Nuanțe ocultate și precepte cu caracter oficial și unanim

Standard

Disecarea firului în patru se integrează în categoria chestiunilor de amănunt. Așadar, chestiuni de o prioritate facultativă, în condițiile în care nu posedă mijloacele propice acordării unei recompense valide, substanțiale, capabilă a suscita invidii, notorietate, admirație, respect. Și de aici, indiferența și dezinteresul, absența categorică în ierarhia preocupărilor individuale. Poate că așa este firesc să fie. Sau, dimpotrivă, manifestăm o atitudine instaurată pe calea de consecință a constrângerilor din exterior, constrângeri mai mult sau mai puțin evidente, dar de o influență categorică și imposibil de a fi trecută cu vederea. Captivi în perimetrul acțiunilor de fiecare zi, speculăm cu persuasiune circumstanța favorabilă, orizontul probabilităților și al esenței primind astfel conversia ireversibilă a faptului necunoscut. Pentru noi, albul este alb, iar negrul este negru. O disociere de o claritate favorabilă prin excelență, adoptată instantaneu și fără semne de interogație, fără cum ori de ce, de ce astfel și nu altminteri. Desigur, nici nu ar fi fost posibil ca lucrurile să se prezinte mai potrivit decât atât. Primatul rezervat în exclusivitate chestiunilor limpezi, deposedate de orișice substrat sau ascunziș ne convine de minune, în condițiile în care disecarea firului în patru nu simbolizează o prioritate pentru noi. Esențele detectate pe furiș, la fel ca și în cazul meseriei adevărate, în posesia căreia nu putem intra decât furând, nicidecum învățând, sunt incapabile de a interfera cu propriile priorități și interese. Oricum, cărțile au fost de multă vreme jucate. În ceea ce ne privește, am pariat, deliberat, pe negru și alb, pe alb și pe negru, cu miză absolută. Nu de alta, dar este mai comod să adoptăm cu caracterul literei de lege ceva prestabilit, decât să luăm în considerare alternativa secundară și anevoioasă a reflecției. Albul este alb și negrul este negru. Este suficient să știm numai atât, mai cu seamă că eliminarea întrebărilor cu variantă multiplă de răspuns ne permite un confort superlativ. Așadar, ce sens mai au nuanțele, substratul, amănuntele, citirea printre rânduri, și ce anume oare ne-ar putea determina să acordăm atenție particularului în defavoarea integrală a preceptelor oficial și unanim stabilite? Trebuie să purcedem mai degrabă, la inversarea polilor. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cel din urmă deține primul loc în clasamentul cu care am fost și suntem familiarizați, iar cel dintâi menționat se situează tocmai la urmă, nici mai mult, nici mai puțin decât în colțul destinat rezervelor.

 Roxana-Luiza Moldovan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s