Arhivele lunare: Decembrie 2011

Numărul 43, 25 decembrie 2011

Standard

Redacţia No14 Plus Minus vă urează Sărbători Fericite!

Portrete:

Elena Chircev: Hristos se naşte, măriţi-L!

Marius Popa: Festivalul coral interjudeţean de muzică sacră ,,Cu noi este Dumnezeu”

Paul Leu: Cererea în căsătorie

Diana Simon: O pasiune sud-americană. La Pasion segun San Marcos de Osvaldo Golijov

Vasile Menzel: Arta şi ramurile ei

Valeriu Stoica: Însemnări pe marginea unui eveniment

Veronica Anghelescu: Proiectul „Psaltirea Română”

Call for Papers

Nicolae Brânduş: Câte ceva despre suprarealismul şi avangarda muzicală românească

Concert de colinde la Facultatea de Arte a Universităţii Spiru Haret

Concertul de Crăciun al Coralei Psalmodia a UNMB

Concerte în cadrul Festivalului Meridian – 2011

George Draga: Cantata de Crăciun

Valentin Petculescu: O boală ciudată

Desenul aparţine, în mod evident, unui copil. Nu ştim cărui copil.

A fost găsit pe holul Conservatorului. Fie ca puritatea şi candoarea sa să ne poarte noroc în noul an!

Paolo Rotili – a Portrait

Standard

Paolo Rotili – a Portrait

With the occasion of Meridian International Festival in Bucharest, Romania (5-10 December 2011) we had the occasion to meet many guests from other countries of the world. There were many composers and interpreters present, and we had the opportunity to share our impressions and knowledge of music, to compare cultures and to make new friends. One very important encounter, though, had been the one that the students of the National University of Music in Bucharest (UNMB) had with the Italian composer Paolo Rotili. Having two works performed in the Festival, he also took part in a composition workshop at the UNMB, a workshop dedicated to students in composition and musicology.

Paolo Rotili is a very special musician. He is one of the top Italian composers and professors of composition of present times, an innovator as well as a keeper of modern tradition. I was impressed to observe many similarities between his way of thinking music and the Romanian mainstream musical thinking, promoted by composers such as Octavian Nemescu (although not having been introduced to one another earlier, they discovered they had many things in common).

Paolo Rotili started the study of music composition in the ‘70s; a very interesting element of his artistic biography is that he has undergone musical studies twice, in order to specialize in two branches – music composition and electronic music. He studied with Mauro Bartolotti, one of the most important avant-garde musicians in Rome (student of Goffredo Petrassi and a constant participant in Darmstadt summer classes of composition, thus being acquainted to the main artistic experiences of the ‘50s and ‘60s.

Thus, Paolo Rotili studied along with the unveiling of the avant-garde trend, but as we well know, the beginning of the ‘80s brought along the crisis of the musical streams related to avant-garde. Composers had started to question the possibilities of communication through the means of music, the possibilities of having an interested public for the contemporary music. These issues had not previously been questioned by the avant-garde; but the contrary. The promoters of avant-garde music often blamed others of searching only the success in front of the public; and not the originality. Today, when our world is totally under the reign of the economic logic, such a thought would make everybody smile.  But in those times, art still had an educational value, aiming towards the emancipation of man and also a political function. Avant-garde music has always found the conceptual motivation as being self-sufficient and more important that the musical work itself. Therefore, the concept mattered – and not the music.

Paolo Rotili had to make an important choice: he did not want to look for the commercial success and also did not feel inclined towards the avant-garde rhetoric. He aimed for a personal style of composition that was not at all auto-referential.

The first element that characterizes his music is the lack of a coherent style, that is, of homogenous musical elements. In order to make a composition be interesting, he uses all the materials available, considered not just simple elements (intervals, rhythms etc.) but complex structures of a linguistic structure. He operates with puzzles of already-known musical languages using the processes of accumulation and contrast in order to give a vivid and interesting perception to his music. Therefore, the musical form is born from the game of contrasts and from the continuity of the fragments of musical memories, torn from their historical context, in order to become elements of a new narration.

A good example for this idea is his work – Loose for seven instruments, written in 1986, a work that characterizes Paolo Rotili’s first stage of creation (the completion of his musical studies). It consists of 3 parts and it is build following the main principles of musical narration; it brings together several elements that differ greatly from one another.

Another element that characterizes his music is that of researching the roots of complexity in creation. By roots, Paolo Rotili means the natural, biological conditions of the human being and his / her possibilities of communication with others. The interval of fifth is such a root. The origins of music are to be found in vocal music, but the human voice is produced by means of the anatomical elements that make the sound happen. We already know it functions as a tube and today we know all about the harmonics and their tendency to aim towards a fundamental sound. Rotili explains that the interval of fifth projects into the linguistic structures in a most profound way. This hypothesis represents a metaphor that Rotili used in order to compose several musical works, such as Lembo di vento, canto del tempo (1995) – a “serenade” dedicated to his wife and the musical idea is that of an Aeolian sound that transforms into music, into song, a voyage from simplicity to complexity and it represents the metaphor of passing from nature to history.

In the same category we place Paolo Rotili’s first work that has been performed during Meridian Festival, impeccably played by one of our most talented flutists, Ana Chifu: …e nel tempo si disperde for solo flute, written in 1997 and dedicated to Mario Caroli. This musical work has many elements that characterize Paolo Rotili’s music: narration, timbral effects and musical memory. Another important element is the form of the work: the time gradually slows down as in an immense rallentando with the dissipation of energy.

Paolo Rotili attended the courses of Santa Cecilia Conservatory for the second time in his life when he felt the need of a change in his way of thinking and perceiving music, in order to study electronic music. He started using literary texts in music (Donne, Ariosto) and also started creating multimedia works, with music, video and texts. He explains that he has chosen this path in order to give a clearer and more referential value to his music. In the contact with other media, his creation gained a major transparence and liberty. Canzon sopra canzon is a good example of this aesthetic – it has been performed by Traiect Ensemble in Meridian Festival. It is a quintet written in 2009 and it is built on one of Girolamo Cavazzoni’s ancient polyphonic works, an instrumental 4 part canzon.

The workshop with Paolo Rotili proved to be a very good experience for the students of UNMB. We had the chance of discussing with him about contemporary music and to learn about new aesthetics that are currently valued throughout Europe; also, we had the chance of discussion about our own compositions and to receive good pieces of advice for our future careers as composers. We thank him very much for his presence in Romania and especially at the National University of Music in Bucharest and we wish him all the best in his career.

More about Paolo Rotili – on his website: http://www.paolorotili.com/

Veronica Anghelescu

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Curioase sunt căile muzicii…

Standard

Articol dedicat naistului Cătălin Tîrcolea    

Sunt lângă o capelă, St. Anna Kapelle, undeva în sudul Germaniei. Idilic loc au ales pentru a o construi, într-un luminiş de pădure, pe un tăpşan înalt, parcă ar fi piciorul de plai mioritic. Privind în zare, în faţa mea se deschide gura de rai … cîteva sate răsfirate printre podgoriile cu viţă de vie de pe Weinstraße, apoi lunca Rinului mărginită de şirul plopilor de pe malul fluviului. La linia orizontului se distinge spinarea prelungă a munţilor Pădurea Neagră. Priveliştea îmi limpezeşte gindurile, îmi induce o stare de armonie.


Pe poteca din padure se aud voci, dinspre satele din jur se apropie alţi drumeţi. Cind ajung lingă capelă, spontan feţele li se iluminează de bucurie. E evident, e un colţ de lume cu o energie aparte. Un miracol e pentru mine sa savurez bucuria de pe chipurile oamenilor. Cind ajungeau în poieniţă, dădeau cu ochii de biserică şi de perspectiva larg deschisă în toate direcţiile, se luminau. O metamorfoză subită, o înflorire. Într-un tirziu mă desprind din luminiş. Îmi iau rămas bun de la un bătrân castan şi păsesc în biserică pe uşa deschisă ca o invitaţie.

Spaţiul din interior este scăldat în lumină şi muzică. Orgă şi nai. În acestă vastitate naiul sună altfel, mai eteric. Şi orga are blindeţe, se poate desfăşura, umple fiecare colţisor şi îl transformă în spaţiu-viu.

Foto: Clara-Liselotte Basica

Curioase sunt căile muzicii … se auto-propagă prin timp şi spaţiu, ca un fluviu ce-şi automodelează matca. Recunosc muzica, căci am ascultat-o deja de foarte multe ori, o şi integrasem într-un proiect foto-muzical personal, cu titlul “Tirolul de Sud”. Coloana sonoră este LP de vinilin, „Variations“ înregistrat în studioul Frans Peters din Hilversum din Olanda cu peste treizeci de ani în urmă de naistul român Cătălin Tîrcolea împreună cu organistul olandez Rick van der Linden. O premieră mondială la acea vreme, având în vedere asocierea celor două instrumente folosite, naiul şi syntetizatorul, acesta din urmă valorând atunci “numai” 100.000 DM! Nu erau decât trei deţinători ai acestui “mastodont” electronic şi anume: Stevie Wonder, Rick Wakeman şi Rick van der Linden.

Naiul şi orga, folosită în anumite piese muzicale, „locuiesc“ împreună în inima bisericii, dar vibraţiile se regăsesc nu numai în interiorul ei, ci şi în spaţiul din jur. O îmbracă cu energie, îi dau o aură aparte.

Foto: Clara-Liselotte Basica

Trăirea este atât de vie, încât nu-mi vine să cred că este „doar“ o înregistrare.

Surprins fiind de emoţia acestei întâlniri muzicale – total neaşteptate – privesc în jurul meu, încercind să aflu unde s-au „ascuns“ înterpreţii. Unei femei din sat care îngrijeşte biserica i-a plăcut atât de mult acest album încit l-a re-inregistrat pe CD şi îl ascultă cu evlavie în timp ce drumeţii se reculeg preţ de-o clipă, scăldaţi în lumina vitraliilor.

Curioase sunt căile muzicii … se auto-propagă prin timp şi spatiu, ca un fluviu .. după legi doar de ea desluşite.

Liviu Crăciun

Germania, 23 decembrie 2011

Cătălin Tîrcolea, „Synvionai II”

http://www.youtube.com/watch?v=UrObZprL7Qo&feature=autoplay&list=UUSRKDxojk-rge4Xzyide4xw&lf=plcp&playnext=1

Cătălin Tîrcolea & Rick van der Linden, „Variations“

http://www.youtube.com/watch?v=uF3yYsrcLAg&list=UUSRKDxojk-rge4Xzyide4xw&index=1&feature=plcp

Portret Dana Andreea Nigrim

Standard

Dana Andreea Nigrim –  muziciană, absolventă a Universităţii de Muzică din Bucureşti, pianistă concertistă şi coach vocal

Prin activitatea sa artistică şi înclinaţiile spre literatură, fotografie, interpretare vocală, teatru este implicată în promovarea creaţiei autorilor contemporani, a culturii  româneşti.

Pianista Dana Andreea Nigrim mă impresionează atât prin precizia şi sensibilitatea interpretării cât şi prin eleganţa desăvârşită a prezenţei scenice. Pentru a ilustra profilul complex al acestei artiste am selecţionat câteva exemple din creaţia sa, creaţii pe care eu le consider sugestive.

Beethoven, Concertul n 5, .“Imperialul” op72 , piano Dana Andreea Nigrim

http://www.dananigrim.com/rec/solo1/record_solo1.html

Ed. Grieg Concertul in la minor

http://www.dananigrim.com/rec/solo6/record_solo6.html

Nocturna de Chopin mi minor, op 72, no2, op. postum

Nocturna  în do #  minor

Stilul rafinat şi extrem de concentrat de exprimare, mă duce cu gândul la frumuseţea clasică a statuilor greceşti.

E luni dimineăţa. Înainte de-a incepe o săptămână agitată, mă retrag pe „insula mea muzicală“, pentru a mă incarca cu energie. Ascult in linişte citeva duete soprană-mezosoprană şi simt cum prind aripi.

„La Pesca” duet de cameră de G. Rossini:

Sarah Barnes soprano, Dana Andreea Nigrim mezzosoprano, Radu Palade piano, Christ Church Anglical Cathedral, Montreal, interpretare care ne-a inspirat Monikăi şi mie, alegerea unor fotografii proprii pentru acest videoclip:

Angiol di pace by Vincenzo Bellini, vocal duett

Marie Gisèle Labarre and Dana Andreea Nigrim, Radu Palade piano

Extraordinar ce efect reconfortant are această muzică asupra mea ! Sunt extrem de plăcut surprins de intâlnirea muzicală; nu poate fi o întâmplare. Spatiul din catedrală care acum vibrează prin undele muzicii, îl retrăiesc in universul memoriei afective. Păşisem în el în urmă cu peste zece ani. Tocmai in acest punct fusesem, parcă pentru a mă pregăti pentru intâlnirea de azi … curioase sunt căile muzicii. Se propagă prin timp şi prin spatiu, după legi doar de ele ştiute.

Nepoată a actriţei Yarodara Nigrim, Dana a iubit dintotdeauna poezia şi teatrul. Tatăl ei, fiul epigramistului Nicolae Grigore Nigrim, a organizat adesea acasă serate literare. În ultimii ani Dana a înregistrat numeroase recitări din creaţia poeţilor români contemporani, precum şi din opere poetice de limba franceză, engleză, italiană şi germană.

Remarcabilă este calitatea mixturilor poezie-muzică-imagini, echilibrul şi armonia celor trei elemente, ca un fel de dans al artelor-surori.

„Rugăciune“ de Monika Crăciun

http://www.youtube.com/user/akattara#p/u/29/6hf_wbHVX6A

My friend Monika Crăciun wrote the poem, Liviu Crăciun did the wonderful photos in Retezat Mountains from Romania, dia show by Dana Andreea Nigrim

„Întâlnire“ de Monika Crăciun, dia show by Dana Andreea Nigrim

http://www.youtube.com/user/akattara#p/u/17/UHhQ4AUr744

O altă supriză placută a fost să o descopăr în recitări din creaţia românească clasică:

„Floare-albastră“ de Mihai Eminescu

http://www.youtube.com/user/akattara#p/u/6/RG4yZ5timZ4

În concluzie … se simte unitatea-în-diversitate a acestor incursiuni interpretative. Impresia de ansamblu a tuturor creaţiilor este unitară, o definiţie a personalităţii artistice a Danei Andreea Nigrim. Profunzimea şi rigoarea sunt pilonii de bază pentru toate creaţiile sale.

Liviu Crăciun

O voce ca o floare

Standard

Portret al sopranei Ramona Păun

De curând, un refren emoționant m-a scos oarecum din inerția fredonării temelor din simfoniile de Brahms sau Tchaikovski pentru a mă purta într-un univers sonor plin de expresivitate și lirism, pur românesc. Mă îndrept acum către Sabin Drăgoi, un pionier al școlii românești de compoziție, pentru că de câteva zile în mintea mea răsună întruna o melodioară duioasă din cel mai frumos lied auzit vreodată într-o seară de decembrie. Recunosc, nu știam că Sabin Drăgoi a compus și lieduri. În memoria mea se întipărise cu binecunoscutele lucrări corale sau simfonice. Ei bine, a compus două lieduri, Crizanteme și Flori albe. Cel de al doilea, pe versuri de Liviu Coman, m-a fermecat recent printr-o melodie plină de sensibilitate. Însă, nu Sabin Drăgoi este subiectul principal al acestui articol, ci tânăra soprană Ramona Păun, care în data de 13 decembrie 2011 a susținut un scurt recital în cadrul concertului Generația XXI, organizat în Studioul de Operă al Universității de Muzică din București și care m-a impresionat prin interpretarea unor lucrări nu tocmai accesibile oricărui solist la început de drum, printre ele regăsindu-se și liedul Flori albe. Mereu am decis să pornesc la drum spre a scre un articol, cronică sau portert încărcată de câteva detalii care reprezintă temelia inspirației mele. Acum, liedul Floril albe al lui Sabin Dragoi și vocea catifelată a Ramonei Păun, m-au făcut să vibrez de încântare și iată că dedic aceste rânduri unui suflet cald și sensibil de artist. O floare fermecătoare, pură și armonioasă, murmură ușor printre vocile vieții și cred că sunt o norocoasă să o am aproape și să pot scrie despre ea. În rândurile care urmează vă prezint un scurt portret a unei soprane, care pășește încet dar sigur pe urmele Angelei Gheorghiu.

Ramona Păun s-a născut pe 9 decembrie 1984 la Ploiești, într-o familie de oameni simpli și destinul a îndreptat-o ușor spre studierea muzicii, o pasiune care urma să devină marea sa dragoste. Coincidență sau nu, luna decembrie a fost de această dată semnificativă în viața ei, deoarece este născută în această lună de iarnă, iar recitalul din 13, alături de florilele albe scunse în vocea sa m-au făcut să realizez un prim portret al ei și sunt sigură că e doar începutul, iar peste câțiva ani o să am ocazia să reâmprospătez acest material. Să revenim la începuturi. Primii opt ani de școală au găsit-o studiind pe băncile Liceului Pedagogice din Ploiești, astăzi Colegiul Național „Jean Monnet” din Ploiești. A început să cânte de mică, de pe la 7 ani, când fredona cu veselie melodii populare din Muntenia. Cuprinsă de acest miraj, curând începe să studieze canto popular la Școala Populară de Artă din Ploieși. După 14 ani, se decide să acorde muzicii un loc mult mai important în viața ei, astfel că cei patru ani de liceu îi dedică, de această dată, secției canto clasic, unde se îndrăgostește de muzica de operă. În decursul anilor de liceu, studiază arta de belcanto la clasa profesoarei Viorica Sabados, unde era poreclită „mierla” sau „ciocarlia” și în scurt timp ajunge să câștige două premii importante: în 2000-Premiul Special la Concursul Național „Paul Constantinescu” de la Ploiești și în 2001-Premiu III la Concursul Internațional „Hariclea Darclee” de la Brăila. Din păcate, în ultimul an de liceu se transferă la secția de canto popular din cauza unor „neînțelegeri” între catedrele de canto din liceu, însă canto clasic rămâne visul ei, nu renunță la el și acum se pare că începe să i se împlinească. Tot în liceu a avut câteva turnee cu corul liceului în Franța și concerte la Liceul de Artă „Carmen Silva” din Ploiești, la Filarmonica din Ploiești, la Ateneul Român și la diverse Ambasade. Alături de corul Divertimento, condus de Huba Bertalan a înregistrat un cd cu cântece englezești, românești și israeliene. În acest album este solistă la piesele: Arba Kosot, Give me Jessus și Ierusalaem sel zahav. Din 2003 Ramona Păun pornește într-un nou drum al vieții. Sosește în București, unde termină în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, secția Pedagogie Muzicală a Facultății de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie Muzicală. În acești patru ani, se depărtează puțin de muzica de operă, însă în pararel cu secția de Pedagogie Muzicală, își definitivează și un modul de canto clasic la clasa profesoarei Mihaela Gioroc.

Scena îi este alături și în acești ani. În 2007 susține un recital de absolvență  al modulului de canto clasic în sala Chopin a Universității Naționale de Muzică București, acompaniată la pian de buna sa prietenă Cristina Ionescu. De asemenea, participă la multe alte concerte alături de Corul de Cameră Preludiu, a cărui membră devine încă din anii studenției. Viața din București pare să îi priască, astfel că între 2007 și 2011, imediat după absolvirea facultății, ocupă postul de editor muzical, redactor  și prezentator de emisiuni dedicate folclorului și muzicii populare la TVR. Aici, în cadrul emisiunii Tezaur Folcloric susține concerte la Sala Palatului, Teatrul Național „I.L.Caragiale” și Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”. A fost printre primii copii care a apărut la emisiunea Tezaur Folcloric. A devenit deținătoarea titlului de „moștenitor”, în urma câștigării concursului Moștenitorii realizat de legenda vie a folclorului românesc, Mărioara Murărescu. Apoi împreună cu Miruna Ionescu, a colindat pe la festivaluri internaționale în Polonia, Franța și Cehia, unde cucerea mereu străinii cu celebrul cântec Lie ciocarlie. Tot la TVR a prezentat emisiunea Dincolo de cântec și Popasuri Folclorice, care se difuzau săptămânal pe TVR 2. Muncea la ele și în calitate de redactor. Era o munca grea și solicitantă, mai ales că de cele mai multe ori trebuia să alerge între București și Ploiești, să facă naveta, pentru filmări și repetițiile la cor. Se întâmpla de multe ori să plece la 6 dimineața din Ploiești și să ajungă noaptea la 12 acasă. În toți acești ani își continuă activitatea de artist liric în Corul de Cameră „Preludiu” al Centrului Național de Artă „Tinerimea Română”.

Alături de această corală prestigioasă, condusă de Voicu Enăchescu, susține zeci de concerte pe scenele importante din București și din țară și turnee în Europa (Franța, Grecia, Spania, Austria, Italia, Germania, Macedonia). Din 2010 activează și ca profesoară de canto popular la Liceul de Artă „Carmen Silva” din Ploiești. În toți acești ani, Ramona Păun nu uită de visul ei cel mai măreț, acela de a devenii o solistă de succes mondial. Chiar dacă în paralel cochetează cu muzica populară, pasiunea sa cea mai de preț rămâne muzica de operă. Astfel, în toamna lui 2011, se înscrie la master, la secția canto, tot în cadrul Universității Naționale de Muzică din București. Aici, îndrumată de Eleonora Enăchescu, o doamnă de succes și o profesoară sub aripa căreia s-au format mulți soliști talentați, care astăzi încântă melomanii pe scenele importante din întreaga lume, pășește duios pe acordurile sublime ale genului operistic. Ramona se află în primul an de master și în trei luni a urcat deja de două ori pe scena Studioului de Operă al Universității de Muzică din București, unde ne-a încântat cu vocea sa catifelată, frumos armonizată într-un timbru de soprană de coloratură. În data de 24 noiembrie, a participat la concertul Studio Bella Voce, prezenat de studenți, masteranzi și doctoranzi ai UNMB, un spectacol cuprins în programul manifestărilor dedicate Săptămânii Artelor Spectacolului Muzical. A interpretat o Zerlină fermecătoare în duetul La cidarem la mano din opera Don Giovani de W.A.Mozart, alături de baritonul Ionuț Daniel Pop. În seara de marți, 13 decembrie, a susținut un scurt recital, tot pe scena Studioului de Operă al UNMB, alături de alți trei studenți ai secției canto, de această dată într-un concert intitulat Generația XXI. A fost inclusă în acest concert pentru că la primul examen a obținut nota maximă. În seara de marți, pe lângă îndrăgitul lied Flori albe de Sabin Drăgoi, despre care v-am vorbit la început, a înterpretat alte trei lucrări, printre care aria Je veux vivre din opera Romeo și Julieta de Charles Gounod și zarzuela Me llaman la primorosa de M. Nieto și G. Gimenez, piesa care a încheiat recitalul din acea seară frumoasă. Cu aceste rânduri închei și eu acest scurt portret. Ramona Păun a împlinit în această primă lună de iarnă frumoasa vârstă de 27 de ani și se află la început de drum în ceea ce privește cariera ei artistică. De curând a fost selecționată să participe în 2012 la un turneu în Germani, susținut alături de alți trei studenți talentați ai UNMB. Sunt sigură că munca, perseverența, talentul și calitatea vocii sale o vor purta peste câțiva ani pe culmile succesului.

Acesta este doar începutul și după cum v-am povestit, este unul frumos și special, la fel ca sufletul ei boem. Mă încântă că în zilele tumultoase ale secoului 21, există personalități armonioase, că încă trăiesc pe pământ oameni care împreună cu munca lor încununată de frumos, reușesc să mențină un echilibru atât de necesar întregii lumi. Alături de astfel de tinere talente, nu putem decât să ne bucurăm spiritele și să sperăm la o lume mai bună.

Țin să le mulțumesc acrtiței Miruna Ionescu și pianistei Cristina Ionescu, pentru ajutorul acordat în realizarea acestui material.

JaninaBădici

http://contemporaryroads.blogspot.com

 

Portret Ioana Maria Lupaşcu

Standard

Ioana Maria Lupascu

Profesoara noastra de limba romana din anii de liceu, avea o vorba …

„Daca faci ceva, atunci fa-o cu pasiune !“

Imi aduc spontan aminte de acest aforism, in timp ce privesc inregistrarea concertului sustinut de pianista Ioana Maria Lupascu

http://www.youtube.com/watch?v=SpPNNm4iPmY&feature=player_embedded

Ioana Maria Lupascu plays Liszt – Piano Concerto no 1 [1], Allegro maestoso   Tempo giusto, Sibiu 2009, Sibiu State Philharmonic Orchestra, Conductor Petre Sbarcea

Cu atit de multa pasiune interpreteaza muzica, incit instrumentul devine viu, partas activ la  actul artistic.

„Omul sfinteste locul!“

spune un vechi proverb romanesc. „Artistul sfinteste instrumentul!“ as rastalmaci eu, daca ar fi sa transpun gindul intr-un alt plan, cel al comunicarii subtile artist-instrument.

Un exemplu concludent

http://www.youtube.com/watch?v=4K4YCA97aY4&feature=player_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=y6Bhgb-8i-E&feature=player_embedded

Ioana Maria Lupascu plays Addinsell – Warsaw Concerto, Conductor  Ion Ionescu-Galati, Special Gala Event 2007, Atheneum Hall Bucharest

Pe mine personal m-a frapat modestia cu care pianista Ioana Maria Lupascu vorbeste despre aceasta relatie si mai ales perspectiva din care o vede. Intr-un mesaj personal am felicitat-o la un moment dat pentru multitudinea de atitudini cu care intelege sa se apropie de pian, ca o mama care-si iubeste si educa copilul.

Raspunsul Domniei sale a fost – citez din memoria afectiva –

„Simt ca si pianul ma iubeste pe mine … altfel nu ar fi posibil“

Liviu Craciun, Germania, decembrie 2011

Schubert-Liszt „Ave Maria”, piano Ioana Maria Lupascu
http://www.youtube.com/watch?v=xRNq3XdJ5Z4&list=UUSRKDxojk-rge4Xzyide4xw&feature=plcp

Schubert Scarlatti Skriabin Liszt Part 2, piano Ioana Maria Lupascu
http://www.youtube.com/watch?v=tJdJUYHJy2Q&feature=autoplay&list=UUSRKDxojk-rge4Xzyide4xw&lf=plcp&playnext=1

Schubert Scarlatti Skriabin Liszt Part 1, piano Ioana Maria Lupascu
http://www.youtube.com/watch?v=OJABfhzwuFQ&feature=related