Anton Pann – personalitate enciclopedică a culturii româneşti

Standard

(aprox. 1796 – 2 noiembrie 1854)

Orice raportare la viaţa muzicală românească ce priveşte secolul al XIX-lea nu poate să ocolească numele lui Anton Pann. Personalitatea complexă a lui Anton Pann (Antonie Pantoleon Petroveanu) s-a manifestat atât în domeniul literaturii cât şi în cel al muzicii. Deoarece anul acesta la data de 2 noiembrie comemorăm un număr mare de ani de la trecerea în veşnicie a personalităţii lui Anton Pann, se cuvine din partea noastră să-i aducem un pios omagiu.

Cea mai potrivită metodă de a elogia pe Anton Pann nu este aceea de a repeta anumite date biografice şi de a rosti cuvinte sterpe fără nici un sentiment, ci este aceea de a-i înţelege şi de a-i perpetua mai departe munca. Aşadar, doresc să punctez anumite părţi care au determinat existenţa acestei mari personalităţi a culturii româneşti.

Scriitor şi folclorist, tipograf şi editor, colportor al propriilor sale cărţi, psalt şi interpret,  dirijor de cor bisericesc, teoretician, pedagog şi culegător de folclor, Anton Pann a desfăşurat la Bucureşti şi la Braşov o susţinută muncă pentru luminarea şi emanciparea poporului român din aceste provincii prin cărţi şi calendare, culegându-i creaţiile de la proverbe şi snoave, cântece de lume şi teatrale, la fabule, poveşti şi istorioare.

În ceea ce priveşte personalitatea sa şi relaţiile sale sociale, Anton Pann a fost un om de spirit, observator subtil al mentalităţii oamenilor din popor, de obicei târgoveţi, locuitori ai mahalalelor şi suburbiilor, un rapsod care avea o cultură folclorică enciclopedică, un moralist necruţător care vehicula înţelepciunea stratificată în maxime şi vorbe de duh pentru a oferi temeiuri de meditaţie şi învăţătură. Octavian Lazăr Cosma afirmă în Hronicul Muzicii Româneşti că ,,Anton Pann şi-a scris numele cu majuscule în istoria muzicii româneşti prin neistovita muncă depusă alături de Macarie Ieromonahul, pe care apoi l-a continuat şi completat în procesul de românire al muzicii psaltice”[1].

Anton Pann este primul muzician care a efectuat culegeri de muzică populară, înţelegând prin aceasta transcrierea melodiei şi a textului cântat. Deşi anterior au existat cântece vocale notate, totuşi până la el nu cunoaştem un muzician marcant în acest domeniu. Anton Pann deschide un capitol în arta noastră românească, unic în felul său. În general, deschizătorii de drum în domeniul folclorului apar mai mici comparativ cu urmaşii lor de la târziu. În cazul de faţă, în  ceea ce priveşte culegerea de folclor, fenomenul are o particularitate singulară: începătorul este dintr-o dată – datorită talentului său, volumului muncii efectuate şi , mai ales, calităţii ei – o personalitate proeminentă care trasează o linie de înalt profesionalism. Debutul se plasează dintr-o dată la mare înălţime. Bineînţeles, există suficiente explicaţii şi cauze care au determinat acest proces să apară dintr-o dată cristalizat. Cauză principală care a determinat acest fenomen este aceea că în ceea ce priveşte folclorul s-au ocupat şi alţi muzicieni, însă Anton Pann realizează în acest cadru o cotitură radicală, impunând cea mai eficientă modalitate: redarea produsului artistic în adevărata sa lumină, aşa cum circulă, cum se execută[2].

Spre deosebire de alţi muzicieni care se apleacă înspre folclor, Anton Pann nu se limitează numai cu ceea ce se aude în mediul urban ci apelează şi la creaţia sătească. Spirit cultivat, Anton Pann nu se mulţumeşte cu transcrierea fidelă a melodiei şi textului, ci intervine şi modifică, atât muzica, cât şi versurile, schimbă genul unor cântece. Ritmul în care sunt notate melodiile este cel întâlnit în cântările psaltice şi în cântecul popular. Alternanţa de măsuri arată orientarea muzicianului spre structurile ritmice frecvente ale folclorului nostru. Scările folosite de Anton Pann sunt cele diatonice (scări de tip major şi minor) şi cele cromatice (cu treptele II şi VI coborâte, cu treptele III şi VII coborâte şi cu treapta IV ridicată etc.).

Sesizând aspiraţiile spre cultură ale diferitelor categorii de orăşeni (funcţionari, târgoveţi, meseriaşi, dascăli etc.) Anton Pann se adresează genurilor de largă circulaţie, în primul rând folclorului orăşenesc, pe care se străduieşte să-l purifice de elementele străine melosului românesc şi care era deja constituit: cântece de lume, cântece lirice de provenienţă cultă, jocuri, romanţe, cântece de stea, balade, lucrări din repertoriul lăutăresc. Principala sa operă Spitalul Amorului sau Cântătorul Dorului (1850-1852), conţine 174 de melodii în notaţie psaltică, pe texte în limba română[3].

În ceea ce priveşte lucrările didactic-muzicale tipărite şi semnate de Anton Pann aş dori să amintesc Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti  sau Gramatica melodică, Bucureşti, 1845; Prescurtare din Bazul muzicii bisericeşti şi din Anastasimatar, Bucureşti 1847; Mica gramatică muzicală, Bucureşti, 1854. Prima lucrare didactică a lui Anton Pann, amintită mai sus, este considerată cea mai de seamă în domeniul răspândirii reformei Hrisantice în provinciile româneşti[4].

O particularitate interesantă în ceea ce priveşte personalitatea lui Anton Pann este aceea că până în anul 1830, în lucrările pe care le-a tipărit muzicianul semnează cu ,,Pan” (cu un singur n) iar din anul 1837 (în Noul Erotocrit) dublează ultima consoană ,,Pann”[5].

Trebuie menţionat faptul că Anton Pann este cel care a realizat primele culegeri de colinde şi cântece de stea din Ţările Române, acestea cuprinzând atât versurile cât şi melodiile acestora.

Un aspect important legat de contribuţia lui Anton Pann la patrimoniul cultural şi spiritual românesc este şi acela că melodia Imnului Naţional Deşteaptă-te Române! Are drept sursă melodia Din sânul maicii mele (1839), pe versurile lui Grigore Alexandrescu, pe care Gheorghe Ucenescu, elevul său, care o cunoştea, o prezentase poetului Andrei Mureşianu. Această melodie, cu ritmul uşor modificat, a devenit imnul Revoluţiei de la 1848[6].

Aşadar, radiografiind doar aceste aspecte ale vieţii şi activităţii sale, putem spune pe bună dreptate că Anton Pann este una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii româneşti.

Marius Popa

Bibliografie

  1. Brâncuşi, Petre; Istoria Muzicii Româneşti, compendiu, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1969;
  2. Cosma, Octavian, Lazăr; Hronicul Muzicii Româneşti, Vol. III, ,,Preromantismul”, Editura Muzicală, Bucureşti, 1975;
  3. Dicţionar de Muzică Bisericească Românească, Editura Basilica, Bucureşti 2013;
  4. Posluşnicu, Mihail, Gr., Istoria Muzicei la Român, De la Renaştere până`n epoca de consolidare a culturii artisticei, Editura ,,Cartea Românească”, Bucureşti,  1928.

Anton Pann: Tatăl nostru, armonizare de Dan Mihai Goia, interpretează Corul Academic Radio, dirijor: Dan Mihai Goia


[1] Octavian Lazăr Cosma, Hronicul Muzicii Româneşti, Vol. III, ,,Preromantismul”, Editura Muzicală, Bucureşti, 1975,  p .120.

[2] Octavian Lazăr Cosma, op. cit., p. 121.

[3] Petre Brâncuşi, Istoria Muzicii Româneşti, compediu, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1969,  p. 111.

[4] Petre Brâncuşi, op. cit., p. 101.

[5] Dicţionar de Muzică Bisericească Românească, Editura Basilica, Bucureşti 2013,  p. 617.

[6] Ibidem, p. 617.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s