Din nou, despre Florin Niculescu

Standard

aja01q512_jpb_Jazz in Aiacciu

Pun mare preț pe aducerile aminte. Unii mă aprobă. Alții în schimb, sunt de părere că locul în

tagma utopicilor fără leac constituie tot ceea ce pe drept cuvânt, aș merita. În fond și la urma urmei, să creadă fiecare ce dorește. Libertatea de opinie stă stipulată în regulamentul societății democrate. Nu am nici un motiv deci să dezgrop securea războiului, inițiativa tragerii la răspundere rămânând total străină de planurile pe care doresc să le realizez. Mai cu seamă că nu am izbutit să mă desprind din cercul vicios configurat prin învârtirea perpetuă în jurul cozii, adică, nu am izbutit să detectez, până acum, de partea cui este dreptatea. Cine raționează corect? Cine se înșeală? Ori unii ori alții? Cu toții? Nici unul dintre cei vizați? Până la urmă, adevărul se situează undeva la mijloc. Subscriu acestei afirmații, deoarece, avantajele și dezavantajele se fac invariabil remarcate, fie că este vorba de un fapt divers, o hotărâre judecătorească, sau pur și simplu, un obiect. Iată spre exemplu, telefonul mobil, capabil să faciliteze comunicarea pe de o parte, sursă nocivă pentru sănătate din pricina radiațiilor emise, pe de altă parte. La fel e și cu amintirile. Reconfortante dintr-un anumit punct de vedere, chinuitoare însă, menite să destabilizeze liniștea consolidată a prezentului, dintr-alt punct de vedere. Prin urmare, mă văd nevoită să dau dreptate atât susținătorilor (din perspectiva statutului reconfortant al rememorării), cât și detractorilor, dacă pun la socoteală efectele tulburătoare ale unor amintiri ce s-ar fi dovedit mai potrivit să își continue siesta într-unul din ungherele subconștientului. Iar dacă propriile convingeri ne subjugă iremediabil, edificiul existențial consolidându-se taman prin intermediul lor, orice încercare de anihilare a simpatiei ce o manifest de când mă știu pentru aducerile aminte, eșuează.

Lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Obișnuiesc să port în minte întâmplări, momente, fapte, localizate în trecutul meu mai mult sau mai puțin îndepărtat. Nu am uitat de pildă, că, acum 12 luni, o publicație scotea de sub lumina tiparului, noul său număr. Printre materialele succedate amețitor în iureșul lecturii, întreținut și prin entuziasmul achiziției, sau poate a mirosului pregnant de plumb, indiciul celui mai recent tiraj de presă, se afla și unul ce îmi purta semnătura, pretextul redactării constituindu-l aniversarea violonistului Florin Niculescu (8 februarie).

Numele publicației prezintă mai puțină importanță. Așadar, am să omit a-l divulga. În manieră similară voi proceda și cu conținutul respectivului articol, aducerea-i în discuție dovedindu-se complet lipsită de sens.

Știu că amintirile nu m-au dezamăgit niciodată. Fidele și statornice, mi-au încredințat parola de acces indispensabilă pătrunderii în orizontul lor, de ori de câte ori am considerat că este necesar să o solicit. Dar asta exclude categoric scrisul. Orice tentativă de a privi în urmă dispare atunci când vine vorba de acesta. Nimic din ce a fost nu mai contează, apelul la timpul trecut fiind substituit acum printr-un criteriu eminamente diferit, în perimetrul căruia sentimentalismele nu își găsesc locul. Nu din nepăsare, ci din necesitate. Din dorința de a menține în cantități adecvate sarea și piperul, ingrediente ce nu pot să lipsească de la masa de scris, ingrediente ale satisfacției fără egal, generate odată cu fluxul implementării de noi și noi opinii, argumente, viziuni, concretizate prin litera de lege a diversității.

Consider deci că sunteți în asentimentul meu atunci când afirm că, dacă tot am decis să readuc în discuție persoana lui Florin Niculescu și anul acesta, conținutul materialului de față trebuie să fie lipsit de orice contingențe față de precedentul. Mai ales că pluralismul modalităților de abordare se face cu generozitate resimțit atunci când vine vorba de înzestratul artist. Nu, nu trebuie să o luați drept compliment. E constatarea unei realități, o pură certitudine, motivată prin faptul că avem de a face cu un violonist aflat în deplinătatea facultăților necesare expresiei autentice, de primă mărime. Contrariul nu aș izbuti să îl mărturisesc nici dacă mi-aș propune. În același fel, s-ar dovedi cu totul aberant să tăinuiesc apartenența lui Florin Niculescu la categoria acelora care și-au însușit temeinic lecția, profesioniștii pur sânge, dispuși să joace totul pe o singură carte. Cartea infailibilului, cu destinație directă și precisă. Căci jumătățile de măsură nu concordă sub nici o formă, exigențelor protagonistului. O divulgă coordonatele propriului cânt, extrovertit și viguros, capabile să înlăture oricare dubiu privind determinarea majoră a celui pentru care atunci când a pășit în scenă, doar crezul măreț al unei angajări complete, trup și suflet, întru exercitarea meșteșugului, mai pare să își găsească rostul.

Cu inițiativă și curaj, mereu la înălțime, pătruns de fiorul electrizant al cântului, ce îl ademenește cu o putere în fața căreia îi este pur și simplu imposibil să opună rezistență, Florin Niculescu pare a-și dovedi imunitatea la orice stimul din exterior capabil a-i distrage atenția și interesul de la profesia ce într-atât îl reprezintă, profesie de care aș putea să afirm că i se potrivește ca o mănușă. Iar dacă tot i-a fost permis să își petreacă zilele în tovărășia ei, rău ar mai proceda – nu-i așa? – dacă ar slăbi-o, fie și pentru o clipă, din ochi.

Alte detalii nu cred că își mai află rostul. Cunoașteți probabil povestea lui Florin Niculescu și evoluția sa pe treptele superioare ale jazz-ului odată cu emigrarea la Paris. Adevărul e că nici nu se putea ca lucrurile să se prezinte altfel. In cazul în care totuși s-ar fi întâmplat, ar fi fost o cruntă injustiție, căci bunul simț și rațiunea ar trebui să ne țină în gardă, cu spirit treaz și vigilent, pentru a nu uita nicicând să dăm cezarului ce-i al cezarului.

aja01q507_jpb_Jazz in Aiacciu

 Roxana Moldovan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s