anii ‘80, pe când eram elevă și studentă în spatele cortinei de fier. Dar întotdeauna mi-am dorit să fim conectați cu ceea ce se întâmplă în Occident. Cred că avem o onorabilă istoriografie românească (încurajată de mentalitatea naționalistă dinainte de ‘90). Trebuie continuată, este datoria noastră să o facem, dar trebuie să o punem mai mult în legătură cu realitățile exterioare. Cred cu tărie că vei reuși să faci cunoscut un compozitor român

în Occident doar dacă vei vorbi pe limba occidentalilor, adică dacă îl vei compara într-un fel sau altul cu contemporani de acolo. Ar fi multe de spus despre sincronizarea cu Occidentul. Cel mai tare sufăr din cauza lipsei totale de traduceri de cărți despre muzică. Noi toți trebuie să citim în engleză, franceză sau germană ca să fim la curent cu ceea ce se întâmplă în muzica lumii.

A.T.: Aţi fost şi sunteti implicată în numeroase proiecte care caută să construiască o punte de legătură între România şi cadrul internaţional. Mă refer, spre exemplu, la cartea „Muzica românească între 1944-2000” tradusă în limba germană, pentru care aţi luat Premiul Academiei de Ştiinţe din Berlin-Brandenburg, în anul 2008. Sau, în prezent, la coordonarea revistei „Musicology Today”, redactată în trei limbi de circulaţie internaţională. Dar şi în sens invers, încercaţi să aduceţi internaţionalul în muzicologia românească, stabilind paralelisme cu ceea ce se întâmplă în afară, demarând proiecte care au în vedere modelul occidental, şi nu numai. Care este perspectiva lor?

V.S.D.: Din toate convorbirile – profesionale sau prietenești – cu muzicieni vestici îți dai seama de câteva lucruri esențiale: primul ar fi că nu e indicat să te bați cu pumnii în piept, arătând cât ești de neînțeles (deși, implicit, genial) tu, muzician venit dintr-o cultură necunoscută. Mai bine demonstrezi așa ceva în mod subtil și nuanțat, arătând fără ostentație (dacă e cu putință) câte știi din cultura mare a gazdei cu care vorbești. Apoi, atitudinea relaxată și dialogul deschis, critic, în care ideile să curgă în ambele sensuri, fără susceptibilități și orgolii rănite, sunt modele pe care ar trebui să ni le însușim mai des. Adesea, muzica se face la noi cu o anume încrâncenare, cu dorința de a arăta celorlalți că ești mai bun, că iei mereu premiul I la concursuri. Ne lipsește atitudinea occidentalului care face muzică de plăcere și cultivă un anume fair-play. Nu vreau acum să intru în domeniul motivelor și scuzelor, pentru că vom invoca automat latura financiară. E vorba însă de altceva, de o obișnuință (cultivată în secole) a relațiilor civilizate și destinse. Toate acestea sunt câteva fragmente esențiale din ”ghidul” nescris al coordonării unui proiect împreună cu colegi din vest.

A.T.: Atingem un alt punct nevralgic: lipsa materialelor. Suntem puşi des în situaţia în care trebuie să admitem că informarea în legătură cu… un compozitor român din ultima jumătate a secolului 20, spre exemplu, este mai dificilă decât ar părea la prima vedere. Oare de ce sunt atât de puţini muzicieni care se încumetă să cartografieze trecutul apropiat?

V.S.D.: Ca să fiu sinceră, am obosit un pic să tot vorbesc pe acest subiect… Spuneam mai sus că deplâng lipsa traducerilor. E adevărat, pe de altă parte, că nici muzicologia autohtonă nu s-a aplecat suficient asupra perioadei recente. Motive sunt multe, și printre ele nu se numără lipsa de profesionalism! Am avea muzicologi capabili, dar nu există voința politică de a-i aduna în colective pentru a iniția proiecte fundamentale. O enciclopedie a muzicii românești de tipul Grove sau Musik in Geschichte und Gegenwart s-ar putea realiza doar dacă s-ar găsi instituțiile capabile să o finanțeze și să o coordoneze. Proiecte individuale există – cărți, studii, monografii – dar nici acestea nu sunt suficiente. În primul rând, nu avem o editură muzicală care să te motiveze și să facă genul de impresariat necesar unor astfel de lucrări teoretice. Ar mai fi multe de spus…

A.T.: Iar dacă studii care să trateze tematici foarte exacte şi restrânse mai găsim, totuşi sistematizările ample şi sincere sunt rare. Dumneavoastră v-aţi ocupat constant de asamblarea unor imagini generale a unor subiecte precum muzica nouă, modernismul, postmodernismul, manierismul, stilistica şi retorica, istoria secolului 20…, pornind mai mult de la materiale focalizate pe puncte clare, de felul celor pe care le menţionam înainte. Care sunt dificultăţile pe care le întâmpină un teoretician, când face trecerea de la particular la general, la privirea de ansamblu?

V.S.D.: Privirea interdisciplinară e ”dificultatea” principală. Un muzicolog este bine educat la noi să poată folosi uneltele analizei muzicale. Nu poate fi obligat să-și amplifice și să-și diversifice lecturile, dar dacă nu procedează astfel, atunci nici nu va reuși să treacă de o anumită graniță. Nu e ușoară meseria de muzicolog: trebuie să-ți placă să citești mult și orice, eseuri de Andrei Pleșu sau romane de Agatha Christie (eu asta fac, în prezent…).

A.T.: Mă uitam pe datele de apariţie ale cărţilor dumneavoastră şi am văzut că ritmul recent este de o carte la doi ani. În vârtejul acesta, la ce ne-am putea aştepta să citim cam peste doi ani?

V.S.D.: Cred că ritmul acesta e cumva înșelător. Și se datorează într-o oarecare măsură întâmplării. La majoritatea cărților am lucrat între 5 și 10 ani, uneori în paralel, sau cu întreruperi. La mine, ideile au nevoie de timp să se așeze, să se schimbe, să germineze sau să se răzgândească. Urmează o cărticică din seria ”minoră”, o scurtă monografie Robert Schumann, comandă a Editurii Didactice și Pedagogice.

A.T.: Ştiu că sună a clișeu, dar am citit atât de des în interviuri întrebări de felul „care este reţeta pentru a ajunge un bun compozitor, dirijor, muzician etc…”, încât n-aş putea să ocolesc prilejul de a ne amuza puţin cu o astfel de curiozitate. Aşadar, instrucţiunile de „germinare” a muzicologului desăvârşit ar fi…?

V.S.D.: Ca la orice altă meserie: să-ți placă ceea ce faci. Și încă ceva: să nu te aștepți la succesul de public și de renume al unui interpret sau compozitor. Să rămâi liniștit în penumbră, cu încrederea în puterea cuvântului scris despre muzică.

Alice-Ioana Tacu

In Memoriam Roxana Briban

Standard

Ce s-ar putea scrie despre o soprană frumoasă, talentată, cu pianissime minunate, cu har în cânt şi măiestrie? Au făcut-o mulţi alţii, cu condeie mai pricepute sau limbi mai ascuţite, înaintea mea. Când am văzut-o, aplaudat-o şi aclamat-o în Aida, cu doar 3 ani în urmă, nu m-aş fi putut închipui în situaţia de azi, în care scriu la trecut despre Roxana Briban. În 2008, Biroul executiv al Uniunii Interpreţilor Coregrafilor şi Criticilor muzicali din România, unde mă aflu în calitate de şef al secţiei de muzică de cameră o pusese la loc de frunte în lista personalităţilor ce urmau a fi premiate pentru performanţă în cariera artistică. Am cunoscut-o în timpul facultăţii, un simplu „bună” pe holul Cons-ului, cum ne cunoaştem cu toţii între noi, cei ce avem chemarea către artă în datele fiinţei noastre. La operă, în 2004, când studiam cadenţa finală din Je veux vivre, la sala Atanasiu, pentru concertul Tinere talente pe scena ONB, Roxana a băgat capul pe uşă, cercetătoare: „aha, tu erai. Mi-a plăcut ce-am auzit şi nu recunoşteam vocea.” M-a distrat francheţea cu care mi-a spus-o, pentru că şi eu am acest obicei – de a deschide uşa dacă-mi place ce aud când cineva studiază. Mi-am dat seama la Festivalul Enescu, când Soprana din Simfonia a IX-a, la Sala Palatului, a fost Roxana Briban, iar verişoara mea, Aura Twarowska – mezzosoprana, câtă nevoie de confirmare avea această minunată voce. Se pregăteau amândouă în aceeaşi zonă, eu mă agitam în jurul Aurei, iar soţul Roxanei o aranja şi îmbărbăta pe ea. Era ca un burete uscat pe care el picura miere, îi sorbea fiecare cuvânt, iar el îi dăruia cu generozitate cupa de energie necesară actului artistic. Mi-au rămas în minte peste ani aceste două momente. I-am urmărit avântul carierei şi m-am bucurat pentru ea. I-am spus-o când am văzut-o în Aida. Acum realizez cât de multă nevoie avea să i se spună că este apreciată şi iubită.

Am selectat câteva voci, din corul celor care-au înălţat o rugăciune pentru sufletul Roxanei Briban, dintre cei ce au admirat-o ca soprană, cântând şi jucând, sau s-au apropiat de omul volubil şi plăcut.

Aura Twarowska: Atâtea amintiri trăite, atât de multă muzică bună cântată, atâtea locuri călcate ÎMPREUNĂ: Carmen, Aida, Nozze di Figaro, Madama Butterfly,Verdi- Requiem, Messias- Haendel, Mahler- Simfoniile 2 si 8…, ONB, Ateneu, Radio, Sala Palatului, WienerStaatsoper, Espenade – Singapore, turneu Asia, turneu Spania…
Fie ca Dumnezeu să asculte rugăciunile pe care i le-ai cântat ca un înger, pe pământ!
Drum bun, Rox…”Libera me, Domine, de morte æterna, in die illa tremenda: Quando cæli movendi sunt et terra. Dum veneris iudicare sæculum per ignem. Requiem æternam, Domine: et lux perpetua luceat…”.

Lumiana Neamţu: Absolve, Domine, animas omnium fidelium defunctorum ab omni vinculo delictorum… et gratia tua illis succurente mereantur evadere iudicium ultionis, et lucis æternae beatitudine perfrui.

Liliana Neciu: In Memoriam Soprano Roxana Briban, an humble homage to an amazing artist that is no more with us. God Bless her memory with heaven light in eternal peace! May God forgive you… You will be missed!

Ana Lenora Ion: Dumnezeu să te ierte Roxana scumpă… oricum noi cei din breasla ta te-am iubit, te iubim, şi te vom aprecia mereu… Va rămâne mereu vie amintirea ta!!!

Florin Ormenişan: Am să-i păstrez vie memoria în inima mea şi îmi va fi stindard de biruinţă în viitor asupra acelora care azi înrobesc cântăreţul român la el acasă; în patria şi în pământul nostru care ne-a dat puterea, fiecăruia dinte noi, să ne înălţăm glasurile.

Luminiţa Berariu: Dumnezeu să te aibă în lumina Lui, Roxana! Să-ţi găseşti liniştea…

Costin Tuchilă: Cumplită veste în această duminică ceţoasă de noiembrie – moartea sopranei Roxana Briban, o voce rară, cu mari disponibilităţi expresive atât în registrul acut, cât şi în cel grav, de un rafinament extrem, dublată în toate rolurile (variate, pretenţioase ca abordare stilistică şi solicitări de tehnică vocală) de un joc dramatic încântător. Îmi amintesc că am ascultat-o pentru prima dată în vara anului 2001, când a câştigat Marele premiu la Concursul Internaţional de Canto „Haricleea Darclée” de la Brăila. Impresia excelentă pe care mi-a făcut-o atunci, a rămas statornică de-a lungul anilor. Roxana Briban trecea fără dificultate de la un stil la altul, distingând cele mai fine particularităţi atât în repertoriul de operă (Mozart, Verdi, Boito, Puccini, Bizet), cât şi în cel vocal-simfonic (Pergolesi, Bach, Händel, Haydn, Mozart, Beethoven, Berlioz, Mendelssohn, Brahms, Fauré, Hindemith). O pierdere uriaşă, o dramă teribilă pentru arta interpretativă românească.

*

Ce gândesc eu despre un gest atât de abrupt? Am simţit cum îmi plângea sufletul de jalea acestei atât de dăruite fiinţe, prin empatie am văzut durerea în care s-a zbătut. Nu pot decât să-mi doresc ca cei ce au în mână puterea de-a frânge aripile unui artist, să aibe înălţimea spirituală de la care acest lucru nu mai este posibil. Unele păsări rare nu pot trăi fără să cânte…

Deplâng pierderea suferită de tagma interpreţilor şi, cu inima deschisă vreau să vă mărturisesc, dragii mei prieteni artişti, că vă iubesc şi vă admir, pe toţi. Sunteţi unici, fiecare o capodoperă a Vieţii. Păstraţi această flacără în voi, hrăniţi-o, creşteţi sămânţa care vi s-a dat şi înmulţiţi-o, rămâneţi tari pentru cei ce se bazează pe voi, hrăniţi-i spiritual cu talentul vostru. Există mereu cineva ce are nevoie de darul tău – nu pleca înainte de vreme, nu pleca înainte de a i-l încredinţa…

 Sunt legi evidente şi de netăgăduit ale ordinii în Univers şi aceasta pentru că există o Inteligenţă diriguitoare în spatele Universului, care este dovedită de felul în care particulele de materie sunt atrase sau respinse unele faţă de altele. Orice din acest Univers, până la cel mai simplu fir de iarbă, urmează un plan de dezvoltare. Poziţia şi mişcarea astrelor şi planetelor sunt mărturia unei Inteligenţe creatoare şi diriguitoare. Trupul omului este făcut din marea substanţă amorfă care este materia primă a Universului însuşi, corpul lui Dumnezeu. El este un templu sacru în care sălăşluieşte Spiritul şi prin care Spiritul acţionează folosind Legea Minţii. Este adevărat, corpul uman este de o vibraţie mai joasă decât spiritul sau mintea, fiind mai dens, dar în acelaşi timp este substanţa spiritului. Precum povestirile cu Spiritul din lampa lui Alladin, sau peştişorul de aur, este evident că ceea ce ne dorim se împlineşte în măsură direct proporţională nu cu cât de mult dorim lucrul acela, ci cu legea universală pe care trebuie să o respectăm ca el să poată prinde contur. Ceva s-a frânt în sufletul Roxanei şi a determinat-o să plece dintre noi. Calea pe care a urmat-o pentru a-şi grăbi întoarcerea spre Univers este cutremurătoare. Regret această decizie a sa, dar respectând legea liberului arbitru, nu pot decât să-i urez drum bun spre Lumină.                                                                                        

Dr. Mirela Zafiri