La Nativité du Seigneur. Nouă meditaţii pentru orgă de Olivier Messiaen

Standard

Orice prilej de a-l rememora pe Olivier Messiaen şi de a-i asculta muzica este, pentru mine, binevenit. Olivier Messiaen este compozitorul care mi-a marcat nu numai gândirea componistică, viziunea asupra muzicii în general, ci însăşi viaţa. Încă îmi amintesc şocul şi surpriza pe care le-am trăit ascultând pentru prima dată Noël din lucrarea Vingt Regards sur L’Enfant Jesus.

Astăzi, pe 10 decembrie, se împlinesc 109 ani de la naşterea, la Avignon, în Franţa, a lui Olivier Messiaen: un motiv în plus pentru a reasculta creaţiile sale şi pentru a medita asupra lor. Şi pentru că e decembrie şi se apropie Crăciunul, am ales La nativité du Seigneur, Neuf meditations pour orgue, compusă în 1935.

Emoţie, sinceritate, transmise celor care ascultă prin mijloace, aş spune, sfidătoare, căci Messiaen nu poate fi caracterizat prin termeni muzicologici consacraţi. Nu este nici modern, nici avangardist, nici măcar vizionar, ci dincolo de categorii.

Naşterea Domnului este subiectul, principiul generator al lucrării pe care o ascultăm. O privire succintă asupra acesteia – din punct de vedere teologic, instrumental şi al materialului muzical folosit.

Din punct de vedere teologic, Messiaen utilizează cinci idei principale: 1. Predestinarea omului, manifestată prin întruparea Cuvântului (piesa numărul 3 din cadrul ciclului); 2. Dumnezeu cel care trăieşte în mijlocul nostru, Dumnezeu cel care suferă pentru noi (piesele numărul 7 şi numărul 9); 3. Cele trei naşteri: naşterea în eternitate a Cuvântului, naşterea temporală a lui Hristos, naşterea spirituală a creştinilor (piesele numărul 4, 1 şi 5); 4. Descrierea câtorva personaje care conferă sărbătorii Crăciunului o poezie aparte: Îngerii, Magii, păstorii (piesele numărul 6, 8 şi 2); 5. Nouă piese în total – pentru a onora Sfânta Fecioară.

Din punct de vedere instrumental, fiecare piesă din ciclu are propriul plan de expresie, individualizat în primul rând din punct de vedere al registraţiei orgii, aşa cum este specific pentru Messiaen. Câteva „efecte speciale”: pedalierul nu mai are rol de bas, ci foarte adesea rol melodic; sunt întrebuinţate (aşa cum nu se procedează de obicei) registrele flute şi nazard singure (în piesa numărul 2), basson 16 singur (în piesa numărul 7), gambe şi voix celeste în contrast cu registre mixte (piesele numărul 1 şi numărul 8). Contrast, în viziunea lui Messiaen, nu presupune amestec – o idee asupra căreia e important  să medităm.

Din punct de vedere al materialului muzical, Messiaen întrebuinţează cinci mijloace de expresie: 1. Modurile cu transpoziţie limitată; 2. Pedalier cu rol melodic, broderii şi apogiaturi spectaculoase; 3. Ritmuri cu valori adăugate (notele adăugate la pedalier sună precum clopotele în rezonanţă, un efect spectaculos şi amplu realizat într-o manieră foarte simplă – Messiaen utilizează foarte puţine note, re, mi, fa, sol # – în diferite combinaţii); 4. Creşterea progresivă a intervalelor. 5. În mod surprinzător, relaţii dominantice.

I. La Vierge et l’Enfant (Fecioara şi Pruncul)

„Concu par une Vierge un Enfant nous est né, un Fils nous a été donné. Sois transportée d’allégresse, fille de Sion! Voici que ton roi vient à toi, juste et humble” (Isaia, IX, 5, Zaharia, IX, 9).

Forma piesei este ABA, în prima secţiune Messiaen realizând o cadenţă pe cel de-al doilea mod cu transpoziţie limitată, ritmuri cu valoare adăugată şi picior metric grec, amfibrah. Timbralitate cu rezonanţe ample; percepem sunetele aşa cum am percepe picăturile de apă căzând într-o peşteră, rezonanţe şi vibraţii într-un spaţiu amplu, cavernos. Registraţii: quintation 16, flute 4, nazard. Secţiunea mediană ipostaziază bucuria Sfintei Fecioare şi reprezintă o variaţiune a temei introductive din Noël – „Puer Natus est Nobis” – cu variaţiuni ornamentale. Messiaen utilizează cel de-al şaselea mod cu transpoziţie limitată. Se reia variat, ca un ecou, partea întâi, utilizându-se flute 8.

II. Les Bergers (Păstorii)

Ayant vu l’Enfant couché dans une crèche, les Bergers s’en retournèrent glorifiant et louant Dieu”. (Luca, II, 20). Introducere polimodală, prin superpoziţionarea modurilor al doilea şi al treilea cu transpoziţie limitată: capătă „culoarea” vitraliului… urmează o melodie naivă, în stilul colindelor  populare şi a cântecelor câmpeneşti franceze cântate la clarinet sau fluier, cu două strofe simple şi un refren ornamentat. Găsim şi aici picioare metrice clasice: tribrah, epitrit, peon 4.

III. Desseins éternels (Desene eterne)

„Dieu, dans son amour, nous a prédestinés à etre ses fils adoptifs, par Jésus Christ, à la louange de la gloire de sa grâce.” (Epistola Sfântului Apostol Paul către Efeseni, I, 5-6).

O singură frază, amplă, ornamentată, o singură respiraţie, intonată cu quintation 16 şi cor de nuit.

IV. Le Verbe (Cuvântul)

„Le Seigneur m’a dit: Tu es mon Fils. De son sein, avant que l’aurore existât, il m’a engendré. Je suis l’image de la bonté de Dieu, je suis le Verbe de vie, dès le commencement”. (Psalmul II, Psalmul 109-3).

De neconceput pentru mintea omenească, Întruparea (ca şi Învierea) este inexprimabilă prin cuvinte. Dar prin muzică, imaterială ca şi taina, ea capătă contur. Comentariile asupra Întrupării – şi Messiaen însuşi le considera inutile. Putem medita asupra ei atunci când timpul este copt, putem întrupa noi înşine în creaţiile artistice rezultatul acestei meditaţii.

Piesa este divizată în două secţiuni. Tema principală este un amplu descensio  realizat cu registraţii de tip ancie şi cu pedalier (ritm amfibrah), trecând printr-un fortissimo grandios. Valorile adăugate în această secţiune au rolul de a accelera mişcarea. Canon ritmic realizat pe al treilea mod cu transpoziţie limitată. Cea de-a doua parte simbolizează Cuvântul. Un solo amplu utilizând registrul cornet, asemănându-se cu un cantus firmus palestrinian prin modul în care sunt împărţite valorile, cu o raga indiană prin caracter, cu coralele lui Bach prin ornamentaţia utilizată şi prin solemnitatea melodiei. Armonii cromatice, de factură tonală, cu accente mixolidice; şi Messiaen credea că sistemul tonal este un mediu propice de germinaţie a muzicii sacre.

V. Enfants de Dieu (Copiii lui Dumnezeu)

„A tous ceux qui l’ont Reçu, le Verbe a donné le pouvoir de devenir Enfants de Dieu. Et Dieu a envoyé dans leur cœur l’Esprit de son fils, lequel Crie: Père! Père!” (Evanghelia după Ioan, I, 12, Epistola Sfântului Apostol Paul către Galateni, IV, 6).

Un crescendo pe dominantă, urmat, la climax, de un… strigăt: „Tată! Tată!” Urmează o frază lentă, calmă, dulce, în amplu descensio, diminuendo, pe tonică. Întreaga piesă are relaţii armonice tonale şi caracter tonal.

VI. Les Anges (Îngerii)

„L’armée céleste louait Dieu et disait: Gloire à Dieu au plus haut des cieux!” (Evanghelia după Luca, II, 13-14).

„Gloria in Excelsis” este primul cântec de Crăciun. Se spune că ne-ar fi fost „transmis” de către îngerii înşişi. Este un cântec de bucurie. Messiaen exprimă în Les Anges tocmai bucuria, exultaţia. Îngerii – făpturi ale spiritului, invizibile, imateriale, posedând totala libertate şi, în plus, capacitatea de a se exprima la nivel subtil, perceptibil de către cei care ştiu să asculte.

Piesa este un contrapunct la două voci, la distanţă una de cealaltă din punct de vedere al registrelor: montres 8, 4, 2 şi cymbale, adăugându-se ulterior şi  plein jeu, 16 pieds. Piesa evoluează cu precădere în registrul acut. Ritmul este liber: nu există diviziuni egale, valoarea adăugată este utilizată constant, epitrit, ritmuri hinduse, succesiuni iambice precipitate – bucuria care este exprimată liber, total, dincolo de înlănţuirile regulilor; este vorba, de fapt, despre spargerea barierelor trupului…

VII. Jésus accepte la souffrance (Iisus acceptă suferinţa)

„Le Christ dit à son Père en entrant dans le monde: Vous n’avez agréé ni les holocaustes, ni les sacrifices pour le péché, mais vous m’avez formé un corps. Me voici! (Epistola Sfântului Apostol Paul către Evrei, X, 5, 7).

Acest text extraordinar, extras din Psalmul 40 şi utilizat de către Sfântul Apostol Paul în Epistola către Evrei ne revelează prima tresărire a sufletului lui Iisus în momentul Întrupării. În această clipă solemnă, de fapt, el acceptă Crucea şi toate suferinţele vieţii sale, şi Patimile. Înainte de Îngerul Bunei Vestiri, înainte de Crăciun, se află deja Crucea. Sacrificiul unic este ipostaziat de către primele două acorduri şi „consimţit” de replica dată de registrul grav (basson 16). Creşterile şi descreşterile intervalice progresive au capacitatea de a transpune în sunet tensiunea şi suferinţa momentului crucificării.  La sfârşitul piesei, un fortissimo grandios ca o formulă a acceptării: „Me voici!”.

VIII. Les Mages (Magii)

„Les Mages partirent, et létoile allait devant eux.” (Evanghelia după Matei, II, 9).

Această stea, urmată de către cei trei Regi Magi din Orient, dispare într-un anumit moment-cheie al călătoriei. Ea revine pentru a indica locul exact în care se află Pruncul Iisus. Magii şi caravana lor misterioasă înaintează tăcut. Irizaţii tonale, culori sugerate prin intermediul sunetelor…verde, albastru închis, violet, culorile nopţii. Pedalierul are un rol pregnant: mixturi, flute 4, nazard, tierce. Ritmuri cu valori adăugate, complicate de valori cu punct. Spre final, registraţiile sunt … tandre, calde: Magii au ajuns la pruncul Iisus.

IX. Dieu parmi nous (Dumnezeu printre noi)

„Paroles du communiant, de la Vierge, de l’Église toute entière: Celui qui m’a créé a reposé dans ma tente, le Verbe s’est fait chair et il a habité en moi. Mon âme glorifie le Seigneur, mon esprit a tressailli d’allégresse en Dieu, mon Sauveur”.  (Ecleziastul, XXIV, 8, Evanghelia după Ioan, I, 14, Evanghelia după Luca, I, 46).

O temă iniţială: un imens descensio în fortissimo: simbolizează coborârea celei de-a doua Persoane a Trinităţii în trup omenesc, glorioasă şi inefabilă: aceasta este Întruparea.

O a doua temă: a dragostei şi comuniunii. O a treia temă: a bucuriei – un „Magnificat” tratat în maniera cântecului păsărilor. Urmează dezvoltarea temelor. Cea de-a treia temă evoluează spre un contrapunct la două voci. Urmează o toccata în pur mi major, apoi o reluare a temei a doua în ritmul hindus Candrakalâ şi apoi în epitrit grec. În registrul grav, fortissimo, tema principală, cu o prelungă întârziere pe penultima notă, fa, înainte de concluzia finală – mi, tonică.

Comentariile, la final, sunt de prisos. Muzica e însăşi rugăciunea.

Veronica Anghelescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s