Arhivele lunare: Aprilie 2013

Numărul 58, 10 Aprilie 2013

Standard

100_3016Veronica Anghelescu: Gânduri la 4 ani de la primul articol

Cătălina Constantinovici: Comunică prin artă! Festivalul „Vis de artist”

Elena Maria Şorban: Vanessa Mariş – debut de romancier sau „sonata-fado”

Elena Maria Şorban: „Sunetul muzicii” la Opera din Iaşi

Mircea Valeriu Diaconescu: Toată suflarea să laude pre Domnul

Natalia Chiciuc: Concursul Național al Tinerilor Compozitori la a VIII–a ediție

Paul Leu: În concediu la Stupca

Raul Passos: La chanson brésilienne de Heitor Villa-Lobos

Roxana Luiza Moldovan: Raiul e pe pământ?

Valentin Ajder: Inteligenţa materiei după 30 de ani

Valentin Petculescu: Mărţişor muzical

Veronica Anghelescu: Un omagiu adus muzicii sacre româneşti de către Corul Academic Radio

Music! Edgard Varèse – Un grand sommeil noir

Music! Filip Lazăr – Concerto Grosso – 1st Mvt

Music! Franz Liszt: Prelude and Fugue on BACH

Music! György Ligeti –  Monument, Selbstportrait, Bewegung (Ensemble Linea)

Music! Jeremy Haladyna – The Mayan Cycle

Music! Karlheinz Stockhausen – Octophony

Music! Karlheinz Stockhausen – Stop

Music! Karlheinz Stockhausen – Klavierstücke I-IV (Ensemble Linea)

Music! Max Reger – Symphonische Fantasie und Fuge d-moll op.57 „Inferno Fantasie”

Music! Nicolae Brânduş – La ţigănci

Music! Olivier Messiaen – Oiseaux exotiques 1

Music! Olivier Messiaen – Oiseaux exotiques 2

Music! Sigismund Toduţă – Concertul n.1 pentru orchestră de coarde

Music! Theodor Adorno – Two Pieces for String Quartet

Music! Vasile Menzel – Sunt un hoinar

12 Aprilie 2013 – The Beatles ‘n’ Jazz

13 şi 14 Aprilie – Pianul călător şi Horia Mihail

14 Aprilie 2013 – Muzica spiritului, concert de muzică indiană la Sala Dalles

18 Aprilie 2013 – Texte în mişcare – Concert-lectură

20 Aprilie 2013 – Concert de muzică clasică la Casa Universitarilor

20 Aprilie 2013 – Mogoşoaia Clasic Fest

20 Aprilie 2013 – Drumul spre celebritate, ediţia a III-a – Sinaia

4 mai 2013 – Concursul internaţional de canto – preselecţie la UNMB

Conferinţe în cadrul Şcolii Doctorale la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti

Programul Teatrului Excelsior

Gânduri… la 4 ani de la primul articol

Standard

Aproape că aş fi uitat – dacă o apropiată colaboratoare a Revistei nu mi-ar fi atras atenţia – luna aceasta se împlinesc 4 ani de la primul articol publicat de către Revista No14 Plus Minus. Pe 30 aprilie 2009, Vasile Menzel ne încredinţa spre publicare articolul O călătorie cu trenul vieţii.

Privind în urmă, nici mie nu îmi vine să cred cum acest cel mai drag copil al meu a crescut, devenind miezul activităţii mele culturale. Nu ştiu dacă cineva ştie ce lucrări am compus sau la ce instrumente cânt, câte concerte şi job-uri am avut, sau ce secţie a Universităţii Naţionale de Muzică am absolvit; dar toată lumea ştie că sunt „Fata cu revista”. Sună ca un titlu de tablou; naiv şi pictat poate cu stângăcie; cu toate astea, mă regăsesc întru totul în „peisaj”.

În aceşti 4 ani, mulţi oameni m-au încurajat, şi vreau să le mulţumesc; unii dintre ei m-au încurajat şi în modul original, specific românesc – „Aştept să te laşi, cui îi trebuie, ce rost are, de ce atâta efort.”

În aceşti 4 ani, au trecut prin paginile Revistei sute de colaboratori. Unii au rămas „pentru totdeauna” (cuvinte periculoase) şi mă ajută lună de lună; şi aş vrea să ştie toată lumea că prietenii şi colaboratorii mei cei mai loiali sunt tocmai cei care nu m-au lăsat să renunţ şi care, cu discreţie sau cu forţă, certându-mă sau încurajându-mă, scriind, promovând imaginea Revistei, spunându-mi că ceea ce am făcut ARE un rost: Adrian Georgescu, Vasile Menzel, Valentin Petculescu, Nicolae Brânduş, Maia Ciobanu, Natalia Chiciuc, Roxana Luiza Moldovan, Raul Passos, Paul Leu, Cornelia Petroiu, George Balint şi Mihai Vîrtosu.

Celor care doar s-au folosit de Revistă şi apoi s-au prefăcut că nu mai există le mulţumesc, de asemenea – şi de aici a fost ceva de învăţat.

Am publicat 1122 de articole – acesta este articolul cu numărul 1123. În marea lor majoritate, articolele au fost dedicate muzicii româneşti. Pentru cei care cred că pe nimeni nu interesează muzica românească, am o veste proastă: avem mai mult de 6000 (şase mii) de cititori în fiecare lună. Am găsit articolele noastre prin bibliografii dintre cele mai selecte.

Câteodată, un duh rău îmi otrăveşte sufletul – mai ales atunci când oameni în care aveam neştirbită încredere îmi demonstrează că sufăr de naivitate cronică – dar ce pot face, există uşi pe care nu le pot trânti şi obiceiuri pe care nu pot (oricât aş încerca) să le schimb. Dar când văd ce comentarii trimit cititorii, ce discuţii sunt generate pe marginea articolelor şi pe pagina noastră de Facebook, când văd că un articol despre Ştefan Niculescu este accesat de 6-8 mii de ori în câteva săptămâni, nu pot decât să spun că merită, şi efortul, şi dezamăgirile, şi durerea.

Veronica Anghelescu

Comunică prin artă! Festivalul „Vis de artist”

Standard

„Comunica prin arta!” este un  proiect de sustinere si de atragere a tinerilor catre actul de cultura si transforma conceptul de “spectator pasiv” într-un instrument de analiza a interacţiunii manifestare artistica – public, constituind astfel o modalitate de a implementa fenomenul artistic in cotidian astfel incat gestul sa fie asimilat in traiectoria fiecarui trecator, cunoscator de arta sau mai putin. Obiectivele de la care am pornit – si anume:

  • —  incurajarea tinerilor artisti de a se face cunoscuti;
  • —  promovarea artei in strada pentru a oferi unui public cat mai larg liberul acces la manifestari culturale de calitate;
  • —  dezvoltarea capacitatilor artistice ale personalitatii participantilor;
  • —  dezvoltarea gustului estetic al copiilor si adolescentilor;
  • —  imbunatatirea relatiilor interumane

constituie premisa dezvoltarii voluntariatului pentru cultura la Botosani.

Desfasurat din 2009, in cinci editii consecutive, proiectul se va desfasura in 2013 in perioada 12-19 mai si va include[1]:

Campania „Fii voluntar pentru cultura!”,

Atelierul copilariei,

Atelierul de dans,

Atelierul de creatie literara

si Festivalul Vis de Artist, aflat la a doua editie.

Proiectul este realizat sub egida Saptamanii Nationale a Voluntariatului 2013, fiind inscris in Calendarul National al Centrului de Resurse pentru Voluntariat Pro Vobis, si se adreseaza persoanelor de orice varsta. Va asteptam!

Cătălina Constantinovici

afis comunica prin arta 2013_afis bun.qxd

Vanessa Mariş – debut de romancier sau „sonata-fado”

Standard

untitledAdevăratul titlu al romanului de debut al Vanessei Mariş – oficialmente,  profesoară de muzică – este Imagini de fado. O dublă poveste de dragoste, captivantă – care te ţine în suspans, ca un allegro de sonată căruia îi ştii regulile, dar care te surprinde prin soluţii neprevăzute. Soluţii melodice, armonice şi… enarmonice. Poveste dedublată – Sol, o tânără sibiancă şi Luna, o tânără lisboeta (cum se zice atât de… poetic, la faţa locului). Dar nu ele sunt cele două teme ale sonatei în proză. Ele sunt o singură temă: femeia tânără. O temă în care se dedublează autoarea însăşi. Tema „secund(ar)ă” este bărbatul. O temă nu dedublată, ci multiplicată: bărbaţi care se joacă cu sentimentele femeii-soare, ale femeii-lună, ale femeilor- soţii, mame, fiice.

Sonata clasică este nu doar bitematică, ci şi tristrofică. Expoziţia: Luna şi dragostea ei, în plină maturitate, Sol şi marea ei dragoste, la ieşirea din adolescenţă înspre maturitate. Dezvoltarea – conflictuală: lupta fiecăreia dintre tinere cu sinele, lupta dintre sentimente şi simţul moral, aflând că alesul fiecăreia este căsătorit. Repriza concentrată le aduce împreună pe cele două femei, în spaţiul lusitan. Etapa clarificărilor şi deciziilor. Tema a doua apare în tonalitatea de bază: bărbatul este altul ori… abstractizat.

Dincolo de prezentarea mea incriptată – fiindcă nu este treaba cronicarului să deconspire meandrele firului epic –, romanul este totodată, realist şi fascinant. Autoarea cunoaşte sufletele şi locurile, reuşind să le înfăţişeze cu autenticitate.

Semnatara acestei cronici este tot profesoară de muzică – îndrumătoare a tezei de licenţă a Vanessei Mariş: o paralelă între Maria Tănase şi Amalia Rodrigues. De atunci, absolventa Academiei de Muzică „Gh. Dima” a lucrat câţiva ani, ca apreciată profesoară de pian, în Portugalia, însuşindu-şi spiritul locului şi întorcându-se recent, în ţară. Cu atât mai mult, pot aprecia arta ei de prozatoare, exprimând inefabilul, acordându-i – ca de la cititor la autor – , calificativul de scriitoare.

untitled2Cartea a apărut la Editura EMIA, Deva, 2012, în condiţii tehnice foarte bune, cu o acuarelă lusitană anonimă pe copertă şi un moto din lirica lui Anibal Nazaré: …”Iubire geloasă, / Scrum şi foc / Durere şi păcat / Toate acestea există / Toate acestea sunt triste / Toate acestea sunt fado”.

Lansarea cărţii la Cluj – sub auspiciile Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” – a beneficiat de consideraţiile directoarei Sorina Stanca, ale lectorului de limbă portugheză Veronica Manole, ale criticului literar Victor Constantin Măruțoiu, de un public select.

Elena-Maria Şorban

„Sunetul muzicii” la Opera din Iaşi

Standard

Maturitatea – concept esenţial al devenirii umane. Latinescul maturus este evident relaţionabil cu mater. Ce altceva să fie subiectul acestei piese, bazat pe o poveste adevărată, decât un elogiu pentru o ipostază specială a maternităţii: aceea în care o femeie devine profesoara, apoi  mama unor copii orfani? Care copii sunt şapte, ca sunetele gamei. De aceea, povestea este cântată.

Cronologia transpunerilor artistice are ca repere cronica literară a familiei Trapp (1949), musicalul de pe Broadway (1959), filmul The Sound of Music (1965). Total diferită de poveştile adevărate şi triste din zilele noastre, când egoismul unor aşa-zişi “adulţi” destramă familiile şi transformă cântecul copiilor în plânsete înăbuşite…

“Sunetul muzicii” – o imersiune în frumuseţe şi speranţă… Regizoarea Mihaela Bogdan este la a doua transpunere scenică a piesei – Opera Naţională Română Cluj (2011) şi Opera Naţională Română Iaşi (2013). A optat mai întâi, pentru versiunea dramaturgică din film, iar acum, la Iaşi, pentru cea de pe Broadway – licenţă prin aranjament cu Josef Weinberger Limited, în numele R & H Theatricals of New York. Mihaela Bogdan beneficiază din plin, de „experienţa americană” – făcută prin masterat şi câţiva ani cu multiple colaborări, iar realizatorii muzicali din echipă lucrează mai ales intuitiv.

Copiii au intuiţia nealterată, prin specificul vârstei. Aşa încât este firesc că interpreţii-copii au fost cei mai autentici. Numele celor care au cântat în prima distribuţie de premieră sunt: Ştefana Iosub (Liesl), George Iulian Brănişteanu (Friedrich), Maria Rădeanu (Louisa), Daniel Jouda (Kurt), Karina Pop (Brigitta), Daria Alexandra Bârzu (Marta), Andreea Teodora Nicolau-Ciobanu (Gretl). Îndrumarea acestor membri ai grupului Juniorii Operei aparţine Ralucăi Zaharia şi are ca rezultante acurateţe, adecvată gestionare a registrelor vocale de piept şi de cap, dinamism. Se cuvine menţionat că ansamblul de Juniori ai Operei ieşene a fost înfiinţat din iniţiativa noului manager din 2011, regizoarea Beatrice Rancea, numără acum 57 de membri şi are o prezenţă constantă pe scenă, în titluri precum Tosca, Aida, Boema, dar şi în concerte de sine stătătoare – fiind, totodată, pepinieră de solişti.

Referitor la distribuţia de adulţi, se cere precizat că nu este uşor să îţi asumi asemenea roluri, după filmul cu protagoniştii Julie Andrews şi Christopher Plummer… Mezzosoprana Maria Macsim Nicoară interpretează caracterul central în mod cu totul personal, cu o tehnică vocală adecvată genului de musical şi căldură umană. Basul Octavian Dumitru este unilateral actoriceşte, iar vocea sa generoasă contrastează cu placiditatea redării căpitanului Trapp, personaj care s-ar cere nuanţat. Cercetând repertoriul mezzosopranei Laura Magdalena Scripcaru (Massenet, Mascagni), realizarea sa ca Maica stareţă confirmă ideea că adevăratul artist poate întruchipa personaje neaşteptate. Şi soprana Diana Bucur se pliază foarte bine personajului său (Elsa Schraeder) din lumea musicalului. În celelalte roluri, am urmărit pe George Cojocariu, Alexandru Savin, Gabriela Râmbu, Mihaela Grăjdeanu, Brânduşa Moţoc Creangă, Tudor Florenţa, Silvia Aboaice, Eduard Sveatchevici. Acurateţea vocală a ansamblurilor de solişti a fost subminată uneori, de calitatea sonorizării, care a produs distorsiuni şi chiar bătăi acustice. Şi aici, se cer făcute experimentări în repetiţii, până la obţinerea calităţii necesare.

O regie dinamică şi, totodată, minuţios elaborată, firească şi cu elemente-surpriză, o muzică antrenantă, dar care mai are de câştigat tempo şi cursivitate interpretativă, imagini vizuale armonioase sunt componente datorate regizoarei Mihaela Bogdan, dirijorilor Gabriel Bebeşelea (care a pregătit spectacolul) şi Mircea Holiartoc (dirijorul premierei), scenografului Valentin Codoiu. Se adaugă aportul coregrafilor Edi Stanciu şi Andra Gheorghe, al dirijorului de cor Manuel Giugula.

Am remarcat excelentele calităţi ale traducerii (despre care nu se fac menţiuni în caietul-program) şi am aflat că textele în proză sunt realizate chiar de regizoarea Mihaela Bogdan, iar versurile româneşti, foarte bine adaptate prozodic melodiilor, de către tenorul ieşean Adrian Ionescu. Mai trebuie adăugată impecabila dicţie a tuturor interpreţilor vocali.

Ideea centrală: dorinţa omului de a căuta şi a face voia Domnului. Cu o subliniere actuală pentru oamenii de pe tărâmul străvechilor noastre lăcaşuri de închinare: mănăstirea nu este abdicare de la realitate, ci locaşul unei vocaţii de har.

Şapte copii, şapte sunete, şapte planete ale “armoniei cosmice” propovăduite de filozofii antici. „Sunetul muzicii” de Richard Rodgers – un spectacol care place şi are calităţi pentru a rămâne mult timp pe afişul instituţiei.

Cum se dovedeşte maturitatea unui colectiv artistic? Un indicator relevant este capacitatea sa de a aduce pe scenă copii pentru copii. Din acest punct de vedere, Opera Naţională Română Iaşi, aflată sub managementul regizoarei Beatrice Rancea, a ajuns unde trebuie, pentru a privi cu încredere spre viitor.

Faptul artistic se cere susţinut de o bună organizare a relaţiilor cu publicul. Un al doilea spectacol va fi avut loc peste o zi, cu toate locurile vândute elevilor. Ce se mai poate face, se învaţă de la instituţiile occidentale de profil. Este aşa-numita mediere muzicală, prin care realizatorii iasă de pe scenă în şcoli şi îi pregătesc pe copii, învăţându-i cântecele. Artiştii (de obicei, membri ai ansamblului coral sau orchestral) merg la publicul în devenire, iar când elevii ajung la spectacol, ei deja recunosc piesele muzicale şi reîntâlnesc în persoana celor de pe scenă sau din fosă, pe prietenii care i-au pregătit. Prin noi şi noi modalităţi de a pătrunde în tainele artei – vizite în culise, spectacole explicate, cooptarea din sală pe scenă, participare interactivă… –, sarcina formării viitorului public este preluată de instituţiile de cultură.

Elena-Maria Şorban

Această prezentare necesită JavaScript.

___

Alte consideraţii asupra spectacolului, la adresa cronici.cimec.ro

Concursul Național al Tinerilor Compozitori la a VIII–a ediție

Standard

539073_448057505270168_395348236_nO zi superbă şi însorită de primăvară va rămâne pentru totdeauna obliterată în memoria tinerilor muzicieni care au participat la Concursul Naţional al Tinerilor Compozitori. Acesta a avut loc la 29 martie curent în Sala mică a Colegiului de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău. Deși nu a fost așteptat un auditoriu atât de vast, locurile disponibile s-au dovedit a fi epuizate în scurt timp, cei care și-au dorit să fie primii ascultători ai lucrărilor din program fiind mult mai mulți. Compozițiile au sunat într-un mod absolut superb, întrucât înșişi autorii, interpreții, organizatorii și, nu în ultimul rând, membrii juriului s-au arătat surprinși de înaltul nivel al spiritualității care a pus stăpânire în ziua respectivă pe întreaga instituție.

Fondat în anii ’80 ai secolului trecut sub diriguirea compozitoarei autohtone Zlata Tkaci, Concursul Naţional al Tinerilor Compozitori a pus în evidență numeroase talente, care, după un frumos debut, și-au continuat studiile în domeniu, fiind considerate astăzi personalități marcante ale teritoriului românesc dintre Prut și Nistru. În același scop, la care se mai adaugă și intenția de a atrage sufletul tinerilor muzicieni către domeniul componisticii şi de a promova muzica academică, concursul a fost relansat de către Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din Republica Moldova.

Ultimele ediții ale frumosului eveniment au fost organizate sub îndrumările compozitorilor Vlad Burlea și Snejana Pâslari, cu susținerea întregii catedre de Teoria Muzicii și Literatura Muzicală a instituției gazdă. Și tot în ultimii ani, în calitate de tineri compozitori au participat elevi ai mai multor instituţii medii de învăţământ muzical din Chişinău şi Tiraspol. De fiecare dată concurenții au venit și vin cu un program deosebit de variat: de la miniaturi solo, duo-uri și trio-uri pentru diferite componențe instrumentale, până la creații pentru orchestră de cameră, interpretate atât de autori, cât şi de prietenii şi colegii acestora. Și tot de fiecare dată, atât juriul cât şi întregul auditoriu prezent rămân uimiţi de profunzimea, maturitatea şi esteticul compoziţiilor.

Din nefericire pentru cultura muzicală a Republicii Moldova, dar și pentru organizatori și concurenți implicit, acest eveniment nu cunoaște vreo modalitate de sponsorizare din parte organelor administrative de resort, a asociațiilor și uniunilor cu profil muzical existente sau, măcar, din cea a unor companii economico-industriale. În acest sens, organizarea în toate detaliile sale, inclusiv premierea, este suportată din punct de vedere financiar de toate persoanele implicate direct și indirect, de la concurenți și profesori până la membrii juriului, care, la fiecare ediție a concursului participă benevol și în voluntariat la deliberarea celor mai bune compoziții.

Anul 2013 s-a dovedit a fi unul deosebit. Deși numărul elevilor înscriși în concurs nu a fost unul atât de mare, așteptările au fost întrecute cu mult. Astfel, membrii juriului – profesorii și compozitorii N. Usaciov, L. Neaga, L. Bobeico și S. Pâslari – sub conducerea președintelui– șefa catedrei Teoria Muzicii și Literatura Muzicală V. Ivancenco – au solicitat o durată de timp aproape dublă decât cea programată pentru deliberări. În cele ce urmează, vor fi enunțate creațiile premiate și numele celor care le semnează:

Locul I: La romanesca pentru vioară şi pian, Cezara Procopciuc, anul II, catedra Teoria Muzicii şi Literatura Muzicală (int.: Cezara Procopciuc – pian, Angela Molodojan, prodecan al FAICM a AMTAP – vioară)

Dansul frunzelor pentru cvartet de coarde, Lia Rusu, anul III, catedra Instrumente cu Coarde (int.: Lia Rusu, Maria Bobrov – vioară, Daniela Ţurcan – violă, Petru Rastraşanu – contrabas)

Locul II: Elegie pentru vioară şi pian, Mihai Chiriţa, anul IV, catedra Teoria Muzicii şi Literatura Muzicală(int.:Mihai Chiriţa – pian, Maria Trohin– vioară)

Locul III:Nocturnă pentru violă şi pian, Paula Gavriliţa, anul I, catedra Pian (int.: Paula Gavriliţa – pian, Daniela Ţurcan – violă)

Adio pentru pian, George Caramalac, anul II, catedra Dirijat Coral şi Canto Academic (int.: Angela Oleinic pian)

I`m waiting… pentru voce şi cvartet de instrumente aerofone din lemn, George Caramalac, anul II, catedra Dirijat Coral şi Canto Academic (int.: Stela Grecu – flaut, Marcel Moşanu – oboi, Dumitru Vieru – clarinet, Robert Ivanov – fagot; Sandu Bantaş, Stanislav Voloşin, Ştefan Macovei şi Ion Şişcanu – voce)

Mențiune: Piesă pentru pian, Antonovici Anatol, anul II, catedra Instrumente Populare (int.: Victoria Lozovan – pian)

Ca de fiecare dată, organizatorii evenimentului au surprins și în acest an prin invitarea a doi laureați ai edițiilor precedente. Deja trecuți de etapa incipientă, Aurel Băluță și Veaceslav Ștefârță au uimit de-a dreptul publicul cu lucrările lor: Înconjurat de gânduri pentru pian și, respectiv, Primăvara arabă pentru acordeon – compoziții ce dau dovadă de maturitate umană și profunzime spirituală.

Sfârșitul evenimentului a fost unul pe cât de așteptat pe atât de surprinzător, întrucât toți cei prezenți în sală au reușit să pătrundă în esența celor întâmplate și, dacă concursul ar mai fi durat ore în șir, ar fi fost de acord să rămână, pentru a contempla asupra artei componistice – domeniu care, pare-se, devine din an în an tot mai preferat de tinerii muzicieni autohtoni. Felicitări tuturor celor care s-au implicat în acest proiect și succes tuturor concurenților!

Natalia CHICIUC,

muzicolog, masterandă a Academiei

de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău