Ah Celan… SIMN 2012, Invitaţie la Spectacol

Standard

Ansamblul devotio Moderna propune în a patra zi a “Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi”- marti, 22.05.2012, Aula Palatului Cantacuzino, orele 17 (mai precis-suprarealist: 17.06) un parcurs poetic-muzical intitulat Ah, Celan…

Interpreţii: Veronica Anușca (soprană) – Ștefan Schuller (bas-bariton) – Ana Chifu, Zacharias  Tarpagkos (flaute) – Cristian Mancaș, Constantin Urziceanu (clarinete) – Dan Cavassi (violoncel) – Mihai Măniceanu (pian).                                    

Recită actriţa Adina Popescu.  Conducerea muzicală: Carmen Cârneci

 

Ah, Celan… își are startul într-un proiect-Celan conceput de compozitorul Gabriel Iranyi pentru un concert ce ar (fi) urma(t) sa aibă loc în noiembrie la ICR Berlin. Mult înainte de a afla că proiectul berlinez a fost pus (până când?) în stand by (Ah,…), mi s-a părut potrivit să-l adaptez, să-l dezvolt și să-l propun Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi care – o coincidență? – s-a stabilit în acest an în matca Suprarealismului…

În avanpremieră pentru revista online no14plusminus câteva note însoțitoare la lucrările din program, note ce vor fi dezvoltate și completate în programul de sală (aflat în lucru…). Deocamdată anunțăm fără alte prefațări cele două prime audiții absolute ale acestui program:Lumină-impuls /muzică pentru CELAN pentru 2 clarinetiști (2010) de Adrian Enescu și Die Niemandsrose… 3 Lieduri pe versuri de Paul Celan de Carmen Maria Cârneci – pentru bas-bariton, flaut, clarinet, violoncel: Das Wort vom zur-Tiefe-gehn  –  Psalm (Die Niemandsrose) – Bei Tag (2012).Acestora li se adaugă două cicluri de lieduri de compozitori germani (Rihm, Reimann), două creații de compozitori români din diaspora (Iranyi, Dinescu) – toate acestea prezentate în primă audiție românească – și o lucrare aparținând unui deja afirmat compozitor din generația tânără, prezent în proiect și ca pianist (Măniceanu), òpusuri despre care rezumăm aici și acum, spre activarea curiozității cititorului, unele date de context componistic.

– Fascinat de creația sa și influențat de stilul și filosofia poetului, Wolfgang Rihm a compus la 21 de ani cele Patru Poeme din ATEMWENDE de Paul Celan pentru voce și pian : In den Flüssen – Die Zahlen – Stehen – Fadensonnen (1973). Ele mărturisesc interesul lui Rihm pentru idei precum pentru alienarea pozitivă și negativă, cât și obsesia față de imperativul libertății creatorului,  semnalând căutarea sa, prin muzică, a unei paralele la acel ceva ce  rămâne mereu nespus prin vorbele poetului, „un cântec care se vrea cântat dincolo de omenesc“.

– Tot un òpus timpuriu sunt și cele Cinci lieduri pe versuri de Paul Celan pentru voce și pian de Aribert Reimann(compuse în 1960). Poate și datorită relativei accesibilități a partidei pianului – față de alte cicluri de lieduri din creația lui Reimann – ele au fost preluate în ultimele decenii în repertoriul internațional de concert și concurs de lied. Cântate și de (mezzo)soprane, liedurile pe versurile lui Celan au fost inițial gândite pentru vocea lui Dietrich Fischer-Dieskau, celebrul bariton al cărui pianist acompaniator a fost pentru o lungă serie de recitaluri și înregistrări însuși compozitorul Aribert Reimann.

– În Două lieduri pe versuri de Paul Celan pentru soprană, violoncel și pian (compuse în 2005)Gabriel Iranyi își mărturisește afinitatea față de nuanțele particulare ale poeziei de dragoste a lui Paul Celan – unirea dintre pământesc și sentimentul cosmic (Zu beiden Händen), expresia insinuant erotică a unor sentimente răvășitoare (Weiss und Leicht) puse în versuri dedicate scriitoarei Ingeborg Bachmann. Compozitorul realizează aici un contrapunct la textul poetic, la fel de subtil nuanțat, diferențiind pentru aceasta grade de densitate sonoră și timbruri.

– Pentru Ah, Celan…Violeta Dinescu a compus o variantă a cvartetului Reflecţii după tabloul lui Hans Werner Berretz „Todesfuge de Paul Celan”… (1993) inspirat de creația plasticianului german Hans Werner Berretz, la rândul său inspirat de unul dintre cele mai cunoscute poeme ale lui Celan. Dacă este vorba doar de o reașezare a scriiturii de cvartet de coarde pe posibilitățile tehnice și timbrale ale unui cvartet de suflători, și acesta atipic (2 flaute, 2 clarinete), sau compozitoarea nu a rezistat tentației unei re-compuneri a acelor Reflecţii…la aproape două decenii de la momentul primei creații?…

– Lucrarea pentru pian Viii (2004) este o construcție virtuoz-energetică, afirmativă încă din titlul ce poate fi interpretat aici și ca o opoziție subliniată – și prin cei 3 de i ai formei accentuate – pe care o aduce compozitorul Mihai Măniceanu în contextul acestui scenariu controlat de obsesia morbidității din profunzimea celor mai multe versuri ale poetului cântat-recitat.                                                                            

Carmen Cârneci

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s