Arhivele lunare: Iulie 2013

Numărul 61, 10 iulie 2013

Standard

DSCN7205Ana Maria Sireteanu: Aron Cavassi – portret de meloman

Cătălina Constantinovici: Ziua europeană a muzicii la Botoşani

Corneliu Dan Georgescu: Pe marginea unei cronici a domnului Valentin Petculescu

Corul Regal – la un an de la înfiinţare

Elena Maria Şorban: Gala Operelor Naţionale, ediţia I, 8 iunie 2013

Ion Bogdan Ştefănescu: Pianul călător şi pianistul de aur

Paul Leu: Ciprian în Poiana Braşov

Roxana Moldovan: Dilemă

Sergiu Spiridon: Greece Loves Bacău

Veronica Anghelescu: Concertul Coralei D. D. Botez – In Memoriam Traian Buhlea

Veronica Anghelescu: Un interviu cu Ana Szilagyi

Music! Carmen Petra Basacopol: Duo, op. 100

Music! Concert Muse X in the Romanian Atheneum

Music! Concertul Coralei D. D. Botez, 10 iunie 2013

Music! Corneliu Dan Georgescu: Atemporelle Suggestion Nr. 2

Music! Corneliu Dan Georgescu: Streichquartett nr. 8

Music! Heitor Villa-Lobos: Invocação em Defesa

Music! Mihaela Vosganian: Never Ending

Music! Violeta Dinescu: Lytaniae I

Music! Laura Ana Manzat: Jurnal de concert

Music! Vasile Menzel – Umbre şi lumini

Music! Veronica Anghelescu: Midnight

Povestea soldatului la Teatrul Odeon

Aron Cavassi – portret de meloman

Standard

Este o reală bucurie, o satisfacţie pentru un iubitor al muzicii clasice să poată urmări ascensiunea către universul virtuozităţii a unui tânăr de talent şi de aleasă educaţie muzicală. Recunosc cu plăcere că sunt “fan” Aron Cavassi, alături de alţi melomani de diferite vârste, inclusiv de colegii lui de liceu, cunoscutul “Colegiu Naţional de Muzică George Enescu” din Bucureşti, al cărui elev este încă, la cei 18 ani neîmpliniţi. Ce vârstă frumoasă, ce prezenţă deosebită pe scenele de concert din ţară şi din afara ei! Amprenta unei familii de muzicieni Cavassi, pe care o reprezintă la a cincea generaţie pe linie paternă, îi conferă lui Aron o anume patină aristocratică. Tatăl, cunoscutul interpret Dan Cavassi, din 1984 prim-violoncelist în orchestra Filarmonicii “George Enescu”, membru activ în prestigiosul cvartet “Muzica” şi întemeietor al apreciatului cvartet “Pro Muzica”,se preocupă constant de aleasa educaţie muzicală a fiului împreună cu mama lui Aron, compozitoarea Carmen Cârneci, membru fondator al ansamblului “devotioModerna” lansat în 2005.

Printre îndrumătorii adolescentului violonist se numără, alături de cunoscuta profesoară Carmen Runceanu, maeştrii Alexandru Gavrilovici, Varujan Cozighian, Gabriel Croitoru, Liviu Câşleanu, în ţară, la Berlin Dmitri Tombasov, iar în Elveţia, ca bursier la  “Academia Menuhin”, a studiat cu Maxim Vengherov şi Liviu Prunaru. Peste 50 de premii la concursuri de interpretare muzicală  sunt un palmares special al tânărului violonist, dar pasiunea, talentul şi ambiţia lui Aron promit alte şi alte valoroase recunoaşteri ale ascensiunii sale solistice.
Pe lângă amprenta dinastic-muzicală, talentul violonistic precoce vădit, studiul atent urmărit de mentori, aleşi virtuozi şi pedagogi, sau dincolo de palmaresul de premii, melomanul care sunt şi poate mulţi asemenea mie suntem încântaţi la recitalurile lui Aron Cavassi de pasiunea sa impetuoasă pentru muzică, de curajul şi dăruirea cu care atacă dificile, complexe, dar şi emoţionant de frumoase partituri dedicate viorii.

În activitatea jurnalistică de decenii în domeniul cultural am încurajat prin înregistrari şi interviuri tinerii muzicieni – pianista Viorela Ciucur şi-a amintit cu plăcere de prima înregistrare pe care i-am transmis-o prin anii 80 la postul Radioului public – iar mai apoi, după 1996, ca director al Radio România Cultural am susţinut în grila de programe emisiuni precum “Muzicieni de azi, muzicieni de mâine” sau “Muzicieni la porţile măiestriei” ale regretatei realizatoare Rodica Sava, aşa încât pot spune că am dobândit un “feeling”anticipativ al destinului muzical al unui adolescent talentat.

Voi avea mult timp în memoria mea de meloman imaginea lui Aron pe scena mică a Ateneului Român, în primăvara acestui an, interpretând la vioara adorată, crescută ca o aripă în piept prin zborul pasional al mânuirii arcuşului creaţii de George Enescu, Johannes Brahms şi Maurice Ravel, cu un bis răvăşitor de Rachmaninov. A fost acompaniat la pian cu eleganţă, cu o nedesimulată reciprocitate a trăirii artistice de experimentata pianistă Clementina Ristea Ciucu.

Ce regal!, partituri componistice de excepţie, tehnică violonistică, emoţie a marii muzici transmisă cu ardoare publicului de Aron Cavassi în pasionala, impetuoasa lui ascensiune spre universul virtuozităţii.

 

dr. Ana-Maria Sireteanu,scriitoare, jurnalistă şi…melomană        

Ziua europeană a muzicii la Botoşani

Standard
Asociatia culturala Vis de Artist a sarbatorit pe 21 iunie 2013 Ziua Europeana a Muzicii la Botosani. Manifestarile organizate cu prilejul acestei zile sunt incluse in Proiectul „Intalnirea de astazi: Ziua Europeana a Muzicii”, realizat in parteneriat cu Muzeul Judetean Botosani, cu sprijinul Primariei Municipiului Botosani si al Consiliului Local Botosani.
Ziua Europeana a Muzicii la Botosani a debutat cu actiunea intitulata „Personalitati muzicale botosanene”, in cadrul careia s-au prezentat rezultatele cercetarilor intreprinse de catre echipa Vis de Artist, coordonata de prof. Catalina Constantinovici si muzeograf Daniel Ciucalau. Au fost identificati 34 de muzicieni recunoscuti si nascuti pe teritoriul judetului Botosani, prezentati in cadrul manifestarii de cate reprezentantii Asociatiei culturale Vis de Artist, dar si de catre invitatii acestora: Gheorghe Median, Marieta Baciu, Mircea Comaneci, Constantin Zaiceanu.
La Workshop-ul muzical coordonat de catre muzicianul Adrian Naidin s-au inscris noua participanti activi care au avut posibilitatea sa-l cunoasca si sa cante alaturi de acesta, atat in cadrul atelierului organizat, cat si in fata publicului. Adrian Naidin a fost invitatul special al editiei XXXIV din programul cultural-artistic-educativ „Intalnirea de astazi” – Ziua Europeana a Muzicii. Sosit pentru prima data la Botosani, domnul Adrian Naidin si-a dorit sa participe si la actiunea dedicata personalitatilor muzicale botosanene, unde a rasfoit brosura realizata de organizatori pe aceasta tema. A apreciat organizarea manifestarilor din aceasta zi, publicul, dar si „mirosul de tei” al Botosanilor, iar spre seara a fost asaltat de admiratori care au profitat din plin de „Intalnirea cu Adrian Naidin”. Cei care nu au participat la Workshop-ul muzical din varii motive nu s-au sfiit sa-i cante artistului atat in incinta Muzeului Judetean, cat si in afara acestuia.
Ziua de 21 iunie a fost declarata „Ziua Muzicii” in Franta incepand cu anul 1982, iar din 1985 a devenit Ziua Muzicii Europene, manifestari muzicale avand loc in peste 110 tari. Ziua Muzicii Europene promoveaza toate genurile muzicale, precum si variate forme de expresivitate muzicala. Astfel se explica prezenta muzicianului Adrian Naidin la Botosani, artistul pentru care muzica nu are limite, cantand cu aceeasi pasiune lucrari din muzica de factura clasica, piese de muzica usoara, jazz, rock sau folclor autentic.
„Intalnirea de astazi – Ziua Europeana a Muzicii” a inclus si programele artistice sustinute de membrii, voluntarii si simpatizantii Vis de Artist, coordonati de prof. Catalina Constantinovici, si de catre Ansamblul „Stejarelul” de la Dumeni, indrumator Alin Chiorescu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cătălina Constantinovici

Pe marginea unei cronici a domnului Valentin Petculescu

Standard

Revista No14 Plus Minus acordă autorului acestui articol drept la replică

Cronica de mai sus privește concertul cvartetului Florilegium din 28.05.2013 din cadrul SIMN 2013, incluzând în program cvartete de Anatol Vieru (nr. 5), Miriam Marbe (nr. 2) și de mine (nr. 12). Alături de formule de complezență normale, cronica domnului Valentin Petculescu include câteva observați pertinente de detaliu sau sintetice, care dovedesc că autorul ei ascultă cu mare atenție muzica pe care o comenteaza, ca și alte câteva observații, care dovedesc însa că nu o înțelege chiar întotdeauna. Nu mi se pare nimic deosebit aici, nimeni nu poate înțelege totul, fiecare avem punctul nostru de vedere, însă putem alege între a rămâne deschiși și a ne informa, sau a emite verdicte. Iar verdictele spun întotdeauna mai mult despre cel ce le emite decât despre subiectul lor. Nu aș comenta aici această cronică dacă nu aș considera că pot aduce la cunoștința cititorilor unele precizări și informații noi referitoare la acest concert.

Este vorba de un concert – mai corect zis, o jumătate de concert – inclus cu oarecare întârziere prin bunavoința organizatorilor SIMN 2013 într-o zi și așa încărcată cu concerte în foyerul „Centrului Cultural Tinerimea Română”, înghesuit între alte doua concerte, ce l-au precedat cu pauze minime și un alt concert de la UNMB, ce l-a succedat. Primul violonist, domnul Marius Lăcraru (nu numai un virtuos al instrumentului, dar și – fapt mai puțin cunoscut – poet, și unul dintre cei mai fini, discreți, conștiincioși, într-adevăr civilizați oameni pe care i-am cunoscut vreodată) a suferit cu câteva luni înainte un accident la mâna stângă, care l-a împiedicat să cânte o bună perioadă. Concertul respectiv a stat sub semnul întrebării mult timp, decizia de a-l susține a venit doar cu câteva săptămâni înainte. Poate spectatorii au remarcat la degetul mic de la mâna sa stângă un bandaj special. Este, aș spune, un fel de eroism profesional acela de a decide să cânți la un concert mai ales cu trei degete și cu al patrulea înca nu pe deplin refăcut. Din păcate, alături de alți factori, aceasta a împiedicat presitigioasa formație sa țină din timp probele necesare pregătirii concertului. Dacă acest fapt nu s-a observat la cvartetele lui Anatol Vieru și Miriam Marbe, aflate mai demult în bogatul repertoriu al formației și deja cântate, la cvartetul meu, o primă audiție absolută, au existat nu puține imprecizii, tonuri false sau nesiguranțe în atac, ca într-o citire la a 2-a sau 3-a vedere. Nu se poate reproșa nimic formației, în urma condițiilor amintite, dar nici nu se poate trece complet cu vederea: muzica ce folosește azi consonanțe, ce pare mai ușor de interpretat, este nu rareori prea puțin repetată și fals cântată, deoarece intonația exactă nefiind întotdeauna necesară în unele muzici contemporane, nu mai este de actualitate. La fel cum scrisul de mână pare a nu mai fi de actualitate, odată ce avem computer, sau mersul pe jos, odată ce avem mașină…

In continuare mă refer la cvartetul meu nr.12 („Exercițiu hieratic”) cu fundal electronic. Din cauza pauzei ca și inexistente, nu am reușit, înainte de concert, să împart publicului programele aduse special de mine, programe în care unele idei ale cvartetului erau, cel puțin parțial, explicate. Titlul „Exercițiu hieratic” (desigur îndelung gândit și ales cu grijă) se referă la faptul că (citez din acel program): „Nu cred ca înteleg pe deplin noțiunea de hieratic…  de aceea nici nu vreau să o comentez aici. Dar încerc să exprim ceea ce îmi sugerează ea mie. Poate în primul rând o năzuință instinctivă, inexplicabilă, spre „ceva mai înalt“. Mai adaug detaliul că, probabil, eu am o înțelegere destul de abstract-simbolică a acestei noțiuni, pe care nu aș vrea să o impun nimănui. Pentru mine, crucea simbolizează și o cuarternaritate ce include ternarul sau trinitateta – la fel cum cadența autentică tonală Tonica-Subdominanta-Dominanta-Tonica conține patru termeni, dar se bazează pe trei funcțiuni. Și la fel cum cvartetul de coarde clasic folosește patru instrumente, care sunt însa de trei feluri. (Aceasta cuarternaritate de  tip 3+1 nu este singura : cele mai cunoscute aplicații – cele patru punctele cardinale Nord-Sud-Est-Vest reprezintă tipul 2×2, deci două axe binare egale ca importanța, iar cele patru anotimpuri, tipul 2+2, deci doi poli – vara și iarna – și două elemente de trecere – toamna și primavara).  Pe de altă parte, tocmai această coincidența între cuaternaritatea bazată pe o trinitate a cvartetului de coarde și cea a cadenței autentice tonale m-a determinat să încep în 1980, dupa alte experimente cu consonanțe, un ciclu de cvartete dedicat pictorului Piet Mondrian (pictor care folosește într-un mod esențializat-hieratic, în epoca sa de maturiate, doar cele trei culori complementare roșu-galben-albastru, alături de opoziția alb-negru, care oferă de fapt numai un cadru). Primul cvartet purta de aceea titlul unui tablou de Mondrian „Composition in a Square with Red, Yellow and Blue“. Ideia principală a ciclului, continuată consecvent până azi, este aceea a folosirii cadențelor tonale clasice T-SD-D-T complet sau parțial, ca arhetip, ca emblemă explicit armonică, dar nu tonală. Sau, pentru a folosi formularea pe care am gasit-o mai târziu, ca subiect pentru o contemplație. În cvartetului nr. 12 aceastei folosiri statice, repetitive, a formulei T-SD-D-T i de adaugă o altă ipostază, ce transpune formula gradat pe ciclul cvintelor. Astfel, staticul imuabil, închis în sine, se opune mișcării ciclice, aici permanent deschise datorită unei transpoziții. (Ideia lanțului cvintelor constituie tema celor șase piese ce constituie până în preyent ciclul de piese pentru orgă “Orbis“).

Fundalul electronic al cvartetului nr. 12 constă din cinci intervenții alternând cu patru segmente instrumentale (schema  x A x B x C x D x). El vorba de un fel de refren, alternând cu un fel de strofe; dar materialul este același, doar altfel prezentat. Deci intenția mea a fost tocmai aceea de a repeta obsedant materialul: “orga” intervine în trei din cele cinci părti, dar alături de sunetele ei, care au simbolica proprie, apar sunete de percuție, zgomotul valurilor mării sau vântului, și mai ales ciripit de păsări, ca început și final (din nou o simbolică destul de explicită, nu nuanțe panteiste). A-mi reproșa aceste repetiții ca fiind prea montone și previzibile este ca și cum ai reproșa unui yogin că repetă prea mult formula aum și că devine previzibil… când tocmai aceasta este intenția sa. Desigur că el nu o face cu intenții estetice, dar ideia respectivă poate fi privită din acest punct de vedere. Sau a reproșa formei de tip refren/strofă, că repetiția refrenului este previzibilă, sau cântului gregorian că nu folosește cromatisme, sau pentatonicii, ca repetă numai cinci sunete… Toate aceste fenomene și multe altele se cer înțelese ca atare și nu comparate cu cine știe ce model ideal propriu.

Dar nici repetițiile mele nu sunt chiar exacte, există întotdeauna ceva relativ nou (în afara sunetelor din natură, complet diferite, de exemplu chiar cuaternaritatea repetitivă T-SD-D-T devine ternaritate în ultima parte D-T-SD). Intenția mea este tocmai aceea de a refuza mai ales noutatea violentă, anecdotica, divertismentul, cu scopul de a focusa atenția asupra unor detalii simple, deobicei trecute cu vederea. Nu este locul să explic aici cu ce scop. Pe scurt: nimic nu se repetă niciodata exact, daca știi să observi acest lucru și să te concentrezi. Cu aceasta, abordez însa o veche temă a mea, la care am revenit aproape la fiecare prezentare a unei lucrări ale mele. Nu pot aici decât să trimit la studiul meu Considerații asupra unei muzici atemporale. Introducere la o estetică a monotoniei. In: Estetică muzicală. Un altfel de manual (coord. Antigona Radulescu, București, 2007, p.125-143), care reprezintă republicarea studiului mai vechi Sur une définition des systèmes mélodiques. (In: Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, XVII/1980, p. 61-86). Pentru mine, monotonia (de care se leagă previzibilitatea, dar și un efect quasi hipnotic precum și idea de contemplație, concentrare în sine) este nu un defect, o lipsă, ci o atitudine estetică conștientă, la care se poate ajunge numai dezvățând multe lucruri învățate anterior mai mult sau mai puțin inconștient. În aceste studii încerc să descriu și analizez, între altele din punct de vedere al psihologiei timpului, ideia unei „muzici atemporale“ (denumire evident metaforică), deci voit monotone – muzică pe care nu am inventat-o eu, odată ce minimaliștii americani, dar și Aurel Stroe („Arcade“, „Laude 2“), Zygmunt Krause și multi altii dupa 1960, alături de muzica europeana înainte de sec. XV dar și de muzici tradiționale mai ales din Asia, o practică de mult, mai mult sau mai puțin consecvent. Desigur că nu se poate generaliza sau impune cuiva acest punct de vedere, dar a-l înțelege corect nu poate aduce decât o îmbogățire a perspectivei unui auditor.

Aș fi foarte bucuros să știu că ideile expuse aici pot fi privite de către cititor, trecând peste limitele noastre umane inevitabile sau hipersensibilități, ca idei în sine, și nu ca o intenție polemică. Polemica este tot un fel de anecdotică măruntă, care ne împiedică să vedem esențialul.

Corneliu Dan Georgescu

Corul Regal, un an de la înfiinţare

Standard

Revista No14 Plus Minus are deosebita onoare de a saluta aniversarea Corului Regal  – un an de la înfiinţare! Membrii săi, alături de dirijorul Rădos Răzvan Arthur, fac cinste artei corale din România – o zonă artistică ce pe nedrept se află într-un con de umbră de mai multe decenii. Dar iată că un grup de tineri entuziaşti, pătrunşi de frumuseţea fără egal a muzicii corale (căci, nu-i aşa, ce instrument poate întrece în splendoare glasul omenesc?) au decis să  i se dedice din tot sufletul!

Corul Regal a fost înfiinţat pe 6 iulie 2012, în Sala Regilor din Palatul Elisabeta, Reşedinţa Majestăţii Sale Regele Mihai I al României. Dirijorul formaţiei, alături de şapte prieteni şi colegi muzicieni, au oferit un concert de înaltă ţinută artistică într-un eveniment dedicat presei. A fost doar începutul unui lung şir de concerte, pe care îl dorim a fi cât mai bogat, mai plin de împliniri – şi, suntem siguri, de premii! Corul Regal are deja în palmares peste 20 de apariţii publice în cele mai elitiste medii artistice şi diplomatice din România.

La Mulţi Ani!

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Redacţia No14 Plus Minus

Gala Operelor Naţionale, ediţia I, 8 iunie 2013

Standard

Oare ce este o gală? Teoretic, sursa termenului este comună cu „galactic” (de la grecescul gala, „lapte”), cu sensul figurat „adunare de persoane strălucite” (cf. Online Etymology Dictionary).

Gala Premiilor Operelor Naţionale, iniţiată şi organizată de Opera Naţională Iaşi şi, personal, de doamna manager Beatrice Rancea, alături de Consiliul Județean Iași şi Primăria Municipiului Iași – institiţii reprezentate la Gală prin domnii Cristian Adomniței, preşedintele Consiliului, respectiv, de primarul Gheorghe Nichita –, îndeplineşte întru totul acest sens figurat al termenului. „Persoanele strălucite” sunt artiştii, membrii juriului, invitaţii, organizatorii, publicul meloman prezent în sală, la radio şi la televizor, care – datorită posturilor Radio România Cultural, TVR 1, TVR Internaţional, http://www.tvrplus.ro şi TVR HD – a urmărit evenimentul desfăşurat pe parcursul a trei ore, în transmisie directă.

În lume, galele de operă sunt evenimente selecte, însă nu ştiu ca utilizarea termenului să aibă aceeaşi semnificaţie cu Gala iniţiată la Iaşi: aceea de eveniment cu periodicitate anuală, de spectacol de recunoaştere a excelenţei artistice în teatrul liric… Similare sunt galele de film “Oscar” sau Premiile Uniunii Teatrale din România (UNITER).

La prima ediţie ieşeană, s-au prezentat cinci instituţii de profil: cele două opere clujene, Opera Naţională Română Iaşi, Opera Naţională Română Timişoara, Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța.. Am remarcat lipsa flagrantă a participării Operei Naţionale Bucureşti,  compensată oarecum prin premiile speciale acordate sopranei Maria Slătinaru-Nistor, baritonului Nicolae Herlea și dirijorului Stelian Olariu.

Modalităţile de selecţie au fost făcute publice: după stabilirea categoriilor de premiere din cadrul Galei, managerii instituţiilor au făcut câte o propunere pentru fiecare dintre acestea. În faza următoare, juriul a selectat trei nominalizări dintre propunerile făcute din partea acestora, după care, întrunit la Iaşi, a dat verdictul.

Juriul a fost compus din academicianul prof.univ.dr. Cornel Țăranu, compozitor și dirijor, criticii muzicali Anca Florea și Costin Popa (redactor-șef al revistei „Melos”), muzicologul și realizatorul radio Luminița Arvunescu, criticul de balet conf.univ.dr. Vivia Săndulescu. După cum mi-a relatat maestrul Ţăranu, a fost o muncă îndelungată, în care membrii juriului au urmărit, pe parcursul câtorva săptămâni, înregistrări video integrale ale tuturor spectacolelor nominalizate (14 categorii la 5 teatre: un total de 70 !), reunindu-se apoi la Iaşi, timp de patru zile, pentru deliberările finale. Tot domnia-sa a remarcat că nu au existat divergenţe majore în privinţa aprecierilor membrilor – ceea ce aş considera că este un indiciu convingător al calităţii producţiilor şi al obiectivităţii în jurizare.

Gala a fost un spectacol al atitudinilor şi sentimentelor umane pozitive – de recunoştinţă pentru familie, pentru maeştri, de colegialitate, admiraţie, profesionalism, căldură sufletească, de  ataşament faţă de ţară, de responsabilitate faţă de public.

Premiile au fost înmânate de reprezenanţi ai sponsorilor – care, de fapt, reprezintă cel mai concret, publicul receptor –, de personalități marcante ale vieții culturale şi politice, între care soprana Marina Krilovici, actorul Ion Caramitru (directorul Teatrului Național bucureștean, preşedintele UNITER), doamna Oltea Șerban-Pârâu (redactor-șef la Radio România Cultural), managerul Operei Maghiare din Cluj-Napoca, Gyula Szép, de dirijorul Cristian Oroșanu, prof. univ. dr. Gelu Colceag (UNATC), coregrafii Roxana Colceag, Pavel Rotaru, Ștefan Bănică, omul de teatru Nic Ularu (University of South Carolina), prof.univ.dr. Daniel Barbu (ministrul culturii), scriitoarea Alice Năstase-Buciuta (Revista “Tango”).

Inserţiile muzicale au fost bine selectate şi interpretate: cor din opera „Carmen” de Bizet – alături de „Juniorii Operei” – şi prima arie a Violettei, din opera „Traviata”, cu soprana Elena Moşuc, în actul I al Galei; în actul secund: tabloul triumfal din opera „Aida” şi dansul lebedelor mici din baletul ceaikovskian; în fine, tablourile Les sauvages şi Les fleurs din „Indiile galante” de Rameau; pagini orchestrale de popularitate, reluate repetitiv, dominate de mesajul triumfal al uverturii mozartiene „Nunta lui Figaro” au asigurat un fond antrenant, marcat vizual de imaginea multiplicată a statuetei-trofeu al Galei. Conducerea dirijorală a alternat bagheta între maeştrii David Crescenzi, Gabriel Bebeşelea şi Adelin Cătinean.

Câteva idei personale asupra spectacolul câştigător al Galei, „Indiile galante” de Rameau. Este, probabil, unica operă barocă franceză jucată vreodată pe o scenă românească de acest rang. Regia lui Andrei Şerban îi reprezintă stilul personal jucăuş, dezinvolt şi… baroc, în sensul unei opulenţe definitorii – deopotrivă la Paris şi în adaptarea ieşeană – , într-o viziune postmodernă emblematică. „Galant” – un alt cuvânt din aceeaşi sursă cu „gală”…

…Ce s-ar mai putea face? Oare „Indiile galante” de la Iaşi vor fi televizate? Oare spectacolul Caragiale al coregrafului Ion Tugearu ar putea fi itinerat (măcar prin ţară) şi prezentat de vreo televiziune? Oare veteranul bas Titus Pauliuc, cu glasul strălucitor şi mintea limpede, la cele opt decenii ale sale, va fi invitat să mai cânte pe scenele noastre lirice? Oare cei mai buni solişti de operă ai actualei generaţii mature – mezzosoprana Iulia Merca şi tenorul Cristian Mogoşan – vor fi chemaţi să cânte împreună pe toate scenele din ţară, rolurile principale din „Carmen”, pentru care au primit titlul de „cel mai bun solist”? Oare soprana Carmen Gurban, premiată pentru excelenţă în carieră, se va întâlni pe scenă cu tenorul Bogdan Zahariea (premiul pentru debut, în „Tosca”)? Oare se va relua Festivalul Operelor Naţionale, iniţiat de regizorul Rareş Trifan, al cărui primă ediţie a avut loc în anul 2012, la ONR clujeană?…

Teoretic şi practic, Gala Operelor Naţionale de la ONR Iaşi s-a dovedit a fi o mare sărbătoare a bucuriei – adresată tuturor iubitorilor artei lirice. Persoana cel mai intens nominalizată a fost iniţiatoarea evenimentului, doamna Beatrice Rancea – care, în calitate de regizor, a amplificat dimensiunile festive ale evenimentului. Am fost întâmpinaţi, în spaţiul exterior al Operei, de jocuri de lumini (făclii arhaizante şi proiecţii multicolore, cu tehnici noi), iar la final am fost petrecuţi din sală cu o ploaie… galactică, prin lansarea a nenumărate stele care să ne lumineze bucuria de a fi participat.

Nominalizările şi premiile acordate (acestea din urmă, cu litere bold):

Premiul pentru cel mai bun spectacol: opera barocă Indiile galante de Jean-Phillipe Rameau, în regia lui Andrei Şerban, Faust de Charles Gounod, regia Mario de Carlo – ONR Timişoara; Báthory Erzsébet de György Szomor, regia Bertalan Bagó, de la Opera Maghiară Cluj-Napoca.

Premiul pentru cel mai bun spectacol din creaţia românească: D’ale carnavalului, colaj muzical de Ioan Tugearu şi Antonel Oprescu, regia Ioan Tugearu – de pe scena Operei Naţionale Române Iaşi, pentru a marca Anul Caragiale; Ana Lugojana de Filaret Barbu, regia Mihaela Bogdan – ONR Cluj-Napoca, Ultimul sâmbure de vişin de Attila Demény, regia Zsolt Bogdán – Opera Maghiară Cluj-Napoca.

Premiul pentru cel mai bun musical: spectacolul Scripcarul pe acoperiş de Jerry Bock, regia György Korcsmáros – ONR Timişoara; Sunetul muzicii de Richard Rodgers, regia Mihaela Bogdan – ONR Iaşi, D’ale carnavalului de Béla Hary, regia Dan Lupea – ONR Cluj-Napoca.

Premiul pentru cel mai bun spectacol pentru copii: Undeva, în Europa de László Dés, regia László Béres, de la Opera Maghiară Cluj-Napoca; Sunetul muzicii de Richard Rodgers, regia Mihaela Bogdan – ONR Iaşi, Steaua de sticlă de Dan Ardelean, regia Marina Emandi Tiron – ONR Timişoara.

Premiul pentru cel mai bun dirijor: David Crescenzi – ONR Timişoara; Gheorghe Stanciu – Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanţa şi Gabriel Bebeşelea – ONR Iaşi.

Premiul pentru cel mai bun regizor: Andrei Şerban pentru spectacolele Indiile galante şi Troienele – ONR Iaşi; Mario de Carlo pentru spectacolul Faust – ONR Timişoara, Bertalan Bagó pentru spectacolul Báthory Erzsebét – Opera Maghiară Cluj-Napoca.

Premiul pentru cel mai bun solist: tenorul Cristian Mogoşan – ONR Cluj-Napoca; basul Octavian Vlaicu – ONR Timişoara şi baritonul Jean Kristof Bouton – ONR Iaşi.

Premiul pentru cea mai bună solistă: mezzosoprana Iulia Merca – ONR Cluj-Napoca; sopranele Narcisa Brumar – ONR Timişoara şi Lăcramioara-Maria Hrubaru-Roată – ONR Iaşi.

Premiul pentru cel mai bun solist de balet: Adrian Mihaiu, de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanţa; Dan Haja – ONR Cluj-Napoca, Marian Chirazi – ONR Iaşi.

Premiul pentru cea mai bună solistă de balet: Roua Răuţ, de la ONR Iaşi; Eliza Maxim – Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanţa, Andreea Jura – ONR Cluj-Napoca.

Premiul pentru concepţia decorurilor: László Székely (Budapesta) pentru decorul spectacolului Aida, de la ONR Iaşi; Mario de Carlo pentru decorul spectacolului Faust – ONR Timişoara, Valentin Codoiu pentru decorul spectacolului Ana Lugojana – ONR Cluj-Napoca.

Premiul pentru concepţia costumelor: Mario de Carlo; Andrei Şchiopu pentru costumele din spectacolul D’ale carnavalului – ONR Cluj-Napoca, Doina Levintza pentru costumele din spectacolul Troienele –ONR Iaşi.

Premiul pentru debut: tenorul Bogdan Zahariea, de la ONR  Timişoara; baritonul Marius Eftimie – Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” Constanţa, soprana Ana Maria Donose –ONR Iaşi.

Premiul pentru cel mai bun coregraf: maestrul Ioan Tugearu, pentru coregrafia spectacolului D’ale carnavalului, realizat la Iaşi; Răzvan Mazilu pentru coregrafia din opera Faust – ONR Timişoara, Vasile Solomon pentru coregrafia baletului Spărgătorul de nuci –ONR Cluj-Napoca.

Premiile de excelenţă şi pentru întreaga activitate s-au acordat conform propunerilor făcute de managerii instituţiilor participante la gală.

Premiul de excelenţă propus de Daniela Vlădescu, managerul Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski” Constanţa, i s-a oferit coregrafului Horaţiu Cherecheş, iar premiul pentru întreaga activitate, dirijorului Radu Ciorei.

Premiul de excelenţă propus de Gyula Szép, manager al Operei Maghiare din Cluj-Napoca, i s-a acordat concertmaestrului Sándor Barabás, iar Premiul pentru întreaga activitate, sopranei Melinda Marton.

Premiul de excelenţă propus de Marius Vlad Budoiu, manager al ONR Cluj- Napoca, i s-a oferit sopranei Carmen Gurban, iar Premiul pentru întreaga activitate, basului Titus Pauliuc.

Premiul de excelenţă propus de Corneliu Murgu, managerul ONR Timişoara, i s-a oferit concertmaestrului Ovidiu Adrian Rusu, iar Premiul pentru întreaga activitate, regizoarei Marina Emandi Tiron.

ONR Iaşi a acordat premiul de excelenţă sopranei Mioara Cortez, iar premii pentru întreaga activitate sopranei Adriana Severin şi basului Corneliu Solovăstru.

Premiu special de excelenţă a fost acordat pentru Doina Levintza, realizatoare a mii de costume scenice pentru  interpreţi în spectacole de operă, balet, teatru, film şi televiziune – creatoare a costumelor protagoniştilor şi din aceastp gală.

Premii speciale au fost acordate pentru domnii Daniel Barbu, Ministrul Culturii, Gheorghe Nichita, Primarul Municipiului Iaşi, Cristian Adomniţei, Preşedintele Consiliului Judeşean Iaşi.

Premiul special al Galei a fost acordat dlui Ioan Holender, fostul director al Operei din Viena, actual consilier al Operei Metropolitan din New York.

Această prezentare necesită JavaScript.

Elena Maria Şorban