Viorile prezentului

Standard

Cinci generații, patru compozitori, trei profesori, două violoniste și un concert minunat.

Acestea sunt cifrele definitorii pentru după-amiaza muzicală din 28 noiembrie 2013, când am asistat la un eveniment unicat în contextul actual universitar: un examen la vioară sub formă de recital cu public, în care se interpretează exclusiv muzică contemporană. Artizanul acestui mic miracol  este  conf.univ.  dr. Ladislau Csendes,  prietenul muzicii noi, interpret căruia i s-au dedicat numeroase  creații  autohtone începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, profesor ce introduce în mod firesc în repertoriul studenților sunetele prezentului.

Protagonistele recitalului au fost Raluca Stratulat, o prezență deja consacrată pe scenele românești și nu numai, și Alexandra Tănase, studentă în anul 1 la Master, tânără aflată la primul contact cu muzica contemporană.

Programul a cuprins două lucrări solo și două duete, simetria fiind ruptă de împărțirea stilistică – 1:3.

Astfel, în debutul recitalului am ascultat o lucraresituată în sfera noutății ideatice, cu implicații spirituale declarate: Octavian Nemescu – „Metabizantinirikon”, pentru vioară și bandă magnetică. Alexandra Tănase a depășit emoția inițială a abordării unei astfel de lucrări, unde provocarea pentru violonist este orientarea auditivă,  cu adevărat spațială, dar și realizarea coerenței, coeziunii dintre fragmentele viorii suprapuse peste sunetele pre-înregistrate. Tânăra violonistă nu doar că a închis ideal cercul extins temporal al Metabizantinirikon-ului, dar a realizat aceasta relevând o frumusețe aparte a piesei: un sunet cald, plin, just modulat emoțional și perfect stăpânit.

Celelalte trei compoziții audiate se situează în zona declarată a post-modernului.

Neoclasicismul a fost prezent la Sebastian Androne, cu a sa „For Sabina” (dar nu pentru Sabina cea care semnează articolul, așa cum fermecător a precizat Ladislau Csendes în cuvîntul său introductiv) și o interpretare din sfera irealului în peisajul contemporan românesc: Raluca Stratulat cântând pe dinafară, cu nerv și  umor, o piesă ce necesită tehnică impecabilă, imaginație, construcție judicioasă și totodată multă libertate de expresie.

În „Vreascuri” de Dan Dediu, o suită de trei miniaturi pentru două viori scrisă în 1991, am admirat, pe rând, delicatețea, verva, contrastele și apropierile sonore evidențiate de cele două interprete, atribute proprii profilului stilistic al piesei, iar în Moz-Art de Alfred Schnittke, lecție-caleidoscop despre folosirea citatului în compoziție, au cântat cu plăcere,  bucurie și, mai ales, cu entuziasm împărtășit și de publicul prezent în sala George Enescu a Universității Naționale de Muzică din București.

Mediul universitar este, sau ar trebuie să fie, prin excelență, mediul noutății, al cercetării, al experimentului. De aceea, programarea unui recital de muzică contemporană în stagiunea UNMB este firească, naturală, dincolo de statutul încetățenit de eveniment în festivaluri găzduite cu generozitate de prestigioasa instituție de învățământ. Succesul demersului studentei Alexandra Tănase, însoțită de violonista Raluca Stratulat în acest concert-examen al catedrei de vioară, ne-o demonstrează încă o dată.

Sabina Ulubeanu

Compozitoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s