Loghin Țurcanu – un Abecedar românesc al muzicii din stânga Prutului

Standard

„În fața mea se arăta un domn bine făcut, inteligent, foarte îngrijit, cu o ținută sobră, binevoitor, atent. Ușor ispititor îmi scruta interiorul și în același timp mă încuraja să arăt ce știu și cât am reușit să însușesc din materiile muzicale. Mă gândesc cu pietate și respect la acest Domn, la saltul enorm pe care l-a făcut în cariera sa. Provenit dintr-o familie modestă de țărani simpli cu mulți copii, a reușit să-și facă studiile la Conservator și să devină unul dintre cei mai buni teoreticieni ai muzicii de dincoace de Prut. Predestinat, prin obârșie, ogorului sau stânei, ajunge, prin educație și studii asidue, în mediul artei academice, pătrunzând în esențele măreței arte muzicale, care a fost întotdeauna un apanaj al aristocrației și al elitelor intelectuale de pretutindeni. Și-a trăit viața muncind cu dăruire și a lăsat în urma sa o întreagă pleiadă de specialiști care i-au continuat și mai continuă încă opera sa. Nimic ce-i omenesc nu i-a fost străin. A iubit arta și natura, a fost respectuos cu studenții și colegii, galant cu doamnele și domnișoarele, mereu fascinat de eternul șarm feminin. Viața sa de umanist și persoană cu un simț specific sal umorului este un exemplu de omenie, de integritate și de victorie a inteligenței și bunului simț.”

Astfel își depăna amintirile unul dintre elevii marelui „Domn”, după cum și continuă să fie numit de întreaga lume a muzicienilor autohtoni muzicologul și profesorul Loghin Țurcanu. Era o amiază frumoasă de octombrie când s-au adunat, într-o sală cu o capacitate de aproximativ 100 de locuri a Colegiului de Muzică Ștefan Neaga din Chișinău, o mulțime de fețe tinere și altele trecute deja, arhicunoscute dar și pierdute în vălul vieții, șefi și subalterni, profesori și elevi, foști miniștri ai culturii, dirijori, interpreți, muzicologi, etc. O sală în care de obicei poți să urli fără să fii luat în seamă a fost martora tăcută a mii și mii de cuvinte rostite, cu mici pauze muzicale, în memoria unui om ce reprezintă prin însuși numele său o bună parte din fundamentul muzicologiei din stânga Prutului. Întrunirea, la care am venit cu toții chemați parcă de o voce care mai oblăduie și astăzi asupra catedrei Teoria muzicii, a avut loc cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui Loghin Țurcanu.

Loghin Țurcanu s-a născut la 16 octombrie 1923 în satul Gârla, comuna Costești, plasa Ialoveni, județul Lăpușna, în familia țăranilor Teodor și Măria Țurcanu. Și-a moștenit dragostea față de muzică de la tatăl său, care, pe lângă munca de câmp, mai era și cântăreț la biserica din localitate. Mai mult, în perioada copilăriei Loghin asculta cu mare atenție lăutarii. Impresionat de repertoriul acestora, reținea imediat melodiile interpretate pe la nunți și hora satului, iar mai târziu le și include în manualele sale de solfegiu.

De fapt, orice lovitură era percepută instantaneu în ritmul vreunui dans popular. Printre multele momente hazlii din copilărie se numără şi cel în care, părinţii dându-i să pregătească usturoiul pentru mujdei, Loghin a început să bată atât de înflăcărat în ritm de Şaier, încât a spart şi farfuria.

Dar marea sa pasiune a fost vioara. Şi, conştient de imposibilitatea cumpărării uneia, şi-a meşterit singur instrumentul la care dibuia frânturi din melodiile lăutăreşti auzite. Născut într-o familie numeroasă, Loghin fiind al doilea între cei şapte fraţi, n-a mers de mic la o şcoală muzicală. Însă, agerimea, iscusinţa, dibăcia şi ingeniozitatea îl conduc spre un alt domeniu. Observând cum lucrează un fierar din sat, şi-a construit o fierărie, în care își putea valorifica imaginaţia şi spiritul de creator.

În anii celui de-al doilea Război Mondial, meșterul și fierarul Țurcanu este înrolat în Armata Română. Revenirea printre ai săi, după o perioadă de timp, este definitivă, după ce i se ordonă să însoțească un ostaș rănit – un consătean de-al său – lăsat să plece acasă. Pentru a nu mai fi obligat să se înapoieze pe front, se angajează la depoul căii ferate din Chișinău.

Între timp, gândurile-i se întorc la muzică. Își cumpără, în sfârșit, o vioară, pe care abia la 25 de ani reușește s-o studieze în mod profesionist, devenind elev al Școlii de Muzică Ștefan Neaga din Chișinău. Perioada poposirii lui Loghin Țurcanu în lumea muzicii școlite este identică cu venirea multor altor tineri din întreaga URSS în Basarabia decapitată și distrusă de marile puteri în timpul războiului, înfometată și mânată cu forța în colhozuri și Siberii, invadată de venetici, de o altă limbă de comunicare, o altă cultură, alte tradiții, etc.

Mai târziu, după patru ani, își începe studiile la Conservatorul de Stat din Chișinău, la catedra Teorie și Compoziție. Concomitent, lucrează ca profesor la școala absolvită anterior. Tot aici devine șef al catedrei Teoria Muzicii după terminarea Conservatorului, în 1958, funcție pe care o deține mai bine de trei decenii.

La fel ca în toate instituțiile autohtone, și în cele muzicale studiile se desfășurau în limba rusă. Prin urmare, studențimea era nevoită să însușească materii de specialitate doar în limba „Țării-Mumă”. Generația lui Loghin Țurcanu se numără printre cele care studiau disciplinele muzical-teoretice cu dicționare românești cumpărate din Odessa, ca mai apoi să solfegieze cântece din întreaga întindere a URSS.

Lipsa unor manuale de studiu al muzicii în limba română l-au motivat pe profesorul Loghin Țurcanu să dea startul alcătuirii și publicării acestora. Astfel, în 1970 este editat în grafie chirilică (în 1991 în cea latină), în colaborare cu Eugen Doga, unul dintre primele manuale autohtone scrise într-o formă desfășurată – Teoria elementară a muzicii. Debutul este urmat în 1983 de manualul considerat capodopera autorului – Armonie pentru colegiile de muzică. Cele trei manuale de Solfegiu apărute în perioada 1984-1987 conțin melodii pentru solfegiere aproape în exclusivitate din folclorul muzical românesc.

În 1989 vede lumina tiparului în grafie chirilică (în cea latină abia în 2009-2010) Abecedarul muzicii și solfegiu pentru clasele I-IV ale școlilor primare de muzică, alcătuit în colaborare cu Afanasie Țurcanu, unul dintre frații săi. Manualul se adresează elevilor din școlile de artă și de muzică, fiind alcătuit, conform programului, din lecții a câte douăsprezece puncte ce întrunesc aproape toate formele de studiere: conținutul teoretic, exerciții în scris, intonarea secvențelor, treptelor, intervalelor, acordurilor, dicteul muzical, solfegierea melodiilor și intonarea cântecelor cu text literar. La fel ca și în manualele editate anterior, Loghin Țurcanu folosește și în Abecedar abundența melodiilor folclorice destinate solfegierii. Ultima lucrare – Abecedarul muzicii și solfegiu pentru clasele V-VIII – a fost scris alături de Afanasie Țurcanu și Ecaterina Dănilă și publicat la doar după șase ani de la decesul său.

O deosebită importanță o au amplele indicații metodice prezentate la începutul fiecărui manual pentru fiecare item din lecții. În concluzie, aportul autorului Țurcanu în domeniul metodico-științific este de o înaltă valoare, manualele sale fiind o moștenire culturală ce are să fie transmisă încă pentru multe și multe generații.

Loghin Țurcanu este considerat omul potrivit în locul potrivit. Acestui fapt se datorează fondarea procesului de formare a unei noi temelii ale muzicologiei din stânga Prutului, în care materia principală de construcție era folclorul muzical național. După cum spunea însuși profesorul, „rar popor ca al nostru care să-și iubească atât de mult muzica populară. Dacă am supraviețuit trecând prin atâtea vicisitudini, apoi se poate afirma, fără exagerare, că acest fapt se datorează nu doar istoriei, limbii, datinelor și tradițiilor, ci și cântecelor și doinelor, care sunt esența noastră spirituală, prin care vom dăinui în timp.”

Profesor prin vocație, pe parcursul întregii sale activități muzical-pedagogice, Loghin Țurcanu a instruit și educat generații întregi de muzicologi, compozitori, interpreți și dirijori, care reprezintă simbolul artei muzicale recunoscut atât în perimetrul local cât și în cel internațional. Începând cu anul 1960 (unul din anii de foc ai perioadei sovietice), când îndrăznește să instituie secția de muzicologie cu predare în limba moldovenească (pe atunci), pot fi enumerate în momentul de față doar câteva nume, pentru că studierea listi întregi ar dura o infinitate. Printre acestea sunt Dumitru și Pave Goia, Serafim Buzilă, Tudor Chiriac, Ion Macovei, Valentin Dânga, Leonid Răileanu, Vasile Roșcovan, Afanasie Țurcanu, Ion și Vasile Păcuraru, Tatiana Berezovicova, Lidia Daniliuc, Parascovia Rotaru, Valentina Ivancenco, Eugen Mamot, Tatiana Muzâca, Tatiana Lupan, Snejana Pâslari, Ion Dascăl, Simeon Duja, Petre Frecăuțanu, Nina Crulicovschi, etc., etc., etc.

Mai mult, profesorul și șeful de catedră Loghin Țurcanu a colaborat cu mass-media locală și a publicat o serie de articole dedicate diferitor evenimente și personalități autohtone. Îi sunt rămase și astăzi în memoria spectatorilor timpurilor respective portretele de creație radiofonice și televizate consacrate unor muzicieni de talie înaltă, precum Gheorghe Neaga, Vasile Zagorski, Eugen Doga, etc.

Despre Loghin Țurcanu, membru al Uniunii Muzicologilor și Compozitorilor, Învățător emerit și Maestru în artă, pot fi înșirate pe hârtie gânduri infinite. Considerat o adevărată enciclopedie, un profesor drag, un al doilea părinte al elevilor, un simbol al dragostei pentru muzică, n-a fost decât un om modest, devotat specialității sale, mergând alături de aceasta până la sfârșit, o fire de o ideală scrupulozitate și de o uriașă severitate față de sine, cu o totală lipsă de invidie.

Cel care își învăța urmașii că talentul fără putere de muncă este ca o formă fără conținut, ca un capital fără întrebuințare sau ca o poruncă fără execuție, s-a stins din viață la 11 iunie 1995 și a fost înmormântat la cimitirul central din str. Armenească. Însă, chiar și de acolo, de sus, Loghin Țurcanu dăinuie asupra muzicologiei din stânga Prutului. În cinstea și memoria sa a fost instituit un muzeu în interiorul Colegiului de Muzică Ștefan Neaga, în auditoriul în care își ducea odinioară lecțiile. Materialele care se găsesc aici sunt îngrijite și adăogite de membrii catedrei Teoria muzicii și Literatura muzicală, sub conducerea Valentinei Ivancenco. Numele profesorului este conferit și Olimpiadei muzical-teoretice organizate an de an la Școala de Arte din Ialoveni, eveniment aflat la cea de-a opta ediție. Deși se vor împlini deja două decenii de la trecerea sa la cele veșnice, Loghin Țurcanu rămâne a fi pomenit continuu, or numele său n-a fost vreodată considerat efemer.

Natalia CHICIUC,

muzicolog, doctorandă a Academiei

de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s