Arhivele lunare: Noiembrie 2011

Breaking News: Festivalul Meridian, Conferinţă de presă, miercuri, 30 noiembrie 2011, ora 13

Standard

Conferinţă de presă:

Miercuri, 30 noiembrie 2011, ora 13, Aula Palatului Cantacuzino

Festivalul Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC” 

7th MERIDIAN, ISCM-Romanian Section International Festival
Ediţia a 7-a, Bucureşti, 5-10 Decembrie 2011

http://www.snr.cimec.ro

 

Între 5-10 decembrie 2011 va avea loc în Bucureşti cea de-a 7-a ediţie a Festivalului Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC“.

Organizatori: Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Secţiunea Naţională Română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC).

Co-organizatori: Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Muzeul Naţional „George Enescu“.

Parteneri: Uniunea Compozitorilor din Bulgaria, Asociaţia Română a Femeilor în Artă (ARFA), Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”, Editura Glissando a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, Les AMIS Concerts (Canada), UNATC

„I. L. Caragiale”.

Parteneri Media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, Actualitatea Muzicală, Muzica, cimec.ro, CONTEMPORARY MUSIC – Romanian Newsletter, Contemporania, No14 Plus Minus – Contemporary Music Journal.

Director Fondator: Adrian Iorgulescu, Preşedintele UCMR. Direcţia artistică a Festivalului este asigurată de Comitetul Executiv al SNR-SIMC: Sorin Lerescu, preşedinte, Doina Rotaru, Carmen Cârneci, Dan Dediu şi George Balint.

Având ca generic permanent Puncte cardinale, Festivalul Secţiunii române de muzică contemporană propune publicului, şi în acest an, un program de mare interes în ceea ce priveşte experienţele şi tendinţele estetice de ultimă oră din muzica de azi. Afişul festivalului include concerte camerale, recitaluri, o lansare de carte muzicală şi partituri, spectacole de muzică contemporană şi de expresie coregrafică contemporană susţinute de interpreţi şi ansambluri de notorietate din ţară şi din străinătate.

Vor fi prezente la Bucureşti cu acest prilej – fie ca oaspeţi ai Festivalului, fie cu lucrări incluse în program – personalităţi componistice din diferite ţări: Canada, Serbia, Ucraina, Italia, Suedia, Franţa, Austria, Bulgaria, Israel, Brazilia, Slovenia, Rusia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite.

Muzica românească va fi în prim-plan şi la această ediţie a Festivalului prin lucrări aparţinând diferitelor generaţii de compozitori.

Aula Palatului Cantacuzino, sala „George Enescu“ şi Studioul de Operă ale Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti vor vibra, la început de decembrie, de sonuri contemporane în cadrul unui eveniment muzical de mare prestigiu şi de tradiţie pe scena muzicală românească şi în lume: Festivalul Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC“.

Sorin Lerescu
Preşedintele SNR-SIMC

 

CONFERINŢA DE PRESĂ: Miercuri, 30 noiembrie 2011, Ora 13, Aula Palatului Cantacuzino, Calea Victoriei 141, sector 1

Numărul 41, 25 noiembrie 2011

Standard

Veronica Anghelescu: Pecha Kucha #7

La Mulţi Ani, Vasile Menzel!

Festivalul Meridian – Zilele SNR-SIMC – se apropie!

Cristina Uruc: Concertul de clarinet de Aurel Stroe

Diana Rotaru: Inner Sound New Arts Festival

Elena Chircev: Clarinetomania. Interviu cu compozitorul Cristian Bence-Muk

Doru Popovici: Un spectacol extraordinar!

George Anca: Ziua românilor de pretutindeni: portrete

George Petrovai: Gustave Flaubert sau superba conjuncţie dintre document şi măiestria artistică

Gyuris Adalbert: Interviu cu Laurenţiu Cazan

Tatiana Munteanu: Interviu cu solista de Jazz, Inga Ţaranu, absolventă a Conservatorului din Roma

Ion Bogdan Şefănescu: Despre Tabu-uri fără tabuuri

Marius Popa: Festivalul interjudeţean de muzică sacră  ,,Cu noi este Dumnezeu” Orăştie

Sorin Lerescu: „Cenaclurile SNR-SIMC” – un nou început

Mirela Zafiri: Cursurile de măiestrie artistică Master classes Mariana Nicolesco, Brăila 1-6 august 2011

Paul Leu: Luftarii în excursie la Perchtoldsdorf – de Ciprian Porumbescu

Parteneriat cu Centrul Cultural AMPHITEATRE (Polonia)

Concursul de Compoziţie „Liviu Comes”

Shaun Davey la Filarmonică într-un concert extraordinar

Noi apariţii editoriale


Pecha Kucha #7

Standard

Cea de-a şaptea ediţie a Pecha Kucha Bucureşti a reunit, şi de această dată, un grup de prezentatori talentaţi, dinamici şi motivaţi, dornici de a schimba ceva şi de a face efectiv lumea mai bună, mai conştientă de ceea ce se întâmplă în jur, de viaţa pe care o trăim cu toţii, aici, în România. Această caracterizare nu doreşte nici să „perie” pe cineva anume, nici să ridice în slăvi, să omagieze prin cuvinte pompoase, nici să exagereze lucrurile. Această caracterizare exprimă o stare de fapt. Există oameni care vor – şi care trec şi la fapte – să schimbe lumea în mai bine.

Primii sunt Irina şi Gheorghe Ionică – organizatorii fiecărei ediţii bucureştene a Pecha Kucha. Fără a beneficia de vreun câştig material – ba din contră, sunt sigură, cel mai adesea cheltuind din propriile buzunare pentru ca totul să decurgă perfect – Irina şi Gheorghe depun de fiecare dată atât de multe eforturi şi atâta pasiune, încât nu pot să nu rămân mută de uimire şi admiraţie şi să îi felicit din toată inima, mulţumindu-le în numele tuturor celor care au fost prezenţi la IAA (International Advertising Assoociation), deopotrivă prezentatori şi public.

Şi de această dată, a venit foarte multă lume la Pecha Kucha. Aş spune că Pecha Kucha are deja un public al său, din ce în ce mai numeros; aştept cu nerăbdare clipa când Pecha Kucha se va desfăşura undeva într-un teatru imens, iar în sală vor fi sute / mii de spectatori (ziua aceea nu este departe).

Irina şi Gheorghe Ionică au prezentat câteva imagini de la Hala Traian, un monument ce, astăzi, stă să cadă, demolat de către autorităţi aproape în întregime. Cineva din public spunea că este posibil să se realizeze un lanţ uman pentru salvarea construcţiei. Fotografiile realizate în interior au arătat o construcţie în ruină, o construcţie care, cândva, era unul dintre cele mai cunoscute şi mai apreciate locuri ale Bucureştiului.

Multe dintre prezentările susţinute au fost orientate către spaţiul urban, către ceea ce ar trebui să fie spaţiul urban, văzut prin prisma arhitecţilor, a copiilor, a celor care suferă de pe urma sufocării spaţiilor verzi cu construcţii înalte şi agresive, sau, mai rău, cu gunoaie. Larisa Popescu, Miruna Tîrcă, Marius Huza – au abordat acest tip de subiecte.

O parte din prezentări s-au referit la diverse subiecte din domeniul artistic, cum a fost prezentarea Dianei Rotaru, despre Festivalul Inner Sound, Festival al cărei directoare artistică este, şi despre care puteţi citi mai multe în acest număr al Revistei; de asemenea, prezentarea lui Adrian Georgescu a invitat publicul să dedice mai mult timp lecturii, afirmând că fiecare carte contează; eu însămi am realizat un mini-portret al Generaţiei de Aur a muzicii româneşti (compozitorii Ştefan Niculescu, Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru şi Myriam Marbé, cu câteva exemple sonore. Am fost fericită să constat un mare interes al publicului pentru muzica românească.

O a treia categorie de prezentări s-a referit la idei de design şi leisure cu impact social, cum a fost ideea Anei Bănică de a lipi, la propriu, cai verzi pe pereţi, sau jocul realizat de Amalia Alexandru, un joc educativ ce îşi propune să crească interesul tinerilor pentru peisajul urban şi pentru modul în care îl putem ocroti. Mioara Mei-Roşu masterandă la Arte textile ambientale, şi-a prezentat ultimele lucrări, inspirate din desenul ogivelor şi din ideea de hărţi vechi. O artistă de care, cu siguranţă, vom auzi foarte des în viitorul apropiat! Am putut asculta şi viziunile originale ale jurnalistului Vlad Ursulean („trebuie să facem haos pentru a putea face ordine”) şi Bogdan Cristian Drugan, consultant IT la Viitor plus, cel care a reuşit să implementeze fotografii superbe ale peisajelor României în platforma binecunsocută – Google Earth, oferind astfel o imagine proaspătă asupra ţării care, de cele mai multe ori, suferă din pricina ideilor preconcepute ale străinilor şi a denigrării ei de către cei care ar trebui să îi ocrotească imaginea.

Sunt, de fiecare dată, impresionată de hotărârea şi energia de care oameni tineri, aflaţi la începutul carierei  (dar nu numai) dau dovadă pentru a schimba cu adevărat ceva în societatea noastră. Mă tem că nu pot exprima cu adevărat imensitate acestui act: oameni care îşi investesc tot timpul liber, toată energia, adesea – toţi banii – pentru a planta copaci, pentru a aduna deşeurile dintr-un parc, pentru a merge la ţară şi a se juca cu copiii, pentru a duce copiii de la ţară în Bucureşti să se joace, pentru a inventa jocuri inteligente, a vorbi despre planetă, despre ecologie, despre idei artistice în care cred. De ce să ne concentrăm atenţia asupra deprimantelor subiecte de la ştiri, când există oameni ca aceştia, care, cu adevărat, realizează în fiecare zi – ceva pentru ca, efectiv, lumea să fie mai bună? Veniţi la ediţia viitoare şi vă veţi convinge că am exprimat numai 1 % din adevăr şi că lucrurile stau mult, mult mai bine de atât.

Pecha Kucha este un izvor de optimism şi de încredere – nu numai într-un viitor mai bun, ci şi într-un prezent mai bun, cel care se întâmplă aici, acum. Stop. Fiţi conştienţi. Acum se întâmplă.

Veronica Anghelescu

Această prezentare necesită JavaScript.

Festivalul Meridian – Zilele SNR-SIMC – se apropie!

Standard

Festivalul Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC”
(7th MERIDIAN, ISCM-Romanian Section International Festival)
Ediţia a 7-a, Bucureşti, 5-10 Decembrie 2011

http://www.snr.cimec.ro

Între 5-10 decembrie 2011 va avea loc în Bucureşti cea de-a 7-a ediţie a Festivalului Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC“.

Organizatori: Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Secţiunea Naţională Română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC).

Co-organizatori: Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Muzeul Naţional „George Enescu“.

Parteneri: Uniunea Compozitorilor din Bulgaria, Asociaţia Română a Femeilor în Artă (ARFA), Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”, Editura Glissando a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, Les AMIS Concerts (Canada), UNATC

„I. L. Caragiale”.

Parteneri Media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, Actualitatea Muzicală, Muzica, cimec.ro, CONTEMPORARY MUSIC – Romanian Newsletter, Contemporania, No14 Plus Minus – Contemporary Music Journal.

Director Fondator: Adrian Iorgulescu, Preşedintele UCMR. Direcţia artistică a Festivalului este asigurată de Comitetul Executiv al SNR-SIMC: Sorin Lerescu, preşedinte, Doina Rotaru, Carmen Cârneci, Dan Dediu şi George Balint.

Având ca generic permanent Puncte cardinale, Festivalul Secţiunii române de muzică contemporană propune publicului, şi în acest an, un program de mare interes în ceea ce priveşte experienţele şi tendinţele estetice de ultimă oră din muzica de azi. Afişul festivalului include concerte camerale, recitaluri, o lansare de carte muzicală şi partituri, spectacole de muzică contemporană şi de expresie coregrafică contemporană susţinute de interpreţi şi ansambluri de notorietate din ţară şi din străinătate.

Vor fi prezente la Bucureşti cu acest prilej – fie ca oaspeţi ai Festivalului, fie cu lucrări incluse în program – personalităţi componistice din diferite ţări: Canada, Serbia, Ucraina, Italia, Suedia, Franţa, Austria, Bulgaria, Israel, Brazilia, Slovenia, Rusia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite.

Muzica românească va fi în prim-plan şi la această ediţie a Festivalului prin lucrări aparţinând diferitelor generaţii de compozitori.

Aula Palatului Cantacuzino, sala „George Enescu“ şi Studioul de Operă ale Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti vor vibra, la început de decembrie, de sonuri contemporane în cadrul unui eveniment muzical de mare prestigiu şi de tradiţie pe scena muzicală românească şi în lume: Festivalul Internaţional „MERIDIAN, Zilele SNR-SIMC“.

Sorin Lerescu
Preşedintele SNR-SIMC

CONFERINŢA DE PRESĂ: Miercuri, 30 noiembrie 2011, Ora 13, Aula Palatului Cantacuzino, Calea Victoriei 141, sector 1

Concertul de Clarinet de Aurel Stroe

Standard

                                                                                                            „ O piesă muzicală are o

structură care este, într-un fel,

dincolo de frumos, de urât, de bine, de rău

Aurel Stroe

Aurel Stroe – Concertul pentru clarinet

Play

Aurel Stroe, compozitor şi creator de şcoală de compoziţie, a fost  unul dintre marii muzicieni români care au făcut parte din aşa-numita Generaţie de Aur a componisticii româneşti, alături de Ştefan Niculescu, Anatol Vieru, Myriam Marbe sau Tiberiu Olah.

A studiat compoziţia cu Mihail Andricu la Conservatorul bucureştean, actuala Universitate Naţională de Muzică din Bucureşti, rămânând mai apoi în aceeaşi instituţie ca profesor de orchestraţie şi compoziţie. A vizitat mai multe Universităţi din Statele Unite ale Americii, luând astfel contact cu muzica asistată de computer şi studiind modalitatea de producere a sunetelor sintetice. A predat ca profesor asociat la Universitatea din Illinois şi a susţinut cursuri de compoziţie la Darmstadt şi Buşteni.

Creaţia sa este vastă, cuprinzând lucrări pentru orchestră (Arcades, Laudes I şi II), muzică de cameră ( 3 sonate pentru pian, Le jardin des structures – pentru doi percuţionişti) concerte pentru diferite instrumente soliste (Capricci et Ragas – concert pentru vioară şi ansamblu de solişti, Concertul pentru clarinet şi orchestră medie), vocal-simfonice (Mandala mit einem Crucifixus von Antonio Lotti – cor de cameră şi orchestră), muzică de teatru (Muzică pentru Oedip la Colonos, Eumenidele /Orestia III) sau electronică (Midi le Juste – Studiourile Radio din Bucureşti). Muzica lui Stroe se transformă, trecând prin mai multe etape creatoare. Voi reda mai jos un citat al compozitorului referitor la muzica sa:

Într-o primă etapă creatoare, structuri fundamentale ale gândirii sunt întruchipate în sonorităţi despuiate – în mod voit lipsite de dramaturgie sau retorică sonoră – astfel încât ascultătorul să poată simţi nemijlocit emoţia confruntării cu desfăşurarea în timp a acestor structuri. Exemplu, DÉMARCHE MUSICALE. Începând din 1964 am folosit şi computerul în calcularea unor construcţii sonore mai complicate aparţinând acestui ciclu. Într-o etapă mai recentă (ARISTOPHAN, LE JARDIN DES STRUCTURES), plecând de la asimilarea experienţelor anterioare, intră în joc un mare grad de libertate a deciziilor componistice în ordonarea temporală a materialului sonor.”

Preocupările sale şi cercetările teoretice în domenii dintre cele mai diverse cum ar fi termodinamica şi teoriile structurilor disipative (dezvoltate de fizicianul Ilya Prigogine) sau teoria catastrofelor a matematicianului René Thom, l-au intrigat pe Stroe să caute şi să descopere în creaţia unor compozitori ca Beethoven, Mahler, Bruckner, Berg, Cage sau Kagel existenţa unor lucrări în care au loc, la nivel de macro sau microstructură, schimbări, transformări care nu pot fi justificate cu mijloacele tradiţionale ale analizei muzicale şi care conduc forma incipientă spre o alta. Astfel, Stroe arată că : „nu se mai ştie cu precizie ce este frumos şi ce este urât, ce este sau nu bine echilibrat, ce este unitar şi ce este disparat, ce sună adecvat şi ce sună fals” – şi încadrează lucrările care deţin aceste caracteristici în categoria muzicilor morfogenetice.

Stroe ajunge la conceptul de „clase de compoziţii” din necesitatea de a compune o lucrare care să aibă printre coordonate şi alte elemente în afară de ideea strict muzicală. Sursele pot proveni din artă – arhitectură, plastică – sau din concepte matematice sau ale logicii simbolice. Pentru a genera clase de compoziţii, compozitorul a utilizat „un program MUSGENER care necesita determinarea tuturor coordonatelor pieselor[1]: timbru, formă, frecvenţe, număr şi tip de instrumente, număr şi tip de voci.

Un alt punct de interes în creaţia compozitorului a fost reprezentat de cultura orală, fie ea românească sau extraeuropeană. Beneficiar al unei burse DAAD între anii 1972 şi 1973, Aurel Stroe a avut ocazia să viziteze Institutul de muzicologie comparată din Berlin, condus de Alain Daniélou. Aici a putut studia literatură muzicologică de specialitate şi fragmente de muzici indiene, japoneze sau chineze. Astfel devine interesat de crearea unei sonorităţi hibrid prin suprapuneri de melodii folclorice din culturi diferite sau prin crearea unei „lumi sonore imaginare ce simulează anumite sonorităţi folclorice pe mapamond.[2]

Concertul de Clarinet, scris în 1975, reprezintă un suflu de prospeţime, de originalitate şi de idei care au inspirat generaţii de compozitori. Poate fi considerat un rezultat practic al cercetărilor etnomuzicologice realizate în anul petrecut la Institutul de Muzicologie din Berlin, reuşind să creeze o lume sonoră inedită, magică, cu trimiteri la un folclor esenţializat, cu iz românesc, dar şi cu caracteristici universale. Poate fi considerat atât un tratat de tehnici noi de compoziţie şi orchestraţie cât şi unul de tehnică instrumentală contemporană pentru clarinet.

Aparatul orchestral este inedit, vădind atracţia compozitorului pentru timbrul instrumental-cameral: nu se regăsesc suflători din lemn, ci doar trei trompete în Sib şi  trei tromboni, percuţia este amplă, împărţită în trei grupuri, iar streich-ul este pe o formulă de 8-4-3-2.

Noutatea în acest concert o reprezintă utilizarea procedeului mobilelor, a formulelor şi a transformărilor. Mobilele (sau mobilurile, cum sunt denumite de către compozitor) sunt în număr de 5 şi reprezintă cataloage de structuri alcătuite din mai multe elemente(fragmente melodice de câte 3 până la 16 măsuri) pentru fiecare instrument din partida de coarde şi pentru clarinet. La prima vedere, acest tip de procedeu poate lăsa impresia folosirii unei tehnici aleatoare de compoziţie, ca în cvartetul de coarde al lui Lutoslawski, însă elementele ce compun mobilele trebuie să fie executate respectând instrucţiunile compozitorului. De exemplu, pentru mobilele I-IV Stroe indică:

Primul Mobil este compus din opt elemente şi va fi interpretat de violini. Al doilea este compus din şapte elemente şi va fi interpretat de viole. Al treilea este compus din şase elemente şi va fi interpretat de violoncelli. Al patrulea este compus din şase elemente şi va fi interpretat de Contrabassi. Fiecare element este încadrat şi are număr de ordine. Fiecare mobil este încadrat de linii groase.”[3]

De asemenea expune şi regulile pentru începutul mobilelor simultane şi continuarea lor. Aici intervine factorul aleatoric, controlat însă prin restricţiile pe care compozitorul le enunţă asupra repetiţiilor şi a apariţiilor elementelor:

Orice element poate fi repetat, dar nu nemijlocit. Între element şi repetarea sa se va intercala cel puţin un alt element al mobilului. Se face excepţie atunci când repetiţia nemijlocită (de două sau mai multe ori) este indicată prin semnele de repetiţie. Numărul apariţiilor fiecărei piese-element trebuie să fie aproximativ egal cu numărul apariţiilor celorlalte piese ale mobilului; evident, aceasta va fi mai curând o tendinţă controlată de intuiţie mai mult decât o condiţie riguroasă. În afară de indicarea atacului iniţial, dirijorul va indica nuanţele generale şi va veghea la realizarea acestui efect global la un nivel acceptabil de omogenitate. Nuanţele generale sunt indicate în partea de jos a partiturii.”[4]

Aceste reguli sunt valabile şi pentru mobilul V care conţine elementele pe care le va alterna instrumentul solist, clarinetul.

Mobilele apar pentru prima dată în partitură la reper 12, când, din punct de vedere formal, începe o a doua secţiune a părţii I.

Pentru alamă şi percuţie Stroe utilizează câte o formulă strict notată pentru fiecare instrument în parte. Astfel, dacă în mobile cordarii aveau de ales între mai multe elemente, acestea suprapunându-se şi creând o ţesătură omogenă, punând accent pe efectul global şi nu pe detaliu, prin formule compozitorul individualizează intervenţia fiecărui instrument, evidenţiindu-l prin repetarea lor, realizând din acestea evenimente clar recognoscibile.

Transformările sunt destinate numai streich-ului, fiecare instrument în parte având de executat o câte o structură distinctă, care se transformă treptat în interiorul său (prin schimbarea modului de atac, al nuanţelor, prin adăugare sau eliminare de note) până ce ajunge să prindă un alt contur.

Stroe utilizează mai multe tipuri de notaţie,în afară de notaţia „clasică” în măsură, în funcţie de necesităţile tehnice sau de expresie: notaţie proporţională, grafism (de exemplu intrarea maracas-urilor la reper 4, partea I sau linia clarinetului din partea a IIa – Prestissimo) şi partitura-schemă (începutul părţii a IIa). Notaţia proporţională este semnalată de către compozitor la reper 3, partea I. Grupuri de note cu valori aproximative se suprapun asimetric, dând naştere unei texturi, desfăşurarea în timp fiind măsurată în secunde, pentru o mai bună controlare a ansamblului şi o mai lesne corelare cu intervenţiile clarinetului solist. Exemple de grafism găsim în scriitura pentru maracas (reper 4, partea I), cow bells (reper 6, partea a IIa) sau ucelli (reper 7, partea a IIa). Locul pe care îl ocupă tuşele negre în cadrul unei măsuri indică intervalul de timp în care se desfăşoară intervenţia instrumentiştilor, iar grosimile şi „denivelările” acestora indică dinamica. Improvizaţia clarinetului din partea a IIa, de la Prestissimo, este tot un exemplu de notaţie grafică. Instrumentistul trebuie să improvizeze pe un mers treptat, foarte rapid, creând impresia unui continuum sonor, prin urmărirea sensului sugerat de contur. Partitura-schemă, aşa cum o numeşte autorul, marchează începutul părţii a doua şi poate fi considerată o combinaţie între cele două tipuri de notaţie prezentate mai sus. Succesiunea evenimentelor şi sincronizarea lor se va face după indicaţiile dirijorului care va avea ca reper cele două axe ale schemei – cea a desfăşurării în timp (măsurată în secunde) şi cea a instrumentelor sau grupurilor de instrumente ce vor avea intervenţiile. Suprafeţele negre din partitură indică intervalele de timp în care interpreţii trebuie să îşi insereze formulele, mobilele sau transformările, iar grosimea acestora indică nuanţa.

Din punct de vedere formal, lucrarea este structurată în două mari părţi despărţite de o pauză de 5 secunde, notată chiar de către compozitor în partitură. În cadrul fiecărei părţi există substructuri care o alcătuiesc. Ele sunt uşor de delimitat datorită schimbărilor de scriitură, însă din punct de vedere al materialului sonor modificările nu sunt majore, acesta având la bază o singură melodie transformată prin procedee matematice.

Mai jos voi reda o împărţire a formei după schimbările de scriitură:

Partea I

A = început – R I.12 [5]= a(început – R I.3) – b(R I.3 – I.4) – a.var.(R I.4 – I.6)

Quasi cadenza clarinetului = R I.6 – I.9

Punte omofonă = R I.9 – 5 măs. după I.11

A var. = R I.12 (intrarea mobilelor la coarde) – I.14

Punte omofonă = R I.14 – 12 măs. După I.15

Partea a IIa

A = partitura schemă –  R II.6

B = R II.6 – 6 măsuri după II.11

Quasi Cadenza trombonului

Concluzie = 9 măs. după R II.11 – Sfârşit

Aurel Stroe utilizează în concertul său pentru clarinet şi orchestră mai multe sintaxe muzicale dar cel mai mult pune accentul pe melodie (fie ea acompaniată sau nu). Chiar de la început melopeea clarinetului este susţinută în forte de ritmul tobei mari, sau în partea a doua, la 7 măsuri după reper 7, lamento-ul instrumentului solist se aşează pe o perdea sonoră creată de violoncei şi alămuri şi colorată de ucelli. La sfârşitul concertului, clarinetul rămâne singur, îngânând o melopee care pare că nu se sfârşeşte niciodată; cele trei note care alcătuiesc monologul final al instrumentului solist rămân în memoria auditivă şi afectivă ca un ecou chiar şi după ce partitura s-a încheiat.

Eterofonia este una dintre cele două „noi venite” în rândul categoriilor sintactice, alături de textură. Ştefan Niculescu este cel care dezvoltă pe larg teoria sintaxei muzicale în ale sale „Reflecţii despre muzică”. În concertul lui Stroe găsim un exemplu de scriitură eterofonică urmărind liniile celor doi contrabaşi în partea a IIa, de la reper 3 la reper 5. Observăm că, deşi liniile lor nu pornesc de la început din unison, ele se intersectează pe parcurs. Însă nod nu trebuie să fie considerat numai unisonul. În fragmentul de faţă intersecţia pe intervalul de secundă mică durează mai mult şi apare mai des decât cea la unison. Un alt tip de scriitură eterofonică întâlnim în partea I la reper 3. Aparenţa grafică dar şi efectul sonor rezultat al modului de atac (col legno battuto, staccatissimo) în nuanţă mică ( 4 de piano), ne duce cu gândul la o textură, însă la o privire mai atentă vom observa că toate instrumentele pornesc pe acelaşi mod şi păstrează aceleaşi sunete. Chiar dacă pe parcurs modulează nesincronizat, ele ajung să se sincronizeze treptat până la următoarea modulaţie.

Textură veritabilă găsim însă la intrarea mobilelor la reper 12 în partea I: fiecare instrumentist va avea de ales un element dintr-un mobil, care este alcătuit din câte şase sau opt elemente, destinat partidei din care face parte. Melodiile fiecărui element sunt realizate pe moduri diferite, dorindu-se ca prin suprapunerea lor să se creeze un efect sonor global cu caracter haotic.

Pentru alămuri compozitorul alege o scriitură de tip omofon. Vom lua ca exemplul fragmentul din partea I, dintre reper 9 şi două măsuri după reper 11. Acorduri de 6 sunete care par statice însă alunecă subtil, în sferturi de ton. Aici Stroe foloseşte un artificiu de tehnică: oglinda (pe orizontală şi pe verticală). Dacă ne uităm cu atenţie la structura primului acord de 6 sunete de exemplu, observăm că este format din două acorduri de 3 sunete (unul la partida de tromboni şi celălalt la partida de trompete) care sunt suprapuse la un interval de terţă mare, în oglindă. În acelaşi fragment ne imaginăm că punem o oglindă verticală la reper 10 şi astfel am descoperit ritmuri recurente.  Aceleaşi procedeu al oglinzii verticale îl găsim şi în partea a doua, în fragmentul omofon, de data aceasta repartizat la corzi, între reper 3 şi reper 5.

Compozitorul dă câteva explicaţii asupra execuţiei anumitor efecte din partitură, realizând o mică legendă. Indică tipul de baghete pentru percuţie, moduri de atac pentru coarde şi diferite tipuri de emisie pentru clarinet şi alămuri. Toate aceste efecte provin din utilizarea neconvenţională a instrumentelor orchestrei şi a clarinetului, din asocierea unor moduri de atac şi tipuri de emisie care creează o atmosferă bizară.

În Concertul de clarinet Aurel Stroe utilizează tehnici componistice inovatoare, ducând clarinetul pe tărâmul prea puţin explorat al multifonicelor.  Datorită colaborării cu clarinetistul Aurelian Octav Popa, căruia Stroe i-a dedicat partitura, compozitorul a creat efecte inedite: sunete cu armonice distincte, obţinute prin presiunea exagerată a aerului; sunet obţinut prin înlocuirea unui armonic cu altul, exercitând o presiune mai mare decât de obicei (chiar în legendă dă exemplul sunetului mi bemol care va fi obţinut din poziţia sunetului sol bemol, cu o presiune mai mare a buzelor); multifonice combinate cu trill; tremolo de multifonice; glissando combinat cu frullato şi/sau sunet gutural; tremolo dental (efect specific instrumentelor de alamă); microtoniile. Aceste tehnici au fost repede adoptate şi de alţi compozitori şi rămân în continuare de actualitate.

Tehnici „neortodoxe” găsim şi în scriitura pentru orchestră: distorsiuni de sunet prin apăsarea arcuşului şi tragerea lui lentă pe coardă, pizzicato, col legno battuto, sunete produse prin lovirea corzilor cu degetele mâinii stângi, flajeolete, tremolo-uri, glissando pe armonice (coarde); trei tipuri de surdine utilizate (Derby, Wah-wah şi Plunger), închiderea şi deschiderea treptată a acestora, frullato sau nonfrullato doar pe zgomotul aerului din instrument fără a se obţine un sunet, trill, tremolo (alămuri). Efecte inedite regăsim şi în scriitura pentru percuţie: glissando rapid cu mânerul baghetei pe muchia Tam-tam-ului, lovirea timpanului pe margine sau în centru, cu diverse baghete (dură, dulce, medie, sau măturică) , în funcţie de sonoritatea dorită; glissando cu ajutorul pedalei timpanului; frecarea (cu bagheta) cowbells-urilor în interior; utilizarea eolifonului în Formulele din partea a IIa.

După cum am amintit la în primele pagini, Stroe a avut şansa de a studia muzici folclorice extraeuropene la Institutul de muzicologie comparată din Berlin. În anii 60 – 70 se făceau tatonări teoretice asupra unui nou tip de limbaj muzical – modalismul modern. Interesul compozitorului pentru muzicile folclorice şi studiul acestora întru găsirea modalităţilor de a le pune în valoare, de a le esenţializa şi de a le aduce în „slujba” muzicilor savante s-au concretizat în Concertul de clarinet. Materialul sonor al lucrării porneşte de la un colind cules de Bartok. Stroe îi descoperă esenţa, îl modulează, îl îmbucătăţeşte, îl transformă şi îl pune în valoare mai ales prin intervenţiile clarinetului solist. Începând cu acest concert compozitorul suprapune lumi sonore diferite, „îngemănează intonaţii (netemperate) aparţinând mai multor culturi[6]. Mobilele sunt compuse din elemente reprezentate de melodii folclorice autentice, prelucrate prin procedee matematice sau imaginate în caracter popular, caracterizate de o melodică simplă, bazate pe moduri oligocordice, specifice mai multor culturi. Suprapunerea acestora creează o complexitate de straturi care are ca scop efectul sonor global.

Arhaicul se regăseşte în melopeea clarinetului care are un caracter incantatoriu, acesta păstrându-se şi în descompunerile ei ulterioare. Ritmurile percuţiei, incipitul în molto forte, continuum-urile, pedalele sunt indicii mai mult sau mai puţin ascunse către vechi, către tradiţional, chiar dacă procedeele şi tehnicile de compoziţie circumscriu muzica pentru clarinet a lui Stroe unui modern radical.

Există o legătură naturală între folclor, arhaic şi sacru. Sursele de expresie ale sacrului în muzica nouă românească au fost preluate tot din lumea muzicilor orale arhaice extraeuropene sau autohtone, printre ele aflându-se şi muzicile bizantine. Aurel Stroe are o viziune originală asupra sacrului în compoziţiile sale. Creează punţi de legătură între „două paradigme muzicale incomensurabile, prin găsirea elementelor apropiate şi dezvoltarea analogiilor dintre ele”[7]. O posibilă exprimare a sacrului în Concertul de Clarinet ar putea-o constitui ultima apariţie a acordului major re, fa#, la în partea a IIa, la 9 măsuri după reper 11. Este singura dată când acordul apare ca trison, „nemurdărit” de septimă sau nonă. Făcând o analogie cu creaţia altor compozitori români în piesele cărora trisonul major sau sunetul re aveau o semnificaţie ritualică sau apăreau ca expresii ale sacrului, îndrăznesc să dau în acest caz aceeaşi semnificaţie acestor elemente.

Fiind un concert pentru instrument solist, virtuozitatea execuţiei pasajelor din Quasi cadenza şi nu numai, se îmbină cu lirismul melopeelor şi al lamento-ului. Clarinetistul care interpretează acest concert trebuie să intre în atmosfera propusă de compozitor, să simtă furia atunci când trebuie expusă cu „violenţă” şi de asemenea, să se transpună în starea „quasi-doinită” a melopeelor.

Viziunea asupra lucrării ar trebui să pornească de la complexitate către simplitate, dar nu simplism, ci simplitate în sensul brâncuşian al descoperirii esenţei.

Cristina Uruc

Această prezentare necesită JavaScript.

Download:

Aurel Stroe – Concertul pentru clarinet

 

BIBLIOGRAFIE:

Dogaru, Anton, Articolul „Concertul pentru clarinet şi orchestră de Aurel Stroe”, Revista Muzica nr.10/1977

Niculescu Ştefan,  Reflecţii despre muzică, Editura Muzicală,                                                              Bucureşti, 1980                                  

Sandu Dediu, ValentinaMuzica românească între 1944 – 2000, Editura Muzicală, Bucureşti, 2002

„WEBOGRAFIE”

Cozma, Viorel, „Muzicienii din România” – Prezentare membrii UCMR/Aurel Stroe – www.ucmr.org.ro

Dediu, Dan, „Cu Aurel Stroe prin cotloanele minţii şi bizareriile muzicii – eseu morfogenetic” – www.dandediu.ro

Patapievici, Horia-Roman,  „Inapoi la argument – Aurel Stroe” – interviu realizat de H.R. Patapievici – http://www.youtube.com/watch?v=RI774ozo22g

Rotaru, Diana, Articolul „Palimpsest” din 10 martie 2010 – http://compozitorii.blogspot.com

Scurtulescu Dan,  Articolul „Portret componistic Aurel Stroe” din ianuarie 2007 – Agenda LiterNet.ro – http://agenda.liternet.ro

…..                                                     www.wikipedia.org

….                                                       www.aurel-stroe.de


[1] Valentina Sandu Dediu : „Muzica românească între 1944-2000” – pagina 67

[2] Dan Dediu : „Cu Aurel Stroe prin cotloanele minţii şi bizareriile muzicii – eseu morfogenetic” – www.dandediu.ro

[3] Indicaţii oferite în partitura-apendice a  Mobilelor din Concertul pentru clarinet

[4] Idem 3

[5] R = reper, I sau II = partea întâi sau a doua, 1 – 15 = numărul reperului

[6] Valentina Sandu Dediu: „Muzica Românească între 1944-2000” – pagina 109

[7] Dan Dediu: „Cu Aurel Stroe prin cotloanele minţii şi bizareriile muzicii – eseu morfogenetic” –www.dandediu.ro

InnerSound New Arts Festival

Standard

Bucureşti, 28-30 august 2012

Conceput ca o alternativă pentru festivalurile de tip convenţional, InnerSound îşi propune ca, într-un timp şi spațiu limitat, să elibereze publicul de prejudecăţile inerente create de delimitarea artificială dintr-o sală de concert sau de spectacol (scenă-public).

Într-un spaţiu intim, relaxat şi relaxant, primitor, publicul va putea comunica direct cu artiştii şi va pătrunde în altă lume. O lume a misterului şi a magiei sonore şi vizuale, ascunse sub masca realităţii.

Simbolul InnerSound este fereastra deschisă către interior, către propriile vise şi idei creative, simbol extras din fotografia Sabinei Ulubeanu.

Timp de trei zile, canicula bucureşteană va putea fi îmblânzită de experienţe artistice cu totul deosebite, centrate în jurul MUZICII şi a IMAGINII. Tineri interpreţi, compozitori, fotografi şi artişti video din Romania, Elveţia, Irlanda şi Olanda îşi vor asuma rolul de gazde şi de magicieni. Invitaţii festivalului sunt fie artişti de renume internaţional, fie tineri creatori plini de entuziasm a căror valoare a fost deja recunoscută în mediul cultural românesc şi nu numai. Pentru mulţi dintre noi, o experienţă culturală cu adevărat “reuşită” este cea savurată acasă, în fotoliul preferat, sau într-un club cu prieteni dragi, ascultând sau privind ceea ce îţi place cu adevarat.  Scopul nostru este să oferim publicului bucureştean o asemenea experienţă.

Organizatori:

Asociatia OPUS – preşedinte Cătălin Creţu

Sabina Ulubeanu, director artistic

Diana Rotaru, director artistic, manager de proiect

Mihai Cucu, coordonator arte vizuale

Parteneri:

Muzeul Ţăranului Român

Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti – Centrul de Muzică electroacustică şi Multimedia (CMeM)

Asociaţia ARTEk (Olanda)

Dublin Sound Lab (Irlanda)

Locaţie:

Muzeul Ţăranului Român, Clubul Ţăranului

Programul InnerSound 2012

Marti, 28 august

19:00- 20:00 Deschiderea festivalului:

Vernisajul expoziţiei foto

Instalaţia audio-video creată de Cătălin Creţu

20:30-21:30 Grünes Blatt (Elveţia)

22:00-23:00 Dublin Sound Lab (Irlanda)

Miercuri, 29 august

18:00 – 18:30 Interacţiune cu instalaţia lui C.Creţu

18:30-19:00 Întâlniri în timp şi spaţiu I

19:30-20:30 Seară de film – Scurtmetraje cu muzică live

21:00-22:00 Improvizaţie vocală – Irina Ungureanu şi Anat Spiegel

Joi, 30 august

18:00 – 18:30 Interacţiune cu instalaţia lui C.Creţu

18:30-19:00 Întâlniri în timp şi spaţiu II

19:15-20:00 SeduCânt: Sonic Woods – instalaţie muzical-coregrafică

20:30-21:30 Wormsongs – spectacol multimedia (Olanda)

22:00-23:00 Why Not? – Irinel Anghel (voce), Sorin Romanescu (chitară, live electronics)

After Party

Evenimentele InnerSound 2012

Grünes Blatt (Elveţia)

Cei trei membri fondatori ai “Grünes Blatt”: de la stânga la dreapta, Urs Vögeli, Irina Ungureanu şi Dominique Girod

Grupul elveţian Grünes Blatt (“Frunză Verde”), format din Irina Ungureanu (voce),  Dominique Girod (contrabas), Urs Vögeli (chitară electrică) şi  Mats Spillmann (trompetă), vor oferi improvizaţii pe muzică tradiţională românească, fuzionând elemente de muzică nouă, cultă, cu free jazz şi folk. Fascinantul amestec sonor va cuprinde şi compoziţii ale lui Dominique Girod. Irina Ungureanu este una din cele mai versatile şi apreciate voci din lumea muzicii noi şi experimentale, dar şi un dedicat promotor al stratului muzical arhaic românesc, modelat de culori ale timpului prezent.

http://www.myspace.com/grunesblatt

http://433.ro/irina-ungureanu

Henry Vega: Worm Songs (Olanda)

Un hipnotic spectacol multimedia de o ora pentru voce şi computer creat de compozitorul Henry Vega (Olanda/S.U.A.), va aduce în atenţia publicului o altă voce de excepţie, Anat Spiegel (Olanda/Israel), al cărei stil non-convenţional se datorează implicării în zone muzicale extrem de diverse, de la electro-pop la muzică contemporană. Procesarea live a vocii este dublată de cea a imaginilor video, forme nepământene născute din imaginaţia lui Emmanuel Flores (Olanda/Mexic).

www.henryvega.net

www.myspace.com/anatspiegel 

www.emmanuelflores.net

 

Dublin Sound Lab (Irlanda)

DUBLIN SOUND LAB este un ansamblu de muzică contemporană specializat în electroacoustică și prelucrarea live a sunetului cu ajutorul computerului. Formația a fost fondată în 2008 de către organistul Michael Quinn și compozitorul Fergal Dowling, cu scopul de a promova noile creații electroacoustice ale compozitorilor irlandezi și de pretutindeni.

DUBLIN SOUND LAB a interpretat prime audiții ale multor compoziții contermporane și a lucrat împreună importanți compozitori irlandezi și internaționali, precum : Ailis Ni Riain, Nick Collins, Julio d’Escrivan, Gérard Grisey, Salvatore Sciarrino, Kaija Saariaho, Luca Francesconi, Karlheinz Essl, Peter Ablinger, Mauricio Kagel, Wim de Ruiter, Ann Cleare, Scott McLaughlin, Barry Truax, Roderik de Man, Karen Tanaka, Jean-Claude Risset, Ed Bennett, Judith Ring și Jonathan Harvey.


http://www.dublinsoundlab.ie/

 

 

Irinel Anghel & Sorin Romanescu: Why Not?

Duo-ul Anghel & Romanescu este reprezentativ pentru muzica experimentală din România, şi binecunoscut pentru versatilitatea şi creativitatea prin care explorează mereu noi idei, noi teritorii. Din acest motiv, muzica lor nu poate fi cuprinsă cu o singură etichetă. Au inventat noi genuri muzicale şi spectaculare: innerworld music, sound cooking, electronade, SONeerie, loopsterie, RenaiScienceFiction opera. Cei doi muzicieni, deopotrivă compozitori şi interpreţi garantează prin prezenţa lor evenimente ne-obişnuite. Acesta este un spaţiu imaginativ pe care cei doi îl câştigă pas cu pas, limitele fiind împinse din ce în ce mai departe de o “normalitate” unanim acceptată. Niciodată nu îşi deconspiră în totalitate proiectele, lăsând publicul să savureze surprizele şi misterul apariţiei lor scenice şi muzicale.

http://www.irinelanghel.eu/

Seară de film

Cineaşti şi artişti video vor prezenta o serie de scurtmetraje, a căror muzică originală, născocită de tineri compozitori români,  va fi interpretată live. Scurtmetrajele, având ca temă comună simbolul ferestrei,  vor  reprezenta o referire la tradiţia cinematografică a filmului mut acompaniat de muzică live, acest tip de eveniment fiind inedit în spaţiul cultural românesc. Sabina Ulubeanu, Darie Nemeş-Bota, Diana Gheorghiu, Cornelia Zambilă, Cristian Lolea Cristina Uruc şi Victor Colţea vor traduce prin sunete poveştile concepute de Mirona Radu, Mihai Cucu, Emmanuel Flores, Oana Nechifor, Pim Heerkens, Adriana Sandu.

Toate proiectele din seara de film vor fi concepute special pentru InnerSound, avand ca liant simbolul ferestrei.

Interpretează: Ana Chifu (flaut), Maria Chifu (fagot), Tamara Dica (viola), Laura Buruiană (violoncel)

***

Întâlniri în timp şi spaţiu


Întâlniri în timp şi spaţiu vor fi micro-concerte care vor cuprinde muzici din toate timpurile, publicul călătorind de la un interpret la altul.

Participă: Alexandru Tomescu (vioară), Laura Buruiană (violoncel), Ana Chifu (flaut), Irina Ungureanu (soprana), Tamara Dica (viola), Maria Chifu (fagot) etc.


Improvizaţie vocală

Irina Ungureanu şi Anat Spiegel îşi vor împleti vocile într-o improvizaţie experimentală, o călătorie prin sonorităţi non-convenţionale.

Instalaţie audio-video: Cătălin Creţu

Într-unul dintre spaţiile InnerSound (spaţiu conceput în spiritul fotografiei simbol)  va funcţiona o instalaţie video-muzicală concepută de Cătălin Creţu. Instalaţia va crea un spaţiu de tranziţie pentru public, o punte între lumea reală şi cea imaginară, oferită de InnerSound.

Expoziţie foto


O expoziţie foto permanentă semnată Sabina Ulubeanu, Mirona Radu, Mihai Cucu, Gyuri Ilinca, Cristina Irian şi Horia Niţu va însoţi toate evenimentele InnerSound.

 

 Diana Rotaru