Arhivele lunare: Septembrie 2013

Revista No14 Plus Minus susţine Apelul înmânat Curţii Constituţionale – NU UCIDEM animale!

Standard

APEL LA JUDECATORII CURTII CONSTITUTIONALE A ROMANIEI

Doamnelor, domnilor judecatori,

In ultimele 3 saptamani, pe fondul mortii tragice a unui copil de 4 ani, omorat de caini (cu implicarea acestora in circumstante inca neelucidate), Romania este o tara cuprinsa de psihoza violentei impotriva stapanilor de caini si a cainilor fara stapan. Societatea e mai polarizata decat oricand, cele doua tabere se ameninta reciproc, traim, practic, in plin razboi om cu om si om cu animal.

Toate acestea s-au petrecut cu ingaduinta tacita a autoritatilor publice, dar si pe fundalul unor mesaje care instiga la violenta si la ura intre oameni, ura intre noi, ura fata de o populatie de animale, in totalitatea ei, fara deosebire. Dezlantuiti, romanii cred ca-si fac singuri dreptate, recurgand la atrocitati greu de imaginat, justitiei de stat i se substituie justitia privata de tip ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. In aceste conditii, statul de drept nu mai poate fi o realitate, ci, mai degraba, o pretentie lipsita de suport. Nu s-a intâlnit in nici o tară membră a Uniunii Europene un caz asemanator, in care din sfera politicii sa se inoculeze populatiei unei tari ura si violenta impotriva animalelor fara stapan si a oamenilor care se pronunta pentru protectia acestora. Statul de drept inseamna respect fata de lege, nicidecum liberul arbitru. E timpul sa intram in lumea civilizata si din acest punct de vedere, acela al felului in care ne tratam animalele, abandonate de nimeni altii decat noi. Dupa o asemenea drama, macar acum, in al 12-lea ceas, e timpul sa luam masuri. Locul animalelor nu e pe strazi. Masurile pe care le luam pentru a opri acest fenomen trebuie sa tina, insa, de ratiune si civilitate, nicidecum de resentimente si interese politice sau pecuniare. Faptul ca s-a ajuns aici, stim cu totii, are drept cauza exclusiva nepasarea autoritatilor, dar si o toleranta mult prea mare a societatii civile fata de clasa politica. In urma tragediei lui Ionut, Parlamentul Romaniei a gasit de cuviinta sa adopte degraba o lege care autorizeaza primariile sa ucida in masa animalele fara stapan, fara110 nici o constrangere, prin denaturarea sensului juridic al eutanasierii.

Va reamintesc ca eutanasia este definita ca o procedura medicala nedureroasa, menita sa curme suferinta unui pacient care se afla intr-un stadiu terminal al unei boli incurabile. In plus, in cazul unei asemenea populatii de caini, stiti bine ca nu e vorba despre eutanasiere, ci despre o omorare in masa.

Legea adoptata de Parlamentul Romaniei incalca Art.13 din Tratatul de la Lisabona, Conventia Europeana pentru protectia animalelor de companie, ratificata prin Legea nr.60/2004, precum si Legea 205/2004 privind protecţia animalelor cu modificările şi completările aprobate prin Legea 9/2008. Totodata, legea adoptata de Parlament ignora Decizia institutiei pe care dvs o reprezentati, Curtea Constitutionala, decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial aRomaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012. Mai mult, legea adoptata in Parlamentul Romaniei creeaza un cadru de conflict intre mai multe legi, ceea ce permite liberul arbitru, lasand loc deja uciderii animalelor in multe locuri din tara.

Numeroase studii si tratate, inclusiv concluziile Organizatiei Mondiale a Sanatatii, recomanda aplicarea unui program de control al reproductiei si nu adoptarea unei solutii radicale, inumane, scumpe si total ineficiente!

098Masurile recomandate de OMS stau in mainile autoritatilor, iar societatea civila si populatia trebuie responsabilizate, educate si stimulate sa se implice efectiv si ele in gestionarea acestei situatii de criza profunda, inclusiv prin adoptii. Adoptii, care, insa, conform legislatiei actuale, sunt, mai degraba, zadarnicite decat incurajate.

Pentru a masca o crasa incapacitate institutionala si cheltuirea nesabuita a banului public, fara sa se asigure nici bunastarea animalelor, nici cea a oamenilor, autoritatile romane au procedat acum, in pripa, la adoptarea unui cadru legal ignorand tratatele internationale si aplicarea Rezoluţiei Parlamentului European din 4 iulie 2012 referitoare la strategia Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015 (2012/2043(INI), care, prin punctele 24- 28, solicită statelor membre să adopte strategii cuprinzătoare de gestionare a populației canine. In acest context, consideram ca autoritatile romane au obligatia sa respecte legislatia interna si tratatele internationale in care statul roman este parte. Totodata, autoritatile romane au obligatia sa indrepte sub aspect legal o situatie prin care a creat tensiuni sociale intre oameni in mod inutil, renuntand la reglementarea actuala cu privire la uciderea in masa a animalelor fara stapan, corelativ cu aplicarea consecventa a Legii nr.9/2008 si implementarea unei strategii nationale, conform Rezolutiei Parlamentului European din 4 iulie 2012, in parteneriat cu reprezentatii societatii civile.

In Romania, timp de 20 de ani, uciderea constanta a cainilor fara stapan s-a dovedit a fi o metoda ineficienta, care, desi la prima vedere ilogic, a condus la cresterea populatiei canine comunitare.

In Romania, uciderea cainilor a sustinut abuzul, barbaria, dar si coruptia.

In afara tarii, sub sloganul RED CARD FOR ROMANIA, mii de cetateni europeni au dat un cartonas rosu Romaniei in 25 de capitale si orase din Europa (Londra, Berlin, Bruxelles, Bonn, Berna, Koln, Viena, Milano,etc). Alte mii de cetateni si-au anuntat participarea la proteste care se desfasoara in continuare, zilnic, in fata ambasadelor/consulatelor Romaniei in Germania, Grecia, Polonia, Austria, Finlanda, Spania, Olanda, Bulgaria.

114Imaginea Romaniei este deja cea a unei tari care pretinde ca vrea sa ajunga la civilizatie, dar o face prin metode barbare. Nu e inca prea tarziu ! Va cerem, doamnelor si domnilor judecatori, sa mai aveti in vedere un lucru cand veti lua decizia pe care o intreaga tara, dar si Europa, o asteapta: dincolo de drepturile animalelor, recunoscute in tarile civilizate, drepturile omului se refera la siguranta cetateanului unui stat de a nu fi atacati de animale abandonate, dar, in egala masura si la dreptul acelorasi sau al celorlalti cetateni de a nu fi obligati sa traiasca, in propria tara, trauma unui masacru la care statul, ineficient, ii obliga sa devina partasi. Sunt cetateni in aceasta tara, adulti si copii, care nu pot concepe, nu pot trai asemenea orori. Si ei nu sunt putini, va asigur. Exista si solutii civilizate, e timpul ca cei care ne conduc sa le aplice ! Iar asta depinde acum de dvs !

Textul de mai sus imi apartine, argumentele apartin specialistilor in domeniu, iar mai jos aveti peste 300 de personalitati din Romania sau pur si simplu membri ai societatii civile care fac apel la Curtea Constitutionala a Romaniei sa ia o decizie corecta si europeana. Intr-o lume normala ea nu poate fi „solutia finala”.

Cu respect,

Cristina Topescu

1. Radu Beligan-actor

2. Marin Moraru-actor

3, Ioan Lascar-medic, prof.dr

4. Mircea Beuran-medic, prof.dr

5. Lucian Boia- istoric

6. Luminita Gheorghiu-actrita

7. Ion Besoiu-actor

8. Florina Cercel-actrita

9. Tamara Buciuceanu-Botez-actrita

10. Gheorghe Zamfir-artist liric

11. Dan Iordachescu-artist liric

12. Dan Enescu-medic, prof.dr

13. Daniela Bartos-medic, prof.dr

14. Monica Pop-medic, prof.dr

15. Daniela Safta-medic, prof.dr

16. Cleopatra Melidoneanu-artist liric

17. Gheorghe Burnei-medic, prof.dr

18. Sebastian Papaiani-actor

19. Ionel Voineag-artist liric

20. Costel Constantin-actor

21. Dan Puric-actor

22. Dan Pita- regizor

23. Catrinel Dumitrescu-actrita

24. Coca Bloos-actrita

25. Oana Pellea-actrita

26. Pompei Harasteanu-artist liric

27. Maria Slatinaru-Nistor-artist liric

28. Ion Dichiseanu-actor

29. Paula Seling-artist

30. Mircea Penescu-medic, prof.dr

31. Alis Grasu-medic

32. Cristina Corciovescu-critic film, 33. Magda Mihailescu- critic film

34. Laurentiu Damian-regizor

35. Calin Netzer-regizor

36. Vintila Mihailescu-psihosociolog si antropolog

37. Cristian Parvulescu- sociolog

38. Marius Pieleanu-sociolog

39. Hanibal Dumitrascu-psiholog

40. Mircea Kivu-sociolog

41. Valentin Ionescu-consultant de management

42. Sanda Manu-regizor

43. Copel Moscu-regizor

44. Berti Barbera-artist

45. Claudiu Bleontz-actor

46. Oreste Teodorescu-realizator TV

47. Mihai Constantin-actor

48. Marius Manole-actor

49. Irina Movila-actrita

50. Razvan Vasilescu-actor

51. Mihnea Columbeanu-regizor

52. Mircea Cocolas- regizor

53. Marius Florea Vizante-actor

54. Maria Buza-actrita

55. Alice Barb-regizor

56. Gabriela Popescu-actrita

57. Mihai Traistariu-artist

58. Alexandra Ungureanu-artist

59. Horia Moculescu-compozitor

60. Stefan Banica-actor

61. Irina Cojar-actrita

62. Gianina Corondan-realizator TV

63. Maria Radu-artist

64. Liviu Mihaiu-realizator radio-tv

65. Rodica Mandache-actrita

66. Lia Bugnar-actrita,dramaturg

67. Anghel Damian- actor

68. Ada Milea-artist

69. Vlad Radescu-actor

70. Mihai Verbitchi-actor

71. Marina Procopie-actrita

72. Ion Cocieru-actor

73. Irina Barladeanu-actrita

74. Doru Tufis-artist

75. Camelia Zorlescu-actrita

76. Carmen Tanase-actrita

77. Adriana Trandafir-actrita

78. Virginia Rogin-actrita

79. Nuami Dinescu-actrita

80. Silvia Kerim-scriitoare

81. Dan Chisu-regizor

82. Anca Damian- regizor,

83. Luminita Boerescu- critic film

84. Crina Mardare-artist

85. Misu Cernea-artist

86. Bubu Cernea-artist

87. Cristian Topescu- realizator TV

88. Ion Haiduc- actor

89. Bebe Cotimanis-actor

90. Elvira Deatcu-actrita

91. Lucia Popescu Moraru-realizator radio

92. Natasa Raab-actrita

93. Anca Sigartau-actrita

94. Stefan Peca-dramaturg

95. Andreea Valean- regizor

96. Iulia Popovici-cronicar teatru,

97. Geanina Carbunariu- regizor

98. Mirela Oprisor- actrita

99. Mimi Branescu- scenarist

100. Alina Moldovan- director Opereta

101. Razvan Dinca- director Opera

102. Razvan Mazilu- coregraf

103. Monica Petrica- balerina

104. Emilia Dobrin Dabija-actrita

105. Mirabela Dauer-artist

106. Cristian Faur-compozitor

107. Mihai Constantinescu- artist

108. Calin Geambasu-artist

109. Emilia Popescu-actrita

110. Monica Davidescu-actrita

111. Catalina Mustata-actrita

112. Aurelian Temisan-artist

113. Irina Margareta Nistor-critic film

114. Adrian Enescu-compozitor

115. Adina Popescu-actrita

116. Catalina Buzoianu-regizor

117. Papil Panduru-actor

118. Radu Afrim-regizor

119. Tudor Aaron Istodor-actor

120. Ada Lupu Hausevater-regizor

121. Beatrice Rancea-regizor

122. Doru Rancea-actor

123. Diana Dumitrescu-actrita

124. Andreea Raicu-prezentator TV

125. Anca Serbanescu-pictor

126. Tudor Pojoni- editor imagine

127. Dragos Stanescu-regizor

128. Mihai Bogos- editor sunet

129. Corina Stavila-editor imagine

130. Mihai Plesu-publicist

131. Alexandru Cosma- director imagine

132. Mircea Bunescu-operator imagine

133. Cristina Stamate-actrita

134. George Nicolescu-artist

135. Iarina Demian-actrita

136. Diana Cavallioti-actrita

137. Cristi Puiu-regizor

138. Doru Ana-actor

139. Carmen Ionescu-actrita

140. Ilinca Goia-actrita

141. Dominic Dembinschi-regizor

142. Marius Bodochi-actor

143. Adrian Paduraru-actor

144. Dan Condurache-actor

145. Mircea Cornisteanu-regizor

146. Cristi Iacob-actor

147. Magda Catone- actrita

148. Monica Anghel- artist

149. Manuela Ciucur-actrita

150. Nicu Alifantis-artist

151. Christel Ungar-realizator tv

152. Crina Matei-actrita

153. Virgil Ogasanu-actor

154. Mihai Ogasanu-regizor

155.Valeria Ogasanu-actrita

156. Cabral Ibacka-prezentator tv

157. Bogdana Apostu-muzician

158. Anette Apostu-pictor

159. Ada Leonte- sculptor

160. Marius Leonte-sculptor

161. Roxana Andronescu-artist

162. Ioana Holban- critic teatral

163. Daniela Caraman Fotea-muzicolog

164. Dan Teodorescu- artist

165. Paul Enigarescu-inginer de sunet

166. Gelu Vlasin-scriitor

167. Alexandru Arsinel-actor

168. Marian Ralea-actor

169. Alin Galatescu- critic de moda

170. Andrei Duban-actor

171. Alexandra Velniciuc-actrita

172. Puiu Serban-regizor

173. Dinu Cernescu- regizor

174. Cezara Dafinescu-actrita

175. Cerasela Iosifescu- actrita

176. Andreea Bibiri-actrita

177. Bianca Ionescu- artist

178. Eugen Cristea-actor

179. Cristina Deleanu-actrita

180. Roxana Guttman-actrita

181. Daniela Vladescu-artist

182. Ozana Barabancea-artist

183. Razvan Oprea-actor

184. Iuliana Tudor- prezentator TV

185. Andrei Gheorghe-realizator TV

185. Nicoleta Matei (Nico)-artist

186. Adrian Daminescu-artist

187. Daniela Condurache-artist

188. Maria Butaciu-artist

189. Irina Loghin-artist

190. Maria Ciobanu-artist

191. Maria Butaciu-artist

192. Valeria Arnautu-artist

193. Ionut Dolanescu-artist

194. Irinuca Loghin-artist

195. Daniela Condurache-artist

196. Aneta Stan-artist

197. Gheorghe Turda-artist

198. Benone Sinulescu-artist

199. Stefania Rares-artist

200. Sofia Vicoveanca-artist

201. Angela Buciu-artist

202. Steliana Sima-artist

203. Aurel Tamas-artist

204. Adriana Antoni-artist

205. Constantin Enceanu-artist

206. Petrica Matzu-artist

207. Cornelia Catanga-artist

208. Aurel Padureanu-artist

209. Andrei Tudor- compozitor

210. Paul Nanca-manager musical

211. Daniel Pirici-artist

212.Constantin Dinulescu-actor

213. Carmen Ionescu-actrita

214. Mirela Zeta-actrita

215. Andreea Gramosteanu-actrita

216. Natalie Ester- actrita

217. Lenti Chiriac-realizator Radio

218. Ovidiu Kempes Ioncu-artist

219. Petre Magdin-realizator radio

220. George Epurescu- activist civic

221. Dan Trifu-activist civic

222. Paul Ciuci- artist

223. Radu Fornea- artist

224. Ami (Andreea Moldovan)- artist

225. Marcel Pavel- artist

226. Pepe (Ionut Pascu)-artist

227. Andreea Balan-artist

228. Cabron (Alexandru Minculescu)- artist

229. Catalin Botezatu-fashion designer

230. Kamara Ghedi-artist

231. Stelian Tanase scriitor.prof dr. la Universitatea Bucuresti

232. Veronica Anghelescu – compozitor, jurnalist

233. Josho Adrian Cîrlea – preot buddhist

SPORTIVI

1.Mariana Bitang

2. Octavian Bellu

3. Ivan Patzaichin

4. Maricica Puica

5. Marian Dragulescu

6. Leonard Doroftei

7. Cornel Dinu

8. Elisabeta Badea

9. Cristian Gatu

10. Gheorghe Gruia

11. Roland Gunesch

12. Werner Stockl

13. Gabi Szabo

14. Iolanda Balas

15. Nicolae Marasescu

16. Laura Badea

17. Elena Francu

18. Radu Voina

19. Stefan Birtalan

20. Valentin Samungi

21. Titi Aur

MEDICI VETERINARI

1. Gabriel Anghelache

2. Sabin Anghelache

3. Cristina Chelu

4. Alexandru Buzdea

5. Ans-Maria Martac

6. Monica Secui

7. Teodor Soare

8. Adrian Vasile

9. Mircea Butuc

10. Nicola Vasilescu

11. Ionel Ciobotaru

12. Mario Codreanu

13. Liviu Gaita

14. Stefan Fulger

15. Madalina Popescu

16. Raluca Mihaela Zvorasteanu

17. Gogot-Ganu Andreea-Amelia

18. Elisa Badulescu

19. Cristian Badulescu

20. Madalina Andreea Stan

21. Olivia Mihaela Ivanescu

22. Chira Laura Elena

23. Camelia Olaru

24. Dan Gabriel Cazanoc

25. Oana Mihaiela Iusumbeili

26. Ana-Lucia Udrescu

27. Ovidiu Rosu

28. Irina Corbu

29. Carmen Voinescu

30. Florin Mlagiu

31. Anca Tomescu

32. Gabi Ignat

33. Aurelian Stefan

34. Laura Parvan

35. Petrisor Stefan

36. Roxana Stan

37.Mihaela Hodeianu

38. Dragos Gavrila

39. Beatrice Dinu

AVOCATI

1. Ion Turculeanu-decan al Baroului Dolj

2. Dan Caraman

3. Doriana Cimpan

4. Ivona Elena Cerneschi

5. Simona Mihaela Oprea

6. Alexandru Morarescu

7. Alice Draghici

8. Florin Surghie

9. Violeta Podolianu

10. Mihnea Stoica

11. Ingrid Zaarour

(avocati in cadrul Baroului Bucuresti)

12. Lovin Serban Niculae – decan al Baroului Ilfov

Numărul 63, 10 Septembrie 2013

Standard

DSCN0590Festivalul Timorgelfest începe mâine la Timişoara

Florin Răducanu: Jazz-ul, cale de desăvârşire spirituală

Natalia Chiciuc: Un vis născut în septembrie

Nicolae Brînduş: Ţintea Muzicală

Paul Leu: Ciprian Porumbescu printre bănăţeni

Raul Passos: Biennial „Music Today” in Curitiba, Brazil

Roxana Moldovan: Un profesionist rasat: Evgheni Sudbin

Veronica Anghelescu: Workshop de compoziţie în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”

Noi apariţii editoriale

Music! Concertul Ansamblului ICon Arts – Workshop de compoziţie / Festivalul „George Enescu”

Music! Dan Dediu – O Magnum Mysterium / Festivalul „Ţintea Muzicală”

Music! Dana Probst – Lis ne Glay / Festivalul „Ţintea Muzicală”

Music! Dieter Kaufmann – Organisch-Anorganisch / Festivalul „Ţintea Muzicală”

Music! Franco Donatoni – Clair

Music! Jean Pascal Chaigne – De sa disparition / Festivalul „Ţintea Muzicală”

Music! Nicolae Brînduş – Menestrel / Festivalul „Ţintea Muzicală”

Music! Sebastian Dumitrescu – Puisque belle dame m’eime / Festivalul „Ţintea Muzicală”

Music! Veronica Anghelescu – Gom Jabbar / Festivalul „George Enescu”

Music! Yasushi Akutagawa – Trinità Sinfonica 

Scores! Claudio Monteverdi – Dolcissimo uscignolo

Scores! Dumitru D. Botez – Si daca ramuri bat in geam…

Scores! Eugen Popescu – Pre Tine Te Laudam

Scores! Gheorghe Firca – Laguna

Scores! Ioan D. Chirescu – Tatal nostru

Scores! Marius Cuteanu – Ave Maria

Scores! Nicolae Georgescu – Iubi-te-voi, Doamne

Scores! Nicolae Georgescu – Schite

Scores! Nicolae Georgescu – Stol de faclii

Scores! Valentin Petculescu – Ce-mi amintesc?

 

Festivalul Timorgelfest începe mâine la Timişoara

Standard

Festivalul Timorgelfest – Zilele muzicii de orgă din Banat – debutează miercuri, 11 septembrie 2013, la Biserica Adventistă din Timişoara (str. Independenţei nr. 19) cu un recital extraordinar de orgă susţinut de unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi solişti ai României, prof. dr. Felician Roşca.

Orga Bisericii Adventiste este un instrument de o deosebită valoare, a cărui realizare a durat ani de zile; orga a fost asamblată în forma pe care o are astăzi în anul 2011-2012 de către firma Pap Zoltan din Odorheiul Secuiesc. Ea include un pozitiv construit de firma Walcker în anul 1953. Orga Walcker este un cadou primit de la Institutul Teologic Adventist de la Cernica (Institutul o primise, de asemenea, prin intermediul unei donaţii, din Germania). Iată, aşadar, un excurs ce se întinde pe mai mult de 50 de ani. Proiectul de construcţie a fost realizat şi coordonat de către Prof. univ. dr. Felician Roşca. Partea financiară a fost obținută din contribuția substanțială a domniei-sale și de către sponsori din Europa, America și biserica locala. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea „Betania” din Timișoara a contribuit cu propriile resurse la realizarea proiectului in timpul Pastorului Teofil Brînzan.

Programul, ca de obicei – deosebit de generos – al Festivalului Timorgelfest – este conturat şi anul acesta în jurul unei idei estetice de o deosebită pregnanţă: muzica spaniolă.

Pentru prima dată, în sudestul Europei, se organizează un astfel de festival care are ca scop promovarea acelei muzici ce ne leagă cultural de marea familie a muzicii europene, din care cea spaniolă este una dintre cele mai valoroase.

Festivalul se desfășoară în perioada 11 septembrie – 30 octombrie 2013, pe trei orgi timișorene, instrumente muzicale de valoare, diferite ca structură, astfel încât să poată fi acoperită zona stilisticii muzicale de la Baroc la muzica modernă contemporană. Cele trei orgi se află în: Domul Romano-Catolic din Timișoara, pentru repertoriul romantic și postromantic; în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din Str. Independenţei nr. 19, Timișoara, pentru repertoriul de factură Barocă; și în Aula Magna de la Universitatea de Vest din Timișoara (o orgă digitală de factură clasică cu trei manuale, pedalier, 80 de registre), pentru repertoriul modern și contemporan.

În septembrie şi octombrie, aşadar, Timişoara va găzdui numeroase recitaluri, susţinute de personalităţi marcante ale muzicii de orgă în plan european: Protagoniștii celor 14 concerte sunt organiști din Spania: Raul Del Toro, Esteban Elizondo Iriarte, Ana Aguado, Alberto Saez Punte; Italia: Ginpaolo Di Rosa; Statele Unite ale Americii: Ian Maksin care alături de Felician Roșca și balerinele Danciu Eva, Similie Diana, regia de balet Prof. Brîndușa Vitan de la Colegiul Național de Artă Ion Vidu din Timișoara, vor prezenta lucrări pentru orgă și violoncel din repertoriul clasic spaniol și universal; România: Felician Roșca, Alma Bompa, Minodora Luca, Denis Moldovan, Klaudia Szeidert, Cristina Struța, Camelia Cărăbaș. În două concerte realizate în colaborare cu corul și orchestra Filarmonicii Banatul din Timișoara și corul Laudes Christi și orchestra de cameră a Facultății de Muzică, sunt programate lucrări vocale din repertoriul spaniol, multe din ele în primă audiție românească, precum ampla lucrare vocal simfonică Miserere de Hilarión Eslava. Dirijorii acestor concerte sunt Popa Virgil (Spania), Iosif Todea, Lucian Oniță, concertmaistru Ioan Fernbach, iar soliștii sunt: Silviana Cîrdu, Ioana Mia Iuga, Maria Virginia Oniță, Monika Slahotka, Vasile Bădescu.

O seamă de concerte vor fi susținute și la Arad și Reșița astfel încât acest festival să își păstreze valoarea regională. Punctul culminant al festivalului este programat pentru data de 30 octombrie când vor avea loc, la ora 19, 16 concerte de orgă pe toate orgile clasice din Timișoara. Ziua de 30 octombrie va fi intitulată Ziua muzicii de orgă din Timișoara.

Informaţii complete pe www.timorgelfest.net

program-timorgelfest-2013

Jazzul, o cale de desăvârşire spirituală

Standard

0Integralism versus disociere

Chiar dacă la prima vedere o să pară un autoportret, (nu este aşa !) voi începe cu o referire personală deoarece cred că orice demers sincer este acela experimentat personal.    

  Mulţi dintre interocutorii mei în cadrul interviurilor de la radio, televiziune sau în presa scrisă m-au întrebat  ce  m-a determinat să aleg jazzul şi în ce moment al vieţii, având în vedere că începuturile şi adolescenţa mi le-am petrecut exclusiv printre Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Liszt etc. unii dintre cei mai mari improvizatori… adaug eu în acordul multor muzicologi contemporani americani sau francezi. Răspunsurile mele au căpătat claritate odată cu trecerea timpului,  care – în mod ideal- trebuie să ne aducă conştientizarea a ceea ce constituim ca indivizi sociali şi ca entităţi spirituale. Unul dintre primele răspunsuri ale mele a fost strict legat de latura “tehnică” a fenomenului muzical şi anume nevoia de a depăşi cadrul strict al partiturii muzicale, aceasta fiind o reacţie la maniera conservatoare de abordare pedagogică din majoritatea instituţiilor de specialitate(mai târziu am aflat că şi marele Miles Davis a exprimat un asfel de punct de vedere…).Următorul răspuns a venit odată cu manifestarea laturii componistice a personalităţii artistice: „nevoia de exprimare liberă a creativităţii şi dorinţa de a avea un mesaj original”. După ceva vreme  a apărut elementul filosofic : muzica conţine în sine un cod unic, limbajul universal fiind conferit de către rolul iniţiatic şi de elevare spirituală (aşa cum apare în filosofia hindusă) a artei sunetelor. În stadiul conferit de discernământul dobândit din contactul cu filosofia hindusă, hermetismul  şi Kabbalah, jazzul a devenit intercesorul sau catalizatorul în procesul metamorfozării prezente în mod simbolic în procesele tehnice ale travaliului dezvoltător.

După cât am reuşit să sintetizez prin analiza marilor concepte filosofice(de mare ajutor fiind şi abordarea esteticii frumosului şi a urâtului de către Umberto Eco),există în istoria civilizaţiei două viziuni filosofice din care decurg toate aspectele legate de orânduirile sociale, religiile lumii sau estetica artelor ?!  Este vorba despre logica de tip integralist(integralismul fiind şi un curent literar de avangardă…) versus cea de tip disociativ (ruperea unităţii).  Având la îndemână acest tip de analiză a fenomenelor legate de nivelul de conştiinţă al civilizaţiilor, popoarelor, societăţilor etc. se simplifică metoda analitică şi se amplifică cea de-a şasea dimensiune a simţurilor, intuiţia. Fără să eşueze într-o  gândire disociativă de tip alb- negru, analizatorul poate să-şi construiască propria scală ( instrument de măsură) care cuprinde o infinitate de nuanţe cuprinse între alb şi negru. O explicaţie bună o oferă filosoful Rene Guenon în legătură cu sinteza (ca parte din gândirea intregralistă) şi sincretismul. Guenon spune că sinteza porneşte de la unitatea preexistentă a lucrurilor pe când sincretismul încearcă să “fabrice” acea unitate.  Aplicând această constatare de tip axiomă (în sensul de afirmaţie evidentă care nu mai trebuie demonstrată , aşa cum defineau filosofii greci axioma) a lui Guenon, vom vedea că istoria umanităţii tinde să devină transparentă, să-şi expună adevăratele faţete, indivizii moderni ai secolului XXI putând să-şi facă o imagine clară asupra înclinaţiei înaintaşilor către bine şi frumos sau, din contră, către rău şi urât la nivel individual şi colectiv.

Pentru a nu ne pierde în prea multe explicaţii şi a nu pierde esenţa, să repetăm cele două moduri de gândire :

1.Gândirea integralistă = sinteză = unitate

2. Gândirea disociativă = pierderea conştientizării unităţii preexistente

Prin mecanismul disociativ al gândirii se ajunge la întrebări  precum  dacă există Dumnezeu… De-a lungul timpului, multe dintre sistemele de propagare a culturii şi de implementare a proiectelor  educaţionale au aplicat acest principiu disociativ, inoculând ideea că ştiinţele exacte aplică principii diferite faţă de artă, literatură, religie şi spiritualitate. Astfel, îndepărtarea de esenţă şi de unitatea existentă în “tot ceeea ce fiinţează” a fost inevitabilă, majoritatea demersurilor, aşa- zis ştiinţifice, aplicând un tip de explorare greşită, axată pe efect. În aceste condiţii, cauza (principiul) rămâne învăluită în mister, înţelegerea corectă a fenomenelor fiind distorsionată.

Dacă oamenii de ştiinţă, artiştii,  societăţile mai mult sau mai puţin exoterice ar fi aplicat în toate aspectele vieţii principiile regăsite în filosofia hindusă, în “Tabula Smaragdina” atribuită lui Hermes Trismegistus sau în Kabbalah  , orbecăirea umanităţii ar fi fost scurtată iar “chinurile facerii” ar fi fost reduse. Dacă s-ar fi aplicat din timp idea că Dumnezeu este Principiul care se manifestă prin Atribute, aşa cum ne explică Kabbalah  în “Siphra Dtzenioutha” iar omul este creat după arhetipul universal “Adam Quadmon” am fi înţeles că înainte de toate trebuie să găsim principiul care stă la baza existenţei lumii materiale. Înţelegând principiul, am fi înţeles că toate lucrurile, dar absolut toate, pornesc din 1 şi se reduc la 1 (fără să intrăm în amănuntele depre Divinitatea Manifestată şi Nemanifestată, adică Principiul 0 al lui Dumnezeu Imanent).

1

Pitagora vorbea despre Monadă ca despre  principiul numeric al lumii, Unitatea care este generatoare a numerelor. Ce s-a întâmplat, de ce urmaşii  s-au abătut de la acest principiu? … Ca în mai toate cazurile de eşec, cauzele sunt multiple.

La un moment dat al istoriei umanităţii, clarificarea neajunsurilor cercetării ştiinţifice disociative, axată pe efect şi nu pe înţelegerea cauzei şi a principiului generator, a venit – culmea – de la o personalitate asociată în istorie cu lumea artistică şi culturală.  Johann Wolfgang von Goethe, poetul german, a fost un erudit, descoperirile sale şi ideile ştiinţifice fiind preluate şi aplicate în domenii precum botanica (morfologia botanică fiind un termen introdus de el), descoperirea originii vulcanice a unor formaţiuni muntoase, crearea primelor staţii meteorologice, având idei revoluţionare despre construirea locomotivelor cu aburi şi a maşinilor zburătoare.  Se pare că Goethe era nemulţumit de limitările metodei pur analitice a studiului lumii vegetale, cea care a dus la un spirit clasificator propriu secolului  al XVIII-lea. Mai mult, el era revoltat de împărţirea actului ştiinţific în discipline rivale, astfel încercând să completeze aceste neajunsuri prin apelarea la misticim şi alchimie. Paracelsus, Jakob Boehme, Jordano Bruno, Spinoza, Gottfried Arnold au fost cei care au adus clarificări pentru Goethe, dar se pare că lectura lui Paracelsus l-a influenţat definitoriu, făcând-ul să se întrebe dacă nu cumva  ocultismul este mai apropiat de realitate decât ştiinţa vremii. El a decis că trebuie schimbată abordarea cercetării plantelor, incluzând şi un aspect de ordin spiritual în cadrul cercetării ştiinţifice.  Ideea de bază a lui Goethe se bazează pe un principiu arhetipal. Fiecare parte a unei plante este rezultatul unui “organ-frunză” arhetipal. El credea în existenţa unei plante arhetipale, “Urpflanze”, adică a unui principiu care poate să îmbrace o infinitate de forme. Nu este vorba despre o plantă unică ci de „o forţă care cuprinde în ea toate formele potenţiale ale plantelor” după cum explică sir George Travelyan care continuă :  „Toate plantele sunt astfel considerate ca fiind manifestari specifice ale plantei arhetipale care controlează întreg regnul vegetal şi pune în valoare imensul talent al naturii în direcţia zămislirii formelor. În acest domeniu mai ales, ea este permanent în acţiune: înaintează şi dă înapoi, urcă şi coboară, intră şi iese, mişcări ciclice şi necontenite pe infinita scară a formelor.”

Ca un omagiu adus personalităţii lui Goethe şi, mai ales, a spiritului filosofiei sale, filosoful–esoterist, Rudolph Steiner, construieşte “Goetheanumul”(1913), centrul mondial al mişcării antroposofice, cu sediul la Dornach, Elveţia. Ideea centrală a acestei mişcări, inspirate de filosofia şi practica lui Goethe, este metamorfoza aplicată tuturor formelor.  Procedeul sau mecanismul gândirii care poate duce la înţelegerea acestei realităţi, universal valabile, este sinteza despre care vorbeam la începutul acestei expuneri. Pentru construirea acestui edificiu, Steiner a colaborat cu mai mulţi artişti din domenii diferite : “vitraliile au dat culoare spațiului, pictorii au decorat tavanul cu motive care descriau întreaga evoluție umană, sculptorii au cioplit baze enorme pentru columne, capitele, și arhitrave cu imagini de metamorfoze, iar arhitecții au creat neobișnuita structură de lemn a cupolei duble, peste o bază de beton curbată. Încă în timpul construcției muzicieni, actori și artiști ai mișcării au început să dea diverse reprezentații într-un atelier învecinat”(Wikipedia).

      Tot acest efort, inclusiv de natură financiară, a fost făcut de Rudolf Steiner, pentru a da un mesajul către viitor în legătură cu posibilitatea metamorfozării spiritului fiinţei umane, el fiind considerat pricipalul oponent al filosofiei esoterice naziste…

Goethe şi Beethoven au fost contemporani şi există relatări ale unei celebre întâlniri dintre cei doi. Acest eveniment s-a petrecut la Teplice, în Cehia, în 1812 fiind parte a imperiului habsburgic. Întâlnirea dintre cei doi şi împărăteasa vremii se pare că a fost un prilej pentru Beethoven să îşi expună părerile în raport cu “elitele naturale”. Plimbarea celor doi mari creatori a fost întreruptă de apariţia împărătesei cu alaiul său. Goethe s-a retras şi şi-a scos pălăria în semn de respect pe când Beethoven a trecut prin mijlocul grupului de nobili doar atingându-şi pălăria…  Se spune că împărateasa nu s-a supărat, trimiţându-i lui Beethoven chiar un cadou. În schimb, Gothe nu i-a mai răspuns la scrisori lui Beethoven după acest incident.  Se pare că Beethoven era un tip mai revoltat, un socialist care vedea titlul nobiliar în spiritul uman şi mai puţin în aspectele exterioare de cele mai multe ori înşelătoare…

Ca să revenim la tematica “Jazzul. o cale de desăvârşire spirituală”, trebuie să fac referire la o idee pe care am expus-o în Teza mea de doctorat. Inspirat fiind de către Sigismund Toduţă, am încercat să aplic fazele artei Retoricii – pe care el le aplicase muzicii- în travaliul dezvoltător al Jazzului.

2

 

Ceea ce doresc să evidenţiez – pe lângă elementele de natură teoretică – este faptul că actul improvizatoric, conştient, respectând regulile de construcţie  melodică după modelul artei Retoricii, este premergator – deci indispensabil –  actului componistic care aplică principiul metamorfozei.

Sigismund Toduţă în Formele muzicale ale barocului în operele lui J.S. Bach scrie :

“[…] Este îndeobşte cunoscut că în timpul lui Bach artistul interpret şi artistul creator nu se diferenţiau încă în sensul noţiunii de astăzi şi că fiecare instrumentist, după cum afirmă Hermann Keller, îşi adjudeca şi calităţi de compozitor. O invenţiune bună îndeplinea nu numai scopuri educative instrumentale, dar stimula, în acelaşi timp, şi facultatea de compozitor a viitorului muzician.  J.S. Bach însuşi afirmă referitor la Album pentru Ana Magdalena Bach :

„Îndrumare prin care se încearcă a se indica iubitorilor de pian, dar mai ales învăţăceilor arta cântatului cantabil şi de a li se da un puternic impuls pentru studiul compoziţiei”.

În aceeaşi lucrare, Toduţă face o analogie între arta discursului,  Retorica, şi procesul creator muzical în care apar două faze distincte : una endogenă, alta exogenă. Prima conturează dimensiunile imaginare, în timp ce a doua articulează grafic, imprimând o formă concretă cu ajutorul unor semne semiografice . Retorica identifică următoarele faze :

      -locci topici – momentul de început al făuririi muzicale, fiind de natură raţională (excogitatio)

–     dispositio    –   ars inveniendi (inventio), organizarea materialului sonor

–     elaboratio   –   sinonimă cu decoratio (utilizarea figurilor)

După părerea mea, toate aceste momente le regăsim şi în improvizaţie, dar într-o formă esenţializată şi cu etape ce intră într-o simbioză accelerată, astfel : locci topici – presupune aceleaşi procese cognitive, atât în improvizaţie, cât şi în compoziţia scrisă; dispositio şi elaboratio se regăsesc, în improvizaţie, într-o formă sintetizată, ce presupune exerciţii speciale de antrenare a vitezei de procesare a informaţiilor şi organizarea acestora în idei muzicale spontane. Din acest motiv, improvizaţia este un proces dificil, ce presupune – pe langă creativitate şi cunoştinţe de compoziţie muzicală – o tehnică instrumentală / vocală bine pusă la punct.

Am găsit o explicaţie ştiinţifică a Unităţii preexistente în demersul unui scriitor care a renunţat la cariera de inginer (şef de proiectare de sisteme informaţionale, geolog informatician şi şef de operaţiuni tehnice) pentru un domeniu cu un statut incert  “care uneşte înţelepciunea trecutului nostru cu ştiinţa, tehnologia şi pacea viitorului”…

În cartea “Codul lui Dumnezeu”, Greg Braden, căci despre el este vorba, realizează o demonstraţie ştiinţifică a versetelor biblice :

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

 

Greg Braden face „o descoperire remarcabilă, care face legătura dintre alfabetele biblice, ebraic şi arab şi chimia modernă, dezvăluie că un cod pierdut     – un alfabet ce poate fi tradus – şi, în acelaşi timp, un indiciu referitor la originea noastră, a trăit în noi în tot acest timp. Aplicând această descoperire la limbajul vieţii, elementele chimice bine cunoscute : hidrogenul, azotul, oxigenul şi carbonul, care formează AND-ul nostru, pot fi acum înlocuite cu litere cheie din limbile străvechi. Prin acest lucru, codul întregii lumi vii este transformat în cuvintele unui mesaj etern. Tradus, mesajul dezvăluie că literele exacte ale numelui vechi al lui Dumnezeu sunt încriptate sub forma informaţiei genetice din fiecare celulă, a fiecărei forme de viaţă.

Omenirea este o singură familie – unită printr-o moştenire comunăşi rezultatul unui act de creaţie intenţionat.

Se pare că ideile lui Pitagora, sau Goethe, au fost demonstrate ştiinţific, arhetipul stând la baza tuturor formelor iar Unitatea sau Monada pitagoreică nefiind altceva decât Principiul generator al divinităţii.  Se pare că Greg Braden aduce o demonstraţie ştiinţifică a corespondenţei elementelor alchimice Foc, Aer, Apă, Pământ, cu elementele chimice Hidrogen, Azot, Oxigen, Carbon, cele care se metamorfozează !!!  prin infinitele combinaţii ale genomului uman.

Dacă ştiinţa modernă şi contemporană face paşi mici către a demonstra unitatea preexistentă în toate formele create, muzica a vorbit întotdeauna, în mod simbolic, despre unitatea propriului limbaj.

Personal am experimentat de foarte multe ori acest adevăr al unităţii şi unicităţii limbajului muzical, dar, în 2008 am avut şansa să intru în contact cu una dintre cele mai vechi civilizaţii ale terei. În cadrul turneului din Malaezia, am susţinut, împreună cu prof.dr.Dalila Cernătescu, un masterclass pentru studenţii de la Akademi Seni din Kuala Lumpur, cu tematica unităţii limbajului muzical prezent în muzicile arhaice, pentatonice, doina românească şi blues-ul afro-american. După ce am fost trataţi ca “zei” europeni punânduni-se la dispoziţie trupa de teatru tradiţional (care a realizat un spectacol cu scene din Ramayana special pentru noi) sau studioul Gamelan, unde se intra descălţat în semn de profund respect pentru arta muzicală, a venit rândul nostru să le demonstrăm unitatea limbajului muzical pornind de la exemplele pe care profesorii de Gamelan ni le expuseseră cu o zi înainte.

Acest experiment a fost unic mai ales că, se pare, în această zonă a Malaeziei există urmele unei civilizaţii paralele celei ale Atlantidei, civilizaţia Lemuriei…

Revenid în modernitate, acest aspect  al unităţii şi unicităţii limbajului muzical este experimentat de către muzicienii de jazz în aşa numitele Jamsession-uri. De multe ori, muzicienii fixează doar tonalitatea, creaţia de tip spontan, improvizaţia fiind intercesorul (sau duhul sfânt, mijlocitorul, cum o denumesc eu în cadrul unei analogii în cadrul tezei de doctorat) în travaliului dezvoltător. Aceste experimente au fost realizate şi în cadrul unei comunităţi sau fraternităţi extinse de muzicieni specializaţi pe genuri muzicale diferite. Isac Perlman (în proiectele Klezmer), Yehudi Menuhin cu Ravi Shankar, Jo Jo Ma sau Nigel Kenedy sunt doar câteva exemple. În jazz, desfiinţarea graniţelor false între acest gen muzical şi cel “clasic” este denumit ca fenomenul Third Stream, despre care am vorbit mai pe larg în episodul VI al serialului „Jazzul ca simbioză muzicală”.

Ca o concluzie a acestei “relatări despre istoria colectivă” trebuie să spun că nu orice experiment de tip fusion este de aplaudat. Pentru realizarea unui act artistic cu o anumită valoare estetică este necesară o tehnică specifică bine pusă la punct (componostică, interpretativă etc), precum şi o cultură estetică, stilistică şi istorică, pe lângă buna credinţă…

În acest context trebuie să spun că fiecare persoană, grup, comunitate, naţiune are propria viziune asupra realităţii înconjurătoare. Important este să înţelegem că “mântuirea” este individuală. Indiferent de nivelul grupului din care provine individul, creşterea sa spirituală, deci mântuirea, este o alegere personală, doar în cazul civilizaţiilor arhaice grupul având posibilitatea şi rolul de a-i creiona şi decide viitorul entităţii.

În actuala conjunctură a secolului XXI (mulţi dintre noi se gândeau la o variantă SF a acestei perioade…) individul începe să conştientizeze că maturizarea spirituală proprie înseamnă să pună sub semnul întrebării  informaţiile  de orice natură ar fi ele şi să încerce să găsească propriul răspuns prin comparaţii, analogii sau pe baza unui simţ subtil, intuiţia.

În orice caz, se pare că, deocamdată, oamenii au nevoie de personificări ale unor personaje atribuindu-le acestora calităţi de zei. Un monarhist se va închina la “zeul” său pe care îl vede personificat într-un personaj cu titlu nobiliar (este interesant că sistemul monarhic este prezent atât în civilizaţiile arhaice din Africa, Asia sau în  Orient, dar şi în cele moderne din unele ţări occidentale şi chiar în unele comunităţi de ţigani tradiţionalişti…), un socialist comunist are şi el zeul său, „conducătorul preaiubit”, fiecare religie se identifică cu un zeu sau mai mulţi. Atunci când este criză de zei, intervine industria cinematografică şi muzicală şi fabrică nişte zei care, după ce li se termină doza de “tranchilizante”, în multe cazuri, eşuează din punct de vedere social şi se sinucid…  Soluţia la unele întrebări fără răspuns… ne-a revelat-o tot “Cuvântul”întrupat acum mai bine de 2000 de ani : “… daţi cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu…”.

Nu pot să închei aceste gânduri  fără o recomandare.   Este vorba despre “Nouă feţe ale lui Hristos” , cartea scrisă de Eugen E. Whitworth în care vedem o altă explicaţie a învierii lui Isus  şi a faptului că fiecare om are posibilitatea de a se „Îndumnezei” şi, cu smerenie, să înţeleagă faptul că Dumnezeu este Unitatea care se manifestă prin atribute. În acest mod putem înţelege cum nu este un “păcat” să ne considerăm cu toţii „Cristosul lui Dumnezeu”, disocierea fiind doar un efect al lipsei discernământului şi al conştientizării unităţii creaţiei,  în totalitate bazată pe aceleaşi 4 elemente de bază (hydrogen, azot, oxygen, carbon) din care decurge orice combinaţie de ADN uman (după cum demonstrază ştiinţific Greg Braden în cartea “Codul lui Dumnezeu”). În tot acest puzzle al demiurgului, muzica a constituit  limbajul simbolic universal al omenirii iar arta improvizaţiei intercesorul (după cum afirm eu… cu scuzele de rigoare…) între văzut şi nevăzut, între cer şi pământ, între lumea arhetipală (Dumnezeu) şi cea materială (Umanitatea), între lumea minţii şi cea a somaticului, cele două planuri interferând în timpul creaţiei spontane, în timp real, a improvizatorului cu rol de medium…

3

 

*

4

Închei dând ca exemplu o distinsă personalite, prima regină a României, patroană a artelor, “mama răniţilor” ,  poetă, scriitoare şi eseistă de talent şi un om extraordinar. Este vorba despre regina Elisabeta cunoscută sub pseudonimul artistic Carmen Silva. Pe lângă talentul artistic (George Enescu a compus o serie de lucrări pe versurile reginei), Carmen Silva demonstrează calităţi umane de excepţie şi o viziune iubitoare asupra lumii în ansamblu :

„Sauerwein îmi preda cinci ore pe zi, istoria tuturor ţărilor, literatura tuturor ţărilor, şi a fost cu siguranţă de o imensă valoare pentru mine să traduc Dante în engleză, la fel şi Cicero, să ascult discursurile lui Sauerwein în engleză şi să le rescriu în germană. Poate că era cam mult cerut de la un copil, dar cât de folositor mi-a fost asta mai târziu ! (…)

Prin limbile străine Sauerwein îmi dădea posibilitatea să îmi fac o imagine asupra literaturii diferitelor popoare. Imi recita cântecele barzilor în limba galeză, pe care o stăpânea ca pe limba maternă – şi nu ştia pe atunci că voi sta odată întocmai pe piatra druizilor, fiind sărbătorită de bătrânii cântăreţi şi invitată în rândul barzilor!

Odele lui Horaţiu le recitam la fel de bine ca şi pe Burns în scoţiană. (…) … ştiam poezii în ungureşte, câteva versuri în persană şi arabă, limba rusă şi fidji îmi erau în egală măsură o noţiune, şi spre toate acestea mă îndruma Sauerwein.

Inceputurile literaturii germane mă fascinau. Citeam împreună părţi dinNibelungen sau din Edda, din Jerusalema Liberata şi din Parsifal. (…)

Cât de mult mă entuziasmam pentru eroii regelui Artur, pentru poeţii finlandezi, pentru cântecele lui Ossian şi pentru tot ce era măreţ şi nobil pe acest pământ.Ramajana şi MahabarataNal şi DamaiantiSakuntala au devenit între timp cunoscute pentru toată lumea, dar pe atunci nu existau încă manuale şcolare. Pe atunci eu ma număram printre puţinii, care se puteau bucura de asemenea comori. Pe veci îi mulţumesc lui Sauerwein, că mi-a dezvăluit lumea, că nu m-a lăsat să cad pradă patriotismului local şi că mi-a arătat lumea întreagă ca pe o patrie.”

Din amintirile din copilărie şi adolescenţă ale Reginei Elisabeta a României, născută Prinţesă de Wied, (1843-1916): Carmen Sylva „Mein Penatenwinkel“, 1908. Traducere de Silvia I. Zimmermann.

Ediţia română: Carmen Sylva: „Colţul penaţilor mei“, traducere de Dimitrie Hâncu, 2 volume, Bucureşti: Ed. Vivaldi, 2002.

P.S. Ilustraţiile aparţin portofoliului prezentării Tezei mele de doctorat cu titlul “Improvizaţia muzicală între libertate şi control- Jazz Ecumenica.

 5

                                                  

prof. dr. Florin Raducanu

                                               http://www.jazzworldquest.com/florin_raducanu.html

 

Un vis născut în septembrie

Standard

Visul… visul este cel care ne poartă pe aripile sale… necontenind să ne ducă spre alte colțuri ale sufletului nostru și să ne aducă înapoi, în mijlocul cotidianului. Visul ne face cunoscute lumi noi, lumi în care realitatea se preface în poveste, iar povestea devine o inedită realitate. Tot visul este cel care ne provoacă să atingem un apogeu, fără să  conteze cât de mic pare acesta în ochii celor din jur.

S-ar zice din bătrâni că ar fi bine să se viseze odată cu un nou început, o nouă zi, un nou anotimp, un nou an, sau, poate, o nouă viață. Astfel a debutat visul numit Nadejda Cepraga, într-un nou 1 septembrie – o zi de toamnă care ar marca începutul anului bisericesc, o zi în care un suflet a cunoscut lumina zilei.

Părinţii visau s-o vadă profesoară de franceză, de aceea au trimis-o să facă studii la Universitatea de Stat din Bălţi, or,ea a venit la Chişinău,alegând muzica, pentru că visul este un drum, o cale, iar orice abatere te face să te opreşti din mers.

S-a născut la 1 septembrie 1951 în localitatea Răspopeni, Şoldăneşti, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească de atunci, astăzi Republica Moldova. Familia sa era una în care muzica dicta cursul vieții fiecărui membru. Tata – Alexei Cepraga, erou al Muncii Socialiste și Cavaler al Ordinului Lenin – cânta la vioară, iar mama – Zinaida Cepraga – era soprană. Mai mult, cei patru copii cântau şi dansau asemănător unui ansamblu adevărat. Nadejda a îndrăgit scena de mică, în clasa a patra fiind remarcată la un festival, ca mai apoi devenind solistă a colectivului de amatori „Dumbrava”, numit ca şi râuleţul care trece prin satul ei natal. În clasa a şasea a fost invitată în rolul solistei ansamblului din filmul de scurt metraj „La cules la vie”, regizat în studioul „Telefilm-Chișinău”.

Frumusețea și talentul i-au deschis mai toate ușile, chiar dacă în întreaga URSS mai existau zeci și sute de fete talentate. În scurt timp devine foarte populară, fiind invitată la concerte și la cele mai importante filmări ale televiziunii sovietice. Celebritate în devenire, Nadejda Cepraga a debutat în clasa a noua la emisiunea „Budilinik” a studioului Televiziunii Centrale a URSS, cu „Nunta veselă” – un cântec pe versuri proprii şi muzică semnată de Eugeniu Doga, cel care i-a scris mai târziu peste 30 de melodii. Apoi este invitata unei alte emisiuni a Televiziunii Centrale – „Ecranul adună prietenii”,după care cântă și imprimă „Nunta veselă” cu orchestra Televiziunii şi Radioului Central Unional, sub conducerea lui Iurii Silantiev.

La doar 16 ani merge într-un turneu în Franța, invitată fiind deArtistul Poporului URSS Iosif Tumanov. Tot atunci participă și la Festivalul de Muzică Populară, obținând medalia de aur pentru „Băiatul din Paris”. De fapt, cariera profesională a Nadejdei Cepraga a început la Paris, când în timpul evoluării în sala „Olimpia”, îl invită la dans pe președintele Franței, Georges Pompidou.

Un an mai târziu cântă la cea de-a zecea ediție a Festivalului-Concurs de Muzică Folk al Tineretului şi Studenţilor de la Berlin, unde este decorată cutitlu de laureată şi medalie de aur pentru interpretarea cântecului „Doina”. Tot în 1973 apare primul mini-record – „Strunele chitarei”, imprimat fiind și cântecul lui Eugen Doga pe versurile lui Vladimir Lazarev „Primăvara – de aceeaşi vârstă cu dragostea”, în interpretarea Nadejdei Cepraga.

În perioada1974-1984 interpreta este solistă-vocalistă a Orchestrei Simfonice de Estradă a Teleradiodifuziunii din Moldova, iar începând cu anul 1984 evoluează solo, acompaniată de o trupă muzicală.

Între anii 1971 și 1982 studiază Dirijatul Coral și Canto la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” și la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău, unde vestita Tamara Ciobanu, Artistă a Poporului în URSS i-a devenit mai mult decât profesoară,sfătuind-o să uite de estradă şi să devină cântăreaţă de operă. De fapt, două mari nume au marcat viața Nadejdei Cepraga – Eugen Doga și Tamara Ciobanu. Primul i-a oferit cântece, iar al doilea, în principiu, lecții de viață. Mai mult, distinsa doamnă Tamara Ciobanu i-a prezis o carieră strălucitoare, ceea ce s-a și întâmplat, greutățile timpului istoric oferindu-i prilejul unei mari ambiții de a înfrunta condiția sa de om al artei.

În timpul studiilor lista medaliilor și premierilor continuă, interpreta luând parte în 1974 la Concursul de Muzică Uşoară „Turnurile Vilniusului” (Lituania), în 1975 la Concursul Tinerilor Interpreţi din Yalta (Crimeea, Ucraina) și la Festivalul televizat „Steaua Bulgariei” (Bulgaria),în 1977 la Festivalul „Intertalent” (Cehoslovacia), în 1978 la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor din Havana, apoi în 1983 la Pjongjang (Coreea) și în 1985 la Moscova, în 1993 la Festivalul „Melodia inimii” din San Francisco iar în 1994 la Singapore și Los Angeles,etc.

Nadejda Cepraga s-a filmat în 7 producții cinematografice ale Televiziunii Centrale a URSS şi în 11 filme ale studioului „Teleradio-Moldova”, printre care: „La cules la vie”, „Melodii nistrene”, „Şi a sosit ziua glorioasă”, „Şase ani de acasă”, „Nadejda Cepraga”, „Întâlnire cu Nadejda Cepraga”, „Schiţe la portret”, „Două mâini, inima şi coroana”, etc.

În fondurile Televiziunii Centrale şi ale „Teleradio-Moldova” se păstrează aproximativ 200 de melodii în interpretarea Nadejdei Cepraga, printre care și câteva cântece prin intermediul cărora a devenit cunoscută pentru întreaga Uniune Sovietică și statele cu care aceasta colabora.

De-a lungul anilor, interpreta este invitată să meargă în turnee prin Statele Unite ale Americii, Danemarca, Franţa, Grecia, Coreea, Polonia, ţările CSI, Bulgaria, Polonia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Rusia, Franţa, Cuba, Israel, etc. În majoritatea țărilor enumerate Nadejda Cepraga lansează 15 albume, CD-uri și mini-recorduri.

La fel de multe sunt și titlurile care i-au fost oferite, de conducerea RSSM sau de cea a URSS, de Rusia sau de Republica Moldova. În 1979 a fost distinsă cu titlul onorific „Artistă Emerită” a RSSM, iar în 1988 – „Artistă a Poporului”. Unsprezece ani mai târziu Nadejda Cepraga a fost distinsă cu titlul onorific „Artistă Emerită a Rusiei”, iar în 2003 – cu ordinul „Crucea de Aur”, pentru munca plină de abnegaţie întru binele Rusiei. În 2004 îi este oferită diploma guvernului de la Moscova pentru participarea la programul anual de caritate „Copiii Păcii şi Bunătăţii”, iar în 2005 – Medalia de Aur către aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Mihail Şolohov, pentru participarea activă la festivalul „Primăvara lui Şolohov”.În 2007 primeşte Medalia prefectului districtului de sud-est a Moscovei, pentru contribuţie la dezvoltare, iar în anul 2008 este decorată cu cea mai înaltă distincţie socială − Ordinul „Ecaterina cea Mare” de gradul I.

Un nume mare, un nume sfânt, un nume cu conotații frumoase (din rusă Надежда – speranță) ce desemnează un nou început, un nume care urmează a fi păstrat în memorie și rostit pentru mulți ani înainte, un nume cu ecou fără hotar, Nadejda Cepraga a fost și rămâne una dintre celebritățile născute pe teritoriul dintre Prut și Nistru, un vis împlinit.

 

Natalia CHICIUC,

muzicolog,

Republica Moldova

 

Această prezentare necesită JavaScript.

http://www.chepraga.ru/Tvor/tvor.htm

 

 

Ţintea Muzicală

Standard

Se spune, și nu degeaba, că omul sfințește locul. Într-o familie de muzicieni, undeva pe dealurile din jurul orașului Băicoi, într-un cadru mirific de grădini și costișe, cu ceva sonde în zare, la reședința familiei Teodorescu, două fete (Teodorescu), Adina (actualmente Dumitrescu) și Dana (actualmente Probst) au inițiat un Festival Internațional de muzică clasică și contemporană denumit, după numele locului, „Țintea muzicală”. Anul acesta, între 18-21 iulie s-a desfășurat cea de a cincea ediție a acestei manifestări, sub genericul „ Jocuri cu voci”.

Ceea ce se distinge în cadrul acestor festivaluri este, de fiecare dată, o tematică explicită urmărită în toate concertele incluse, lucru care le deosebește de majoritatea unor manifestări similare apărute în viața noastră de concert: în  general, tot felul de Festivaluri, mai ales de muzică contemporană, care nu-și depășesc caracterul de „panoramă”, ceva cam „de toate pentru toți”, fiind lipsite de o idee directoare din punct de vedere estetic, care să se afirme și să se confirme prin cele prezentate.

Actuala Țintea Muzicală” și-a propus ca în mod creator și original prin deschiderile artistice apărute, să pună într-o lumină proaspătă, actuală, o carte de cântări medievale din secolul XIII, și anume Codexul Montpellier, totalmente necunoscut publicului nostru (și nu numai). Piesele din această colecție au devenit subiecte de reevaluări multiple, de la prezentarea, mai mult sau mai puțin ambiată (armonic, contrapunctic și timbral) a cântărilor vocale, la transformări radicale a întregului parcurs al acestora, reformulate fiind conform unor proiecte componistice proprii și prezentate ca atare în concertele Festivalului.

Mă voi referi în cele ce urmează la lucrările originale ale compozitorilor (în ordinea apariției în programul de sală): Dan Dediu (O Magnum Misterium), Adina Dumitrescu (Jolietement), Dieter Kaufmann (Organisch-Anorganisch), Jean Pascal Chaigne (De sa disparition), Sebastian Dumitrescu (Puisque belle dame m’eime), Dana Cristina Probst (Lis ne glay), Nicolae Brânduș (Menestrel).

În concertele sextetului vocal „București”, dirijat de Emanuel Pecingină și susținute la Biserica Romano-Catolică din Ploiești și la casa Teodorescu de la Țintea (Băicoi), pe lângă prelucările a 15 piese din colecția „Codex Montpellier”, semnificative pentru valoarea artistică a cântărilor respective s-au remarcat lucrările lui Dan Dediu (ale cărui volute armonice și insistențe expresive asupra unor fragmente muzicale caracterizau o personalitate componistică ce se detașează de fiecare dată din context) și ale Adinei Dumitrescu, o apariție ciudată în concertul coral dat, prin indeditul unor formule inițiale scurte, în dialog stilizat și prin instituirea (și constituirea) unui limbaj ce se forma în timp și a cărei rigoare interioară în ce privește construcția muzicală apărea abia spre sfârșitul audiției: adică pe un acord de septimă dominantă, după un traseu riguros întocmit prin tot felul de stări și meandre în spiritul – să-i zicem – german, oarecum „modernist” al frazelor cu verbul obligatoriu la sfârșit!… O lucrare oricum incitantă în ambianța generală, vag monocromă.

Dieter Kaufmann, un vechi cunoscut care a fost de câteva ori prezent și în România, și-a reiterat – atât prin piesa vocal-camerală prezentată în două concerte (19 și 21 iulie) în compania a două voci excepționale (Irina Ungureanu și Carolina Iulia Astanei) cât și prin spectacolul video-teatru-dans intitulat „Symphonie pour une femme seule”, cu care s-a încheiat Festivalul la București, la Muzeul Țăranului Român – concepția de o viață privind mediul electronic și inserția pe viu a interpreților într-o operă de autor care îl caracterizează și-l definește în peisajul muzical contemporan. Prezența sa a fost benefică în cadrul acestei ediții a Festivalului, fiind un moment de diversitate în lumea a ceea ce Țintea Muzicală a propus și anume: voci și sunete, jocuri cu voci, replici la polifonii medievale…

La care lucrarea compozitorului Jean-Pascal Chaigne, interpretată de soprana Cristina Radu, harpista (celtică!) Roxana Moișanu și violoncelistul Mladen Spasinovici (o excepțională grupă de interpreți!) a reinstituit atmosfera de rigoare, consistență sonoră și bun gust (tradiția franceză de sorginte bouleziană – și nu numai) întru totul de dorit într-o lume atât de prolixă a sunetului, după cum ni se arată azi, și aici și aiurea.

Lucrarea Danei-Cristina Probst, interpretată cu deosebir simț artistic de mezzo-soprana Carolina Iulia Astanei și de pianistul Otto Probst, s-a impus prin claritate, unitate stilistică și firescul unei relații între protagoniști, pe care nici măcar pianul electric nu a fost în măsură să o strămute în impersonalitatea mediului electronic. Din contră, pianistul a primit o grea „sarcină de familie”, de care s-a achitat cu deosebită, autentică sensibilitate.

Tânărul Sebastian Dumitrescu, care s-a remarcat și prin pregătirea în domeniul instalațiilor de sunet, cărora pe tot parcursul Festivalului le-a asigurat buna funcționare, și-a prezentat o scurtă piesă cu voce și acompaniament electronic, evident o încercare de început de carieră. Va fi intereseant de urmărit modul în care actualul student la compoziție de la Academia Sibelius din Helsinki își va completa pregătirea și își va cultiva talentul pe care, oricum, are de unde să-l moștenească …

Nu aș dori să spun prea multe despre lucrarea mea, Menestrel. Este dedicată celor patru interpreți excepționali de care am avut parte: Irina Ungureanu, Carolina Iulia Astanei, Roxana Moisanu și Mladen Spasinovici, o grupă care ar putea ferici orice muzică, de oriunde și de oricând. Două surse (poate trei) stau la baza construcției muzicale: muzica medievală (și textul), scurte intervenții de cântece din colecția Bela Bartók din Bihor și câteva secvențe solistice ale violoncelistului. Toate, ipotetice cântări la Menestrelul dintotdeauna și de pretutindeni.

Nicolae Brânduș

 

Această prezentare necesită JavaScript.

*

Dan Dediu – O Magnum Mysterium / Festivalul „Ţintea Muzicală”

*

Dana Probst – Lis me Glay / Festivalul „Ţintea Muzicală”

*

Dieter Kaufmann Organisch-Anorganisch / Festivalul „Ţintea Muzicală”

*

Jean Pascal Chaigne – De sa disparition / Festivalul „Ţintea Muzicală”

*

Nicolae Brînduş – Menestrel / Festivalul „Ţintea Muzicală”

*

Sebastian Dumitrescu – Puisque belle dame m’eime / Festivalul „Ţintea Muzicală”

Ciprian Porumbescu printre bănăţeni

Standard

 1

Paul Leu

 

Viena, datorită ambianţei culturale elevate, l-a ajutat pe tânărul stupcan să-şi consolideze sănătatea fizică, să mai uite de Berta, să se instruiască organizat şi, din când în când, să compună câte o melodie în afară de cele impuse de ambianța vieneză.

Prin intermediul unor colegi bănăţeni de la România jună, între care se număra şi medicul Gh. Crăciuneanu din Ciclova, localitate minieră de lângă Oraviţa, Ciprian ajunge să fie cunoscut şi să cunoască valea Caraşului.

De la contemporanul său, Iuliu Birou, aflăm că studentul Porumbescu a vizitat Oraviţa în 1880. Pe când străbătea  drumul abrupt şi colţuros ce ducea, prin pădurea nesfârşită de fag, spre Anina, în mintea artistului s-a zămislit o nouă melodie, pe care a intitulat-o: Marşul cântăreţilor din Oraviţa.

De remarcat e faptul că, în mica aşezare de la poalele Apusenilor, se aflau două reuniuni muzicale, una germană şi alta română.

“Manuscrisul acestui marş, ne informează Virgil Birou, s-a păstrat în arhiva corului din Oraviţa, până în preajma celui de al doilea război mondial”[1].

Lucrarea muzicală a circulat, apoi, sub titlul de Marşul cântăreţilor.

Tot la Oraviţa, în 1880, a fost tipărit, pentru prima dată, opusul nr. 6 a lui Ciprian Porumbescu, intitulat Cântec de primăvară, pe versuri de V. Bumbac.

Evenimentul editorial a fost remarcat şi de revista Familia, astfel:

“Dl. C. G. Porumbescu, june compozitor român din Bucovina, a scris iarăşi un cvintet, nou. Acesta e intitulat Cântec de primăvară [Op. 6], cuvinte de V. Bumbac.

A apărut la Oraviţa, în Banat, ca proprietate şi editură a librăriei I. E. Ţieranu, care a făcut un fapt vrednic de laudă, dând o mână de ajutor la editarea acestei compoziţiuni, care, desigur, va fi îmbrăţişată cu căldură din partea publicului”[2].

Melodia avântată, plină de lumină şi voie bună a corului bărbătesc Cântec de primăvară, după 1895, a devenit marş de drumeţie, cântat la petrecerile de arminden, la diverse adunări școlărești şi cu alte ocazii.

2

Prin 1937, fragmentul melodic de la începutul Cântecului de primăvară a servit, o vreme, ca semnal al pauzelor de la postul de Radio Bucureşti și marș de drumeție pentru expedițiile organizate de Straja Țării.

La scurt timp după difuzarea Cântecului de primăvară, tipograful-librar I. E. Ţieranu tipăreşte cel de al 7-lea opus, sub titlul: Coloane române. Quadrille, compuse din motive de arii naţionale române pentru pian de C. G. Porumbescu[3].

Modestul tipograf, iubitor de cultură şi arte frumoase, a trebuit să recurgă la serviciile imprimeriei Iosef Eberle, din Viena, pentru a tipări partiturile şi a le pune la dispoziţia publicului bănăţean, a dirijorilor corurilor săteşti şi asociaţiilor muzicale din Transilvania.

În anul universitar 1879-1880, studentul Ciprian Porumbescu şi-a canalizat aproape întreaga energie pregătirii organizate în ambianţa centrului academic european, aşa că nu e de mirare dacă constatăm că a compus relativ puţin în acest interval de timp. Pe lângă cele șapte opusuri tipărite la Cernăuți, Viena şi Oraviţa, el a mai dat la iveală încă câteva lucrări de mică întindere.

La 8 martie 1880, cu ocazia zilei de naştere a lui Iraclie Porumbescu, Ciprian i-a trimis tatălui său un Imn de urare, la 30 martie realizează corul bărbătesc Numele tău, pe versuri de Dimitrie Bolintineanu, iar la 23 iunie 1880, crează valsul pentru pian Souvenir de Viena.

În sesiunea de vară a anului 1880, studentul Porumbescu promovează toate examenele de la Conservator şi de la Facultatea de Filozofie a universităţii vieneze, după cum o atestă Schulschein-ul eliberat de Conservatorium für Musik und darstellende Kunst, Schuljahre 1879-1880 şi Absolutarium eliberat de Rector der K. K. Universtät zu Wien und Decan der philosophichal Facultät.

Încheindu-şi primul an de cercetare sistematică a muzicii şi pe cel de al treilea an de studiere a istoriei şi geografiei, în dimineaţa zilei de 17 iulie 1880, condus de gazda sa Hendrik Eidmeyer şi de domnişora Josefina, studentul integralist părăseşte mulţumit oraşul lui Schubert şi Strauss şi, după o absenţă de aproape zece luni, revine la Stupca cu gândul  de a o vizita cât mai grabnic pe Berta Gorgon.

Paul LEU

Kenmore, Washington, USA


[1] Scrisul bănăţean, nr. 1, 1955.

[2] Familia, nr. 46, din 4 iulie 1880.

[3] Piesele muzicale ce au fost tipărite pe cele şapte pagini, format mare, sunt: Corăbiasca, Vin de mă sărută, La bătaie, Fie pâinea cât de rea, Şi, oare te-am pierdut, Hora, Of, of, dragă mi-i oiţa, Dac-aşa, iac-aşa, Leliţă de la Munteni şi încă două melodii folclorice fără titlu.