Naşterea operetei româneşti

Standard

 1

Prof. Paul Leu văzut de lt. col.  C. Lambadare, Breaza, în 1957

NAȘTEREA OPERETEI ROMÂNEȘTI

 

La 23 februarie\1 martie 1882, cu mai bine de 130 de ani in urmă, la Brasov, s-a zămislit  o noua specie a muzicii culte naționale:opereta. Această realizare epocală este confirmată de afișul reprodus mai jos, de presa românogermana a vremii și de epistolele rămase de la parcipanti

2

Actul de naștere a operetei românești

După căderea cortinei, într-un entuziasm delirant, oamenii din

 Țara Bârsei au ovaționat nașterea operetei românești și pe profesorul lor de muzică pentru că a introdus pe scenă viață din viața lor și suflet din sufletul lor.

Premiera absolută a primei operete românești s-a bucurat, la Brașov, de un succes deplin, necunoscut de nici o altă compoziție originală,  similară, din secolul al XIX-lea, încât organizatorii au fost nevoiți să dea, într-un interval de timp extrem de scurt, mai multe spectacole.

Meritul succesului premierei absolute a fost cu atât mai mare, cu cât opereta era interpretată de un colectiv de artiști amatori, cu pregătiri profesionale diverse. Spectacolul lirico-dramatic a fost grandios, a depășit toate așteptările și a lăsat impresii profunde.

O participantă, după căderea cortinii, nota:

3

Sala Festiva a Gimnaziului Românesc – sala premierei absolute a  operetei „Crai nou

“Opereta a avut un succes extraordinar. Totul a mers de minune, toți erau așa de încântați încât nu mai știau cum să-și manifeste bucuria, băteau din picioare, strigau, aplaudau.

Când a ieșit Ciprian din culise ca să ia loc la pupitrul dirijorului, a fost primit cu aplauze furtunoase. După uvertura așa de frumoasă și melodioasă, cortina s-a ridicat. Această imagine va rămâne veșnic în memoria mea, o sorbeam cu ochii.  Pe de o parte a scenei erau fetele, iar pe cealaltă flăcăii. Ei se găseau cu toții într-o pădure, sus strălucea luna, Craiul nou, și tineretul a ieșit afară să se închine la Craiul nou.

Toți în costume naționale care scânteiau și străluceau de te orbea.

–          Ce costume splendide!

Mă credeam transportată într-o pădure din povești. Nu poți, scumpul meu tată, să ai o idee ce aspect frumos era!

Vreo douăzeci de fetițe frumoase, toate îmbrăcate în aceste costume fermecător de frumoase, cele mai multe sunt din catifea albastră, neagră, roșie cu bogate broderii din fir de aur și argint.

Cămășile frumoase, salbe din ducați de aur și au împletit în păr monede de aur. Pe lângă astea, siluete frumoase, tenuri pline de prospețime, să le mănânci, nu alta, pe aceste româncuțe!

Bine zicea Moș Corbu: De aeste fete să ai șapte sate pline, poți să le sorbi cu catrințe cu tot!

Flăcăii au cioareci din stofă albă, cămăși lungi și frumoase din cașmir alb, bogat brodate cu mătasă tricolor, la mijloc încinși cu un brâu brodat cu aur și în felurite culori, pe ambele părți le atârnă panglici tricolore, pe cap cu niște pălăriuțe mici, negre și rotunde, puse pe o ureche.

În pălării au o pană sau o floare și, de asemenea, le atârnă panglici tricolor lungi. Flăcăii aceștia au fiecare și câte o bondiță pe umeri, de asemenea din stofă albă, bogat brodată cu negru și tricolor.

Bietul Bârseanu! Arăta groaznic ca ispravnic bătrân, purtând perucă și barbă sură, având un nas roșu și un zăbun vechi, încins cu un tulpan mare, roșu și o căciulă din mătase, așezată strâmb pe cap, în mână cu o umbrelă mare, roșie, sub care se ascundea mereu de frică.

Își juca foarte bine rolul, iar lumea se prăpădea de râs.

După primul act, lumea striga cât putea:

–          Porumbescu! Porumbescu!

După al doilea act își întrecură măsura, bătăi din picioare, strigăte nesfârșite:

– Porumbescu, Porumbescu, Porumbescu!

4

Două coriste și Mărioara Porumbescu îmbrăcate în

costumele folosite la premiera absolută a operetei

Crai nou

Cortina cade, Ciprian sta în mijlocul lor. Toți cei din jurul lui sunt palizi și emoționați.

Ciprian era îmbrăcat într-un costum negru care ieșea atât de curios în relief printre cei costumați. Deodată, prima doamnă, Doamna Lengher, îi predă o liră foarte frumoasă, din metal, încadrată  în frunze de laur, sus o fundă mare tricoloră, apoi o panglică albă și lată moirè cu franjuri de aur, pe care era scris cu litere de aur:

Lui Ciprian Porumbescu, spre aducere aminte de prima reprezentație CRAI NOU”.

Apoi, încă un domn (nn regizorul amator Ioan B. Bopp) îi predă o coroană de lauri, frumoasă și mare[1].

După spectacolul de duminică, 28 februarie 1882, Mărioara aprecia că succesul a fost “ și mai strălucit ca în seara trecută. Aplauzele erau colosale, publicul în culmea entuziasmului.

Diletanții i-au făcut lui Ciprian, pe la orele trei noaptea, o serenadă cu taraful unguresc[2].

Încă de când era copilandru, Ciprian visa la sucesul obținut de premiera absolută a operetei Crai nou.

Imediat după concertul din 27 februarie, într-o scrisoare către tatăl său, artistul de la Stupca își amintea că, într-o seară de vară, pe când mergea împreună cu Iraclie, în căruța lui Alexandru Botușan din Burla, pe drumul spre Comănești “se ivise vorba despre mine, despre viitorul meu și, între altele, spuneați că să sfârșesc teologia și pe urmă o să se vază ce va mai fi.

Iar eu, în juna-mi extază, mă cugetam numai la muzică și vă spuneam că dorința mea cea mai fierbinte este de a putea compune odată și de a mă vedea orecând în mijlocul orchestrei, înaintea scenei, dirijând.

Ce mi-ai răspuns dumneata nu mai știu, știu însă că, la Țurcan am mâncat colțunași, de care făcuseră prea puțini și nu ajunseră pentru toți și am băut must.

Și astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorința împlintă, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauze frenetice pentru opul meu, am auzit clamând, sute de voci pline de entuziasm și căldură, numele meu, m-am văzut ridicat, lăudat, măgulit, laureat.

Ce să mai zic, ce să mai aştept de la viaţa mea, de la viitorul meu? Puteam să am și să mă aștept la o răsplată mai mare, a studiilor și ostenelilor mele de până acum, decât am aflat-o, azi?

Numele meu este întemeiat, viitorul meu îmi luce înaintea ochilor cu culorile cele mai vii, mi-am  câștigat simpatia acelor oameni cu care am să trăesc împreună.

Și poate să fie un câștig mai prețuit, mai îmbucurător decât acest?

Îmbătat de vuetul din partea publicului și, căzând cortina, îmbrățișat fiind din toate părțile de fete și flăcăi, care, în momentul acela, își uitaseră chiar marginele etichetei și ale bunei cuviințe, sărutându-mi chiar și mâinile, aceste momente, când toți cu lacrămi în ochi, care de care se întreceau să-mi strângă mâna mai tare și eu stam între dânșii, fără a fi în stare a putea zice barem un cuvânt, curgându-mi lacrămile de bucurie, aceste momente vor rămâne neșterse în viața mea. Publicul era nebun și aplauda de credeam că nu mai sfârșește[3].

 

 

Datorită numeroaselor solicitări făcute de spectatorii brașoveni, la numai două săptămâni a fost programat cel de al treilea spectacol al operetei Crai nou și ultimul ce s-a desfășurat sub bagheta  compozitorului Ciprian Porumbescu.

Fiind în plin proces de creație, artistul stupcan, în spectacolul din 14/26 martie 1882, a inclus, între actul prim și cel second, cea mai nouă lucrare a sa, Hora Brașovului. Ca un omagiu adus celor care l-au primit cu brațele deschise, au apreciat calitățile omului Porumbescu și au stimat personalitatea artistului.

 5

Paul Leu

Kenmore, Washington,USA


[1] Mărioara Porumbescu către Iraclie Porumbescu, scrisoare în limba germană, din  27februarie/ 1882, Colecția Muzeului Suceava, inv. Nr. 2859.

[2].Ibidem.

[3] Valeriu Braniște, Ciprian Porumbescu, Lugoj, 1908, p.91-92..

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s