Antoaneta Tănăsescu In Memoriam

Standard

Antoaneta Tănăsescu

17 ianuarie 1941 – 9 decembrie 2013

IMG 3 - ToniMă pregăteam să scriu un editorial aprig şi tumultuos, că aveam motive, cu toate câte se întâmplaseră prin mica noastră societate culturală în ultimul timp. Când – a sosit vestea cumplită că Antoaneta Tănăsescu, draga şi iubita mea Antoaneta (oricine a cunoscut-o se exprimă în aceiaşi termeni) a plecat dintre noi, de dimineaţă la ora 9, pe 9 decembrie 2013.

Nu există cuvinte care să exprime durerea pe care o resimt – nici eu, nici greu încercata familie. Că Antoaneta nu mai este – mi se pare de neconceput şi de neacceptat.

Antoaneta Tănăsescu a fost profesoara mea de teoria literaturii. Dacă nu ar fi fost ea,  nu aş fi scris şi nu aş fi gândit. Erau vremuri dure acelea, iar a fi student la filologie nu era puţin lucru. Iar a avea un nume de familie ce începea cu A (ca mine)  – însemna că ajungeai automat în grupa cea temută de teoria literaturii, unde profesor era ea.  „Transferaţi-vă cât mai curând”, a fost primul ei îndemn, pe care nimeni nu l-a luat în seamă. Niciodată – şi pentru nimic – nu am învăţat cu mai multă dragoste, cu mai multă pasiune, decât pentru examenul la teoria literaturii.

Apoi, am mers la cursurile opţionale – Cursul despre Personaje, sau cel intitulat Iubire, dragoste, amor, un curs la care puteam sta în bancă şi lua notiţe pe foi verzi (pentru că ei îi plăcea verdele) despre personaje literare care se iubeau şi îşi exprimau iubirea, în acest timp iubind-o pe ea devastator.

O iubeam pe Antoaneta atât de mult încât mutam cu uşurinţă munţii tuturor temelor de cercetare pe care mi le dădea. Analiza negaţiilor din romanele moderne? Cum să nu! Citirea bob cu bob a lui Gilles Deleuze (ah, cum îl detestam!) – cum să nu, imediat! Zeci de cărţi de parcurs în fiecare săptămână? Cine are nevoie de somn?

Oare mai păstra bileţelul pe care i-l scrisesem cândva, în care-i spuneam că o iubesc, şi pe care, din timiditate, îl semnasem „Henric al IV-lea”? Eu, în orice caz, păstrez toate hârtiuţele de la ea, minuscule, cu scrisul ei mărunt şi elegant, de profesor universitar ce nu pierde timp cu caligrafia, ci trece direct la esenţe. Păstrez notele de pe marginea referatelor; carnetul de student în care mi-a scris: Teoria literaturii, 10, adăugând – „Se întâmplă rar”; un bileţel cu numărul de telefon al unui mecanic auto; enunţurile diferitelor teme de cercetare.

O iubeam pe Antoaneta Tănăsescu tot timpul şi o iubesc acum, în ceasul despărţirii; o voi iubi pentru totdeauna, şi sper, doar, că a ştiut, iar că acum ştie totul…

Antoaneta, fie sufletul tău binecuvântat!

Pentru mine este o încercare aproape de netrecut, dragii mei prieteni! Nu este „doar un alt om care a murit”. Este un om pe care l-am iubit îngrozitor – căci eu iubesc îngrozitor. Există locuri pe unde ştiu că trecea, unde ştiu că mergea, spre care nici măcar nu mai pot privi! Ce putere voi avea pentru a reclădi ruinele lăsate în urmă de această neagră clipă? Ce putere voi mai avea pentru a privi înapoi spre anii aceştia întregi în care am iubit-o aşa cum doar pe zei îi iubim, şi să spun – ea nu mai este?

Dar ea nu mai este…

Veronica Anghelescu

Înmormântarea va avea loc miercuri pe 11 decembrie 2013, ora 11.

Slujba de înmormântare va avea loc la Capela Cimitirului Bellu Militar (se află între Cimitirul Bellu Ortodox şi cel Catolic, reper magazinul Billa).

Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu pot merge la Capelă începând cu această după-amiază.

3 răspunsuri »

  1. Şi cine să înţeleagă mai bine aceste rînduri decît acela ce a cunoscut pe acest om minunat care a fost şi va rămîne Antoaneta Tănăsescu?!

  2. Da, am cunoscut-o pe dna. Antoaneta Tanasescu intre anii 1992-1994. Mi-a fost profesoara de retorica la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti. Un mare om de cultura, un mare profesor, un mare pedagog. Am discutat la curs, dar si in privat despre multe, inclusiv despre poezie. In retorica mea de amvon se regasesc multe din elementele definitorii ale discursului homiletic. O voi pomeni mereu. Alaturi de putini altii si ea ramane unul dintre oamenii care m-au facut… om. Un pios si tardiv omagiu. (Pastorul Ticu Leontescu, Timisoara)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s