The Dutch Style

Standard

34625_128860573818794_254122_nSăptămâna aceasta, Filarmonica Mihail Jora din Bacău a avut plăcerea de a avea ca invitați doi interpreți de calitate, respectiv dirijorul olandez Josef Suilen și pianistul român Dan Atanasiu. Programul serii a fost compus din două lucrări valoroase ale lui Felix Mendelssohn-Bartholdy și Robert Schumann, reprezentanți de seamă ai romantismului muzical și muzică impresionistă, cu un concert unic de Maurice Ravel. Iată pe scurt câteva detalii despre lucrările  de aseară:

Visul unei nopți de vară, piesa de teatru a lui W. Shakespeare a fost transpusă pe muzică de marele compozitor romantic F. Mendelssohn-Bartholdy. La 17 ani compune Uvertura de concert, fără nici o legătură cu piesa de teatru. George Grove (scriitor și muzician englez, cunoscut mai ales ca fondatorul și editorul faimosului Grove’s Dictionary of Music and Musicians) a numit-o drept cea mai mare minune a unui compozitor tânăr pe care am vazut-o în muzică. La 16 ani după uvertură începe să compună muzica incidentală a Visului unei nopți de vară, la cererea regelui Frederick al Prusiei. Piesa conține 14 tablouri grupate în 5 acte, în care compozitorul include secțiuni pur vocale, precum și instrumentale. În concertul de aseară am putut asculta  Uvertura, Scherzo, Nocturna și celebrul Marș Nupțial.

Maurice Ravel scrie Concertul de pian pentru mâna stângă între anii 1929-1930 cu dedicație pentru Paul Wittgenstein, un pianist austriac care și-a pierdut brațul drept în timpul Primului Război Mondial. Concertul aparține ultimei perioade de creație a compozitorului și este considerat de mulți muzicieni cea mai importantă și impresionantă lucrare pe care a compus-o de-a lungul vieții. Chiar dacă se cântă fără întrerupere, părerile despre structura piesei sunt împărțite: Ravel însuși declara că lucrarea are o singură parte, apoi că este divizată în două părți legate, iar unii critici o consideră tripartită. Important este că acest concert prezintă o noutate absolută în literatura muzicală, anume cântatul cu o singură mână și mai ales cu cea stângă, dar și frumusețea și originalitatea temelor muzicale.

Simfonia aIV-a în Re minor de Robert Schumann urma să poarte numele de Fantezie simfonică, dar compozitorul a renunțat, deşi, dacă l-ar fi păstrat ar fi evitat obiecţiile aduse de unii comentatori asupra felului în care sunt construite formele diferitelor mişcări. Cele patru părţi constituie un tot unitar, atât ca formă în înlănţuirea organică a temelor, cât şi în conţinutul ideii poetice. În partea întâi compozitorul expune o temă lirică și meditativă urmată de o melodie populară viguroasă şi expresivă. Partea a doua, (Romanze) se desfășoară sub forma unui lied simfonic cu episoade variațional-ornamentale de o aleasă expresivitate. Scherzo-ul vine cu o temă energică şi plină de vervă, dar și un ritm precis. Finalul temei principale este energic şi hotărât, cu imitaţii şi secvenţe numeroase. Mișcarea finală (Lebhaft) poate fi interpretată ca o repriză modificată și extinsă a primei părți.  Unirea prologului cu liedul, dar și cea tematică și arhitectonică a părților extreme, situarea scherzo-ului în planul evident al dezvoltării sunt principalele caracteristici ale dramaturgiei lui Schumann în această simfonie.

Josef Suilen este un dirijor cu o școală solidă și de la care poți învăța muzică. Are marea calitate de a capta atenția întregii orchestre, de a se face înțeles având o gestică clară și sugestivă. Mi-a plăcut că nu a lăsat la voia întâmplării pasaje pe care mulți dirijori le trec cu vederea și mai ales atitudinea pozitivă pe care a avut-o pe tot parcursul săptămânii. A degajat o energie debordantă, uneori electrizantă, dar cu echilibru în discursul muzical. Un dirijor care cred că ar trebui să fie un  invitat permanent al Filarmonicii Mihail Jora.

Pianistul Dan Atanasiu m-a surprins de la prima repetiție a concertului de M. Ravel cu tehnica impecabilă, muzicalitatea excepțională precum și modestia (în sens pozitiv) caracteristică marilor artiști. Data viitoare aș vrea să-l ascult cântând un concert cu ambele mâini!!

Roadele muncii de o săptămână s-au vazut la concert. Lucrul minuțios al secțiunilor și fragmentelor dificile s-a impregnat în memoria instrumentiștilor orchestrei, aceștia respectând indicațiile maestrului Josef Suilen. Visul unei nopți de vară, lucrarea ce s-a cântat în  deschiderea concertului a sunat destul de bine, iar Concertul de pian de Ravel, nou și pentru noi și pentru public a fost interpretat excelent de solist, acompaniat foarte bine de orchestră. Un dirijor mi-a spus că nu dirijează simfoniile de Schumann pentru că sunt scrise la pian și conțin multe greșeli de orchestrație, iar muzica e greoaie. În această seară s-a văzut că, atunci când un dirijor bun scoate în evidență detaliile care  fac muzica, echilibrează planurile sonore și dinamica, iar simfoniile de Schumann pot fi  frumoase.

Așadar, după acest concert rămâne valabilă afirmația că nu există orchestre slabe, ci doar dirijori nepregătiți. Până data viitoare, să auzim de bine! Vă salut!

 Sergiu Spiridon

1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s