Nu putem trăi fără cuvinte

Standard

Într-adevăr. Aș pune rămășag oricând și pe orice că este așa. Nu putem trăi fără cuvinte. În lipsa lor, traiul obișnuit, de toate zilele, nu ar mai fi deloc la fel. Așa consider eu. Mai cu seamă că nu am făcut apel nicicând la rațiuni și argumente față de care mi se dovedește de-a dreptul imposibil să manifest până și o convingere într-o proporție infimă. Adevărul este că sunt exclusivistă. Singurele rațiuni și argumente pe care consimt să le utilizez sunt cele pe care le aprob întru totul. Prin urmare, chiar cred că nu putem trăi fără cuvinte, ori altfel spus, că în absența lor, orânduirea obișnuită, de fiecare zi, nu ar mai fi ceea ce este. Drept prim și principal punct de justificare îmi vor servi raporturile interumane, raporturi ce îndeplinesc, cum bine știm, o funcție vitală pentru conviețuirea în societate. Aceasta cu atât mai mult cu cât nici unul dintre noi nu ar putea susține că se află în posesia atributelor ce definesc traiul perfect, desfășurat într-o deplină libertate, capabilă de a exclude orice solicitare integrată în sfera necesităților imposibil de obținut altfel decât prin prisma dialogului nemijlocit. Iată de ce, neîndoios, consider că avem nevoie de cuvinte.

Cum ne-am mai exprima altminteri doleanțele, și cum am mai capta atenția celor din jur? Indiscutabil, cuvintele își revendică statutul de prioritate, în condițiile în care în absența lor, comunicarea, parametrul de bază al edificiului pe care existența însăși își construiește fundamentul, ar intra sub incidența tăcerii dureroase.

Cum am putea trăi în acest fel? Nu pot să vă ofer nici un răspuns. Tot ce sunt în stare să afirm este că trebuie să acordăm cuvintelor primatul cuvenit, aportul lor fiind definit printr-o semnificație cu caracter indispensabil. Fie că ne exprimăm cu voce tare și pe tematici dintre cele mai diverse în anturajul profesional din care facem parte, fie că adoptăm șoapta complice, atunci când am onorat, cu inima deschisă, invitația la masa confidențelor prietenești, sau tonul silențios, în propria intimitate, acolo unde putem da frâu nestăvilit închipuirii, plăsmuind tot soiul de întâmplări, de probabilități și de reflecții care mai de care mai insolite și distanțate parcă tot mai mult de realitatea pe care atât de bine am învățat să o cunoaștem, avem nevoie de cuvinte. De toate cuvintele care alcătuiesc vocabularul unei limbi. Deopotrivă, cuvinte în stare a reprezenta, fără excepție, oglinda noastră.

De o rigoare și o consecvență de invidiat, cu generozitate, ori dimpotrivă, fără suficientă dărnicie, cuvintele ne oferă atunci când vine vorba de modalitatea prin intermediul căreia alegem să ne exprimăm, indiferent de mediul sau circumstanțele implicate, calificativul pe care cu adevărat îl merităm.

Se știe că alte însușiri, precum bunăstarea ori preocuparea constantă în scopul dobândirii unui aspect vestimentar pliat pe modelul celor mai în vogă tendințe, pot dovedi contrariul, acordând respectivei persoane, în viziunea întregii societăți, un statut intelectual superior, de care în mod normal nu ar fi fost cazul să se învrednicească.

Cu totul altfel se prezintă însă lucrurile atunci când vine vorba de cuvinte. Transparența lor definitorie anihilează orice sclipire aparentă. Impasibile chiar și la cele mai arzătoare rugăminți sau recompense de o fabuloasă generozitate, cuvintele se disting, fără excepție, prin abilitatea de a ne recomanda așa cum suntem, în strictă corelație și concordanță cu gradul de inteligență posedat.

Echivocul se elimină din capul locului. Monopolul parvine exclusiv preciziei, dovedindu-se de-a dreptul imposibil ca integritatea cuvintelor să mai poată fi pusă de cineva la îndoială. Așijderea capacității lor de a răni, context în care consider oportun să le compar cu armele de foc. Deoarece, așa cum ele prezintă efecte dăunătoare și uneori ireversibile în planul fizic, tot în același fel, cuvintele pot genera suferințe mari și traume adânci pe plan lăuntric.

Amiciții solide, a căror vechime se pierde undeva în negura anilor, sau legături profesionale fructuoase, generatoare de aprecieri și performanțe pe deplin certificate, s-au văzut odată pentru totdeauna destrămate din pricina unor cuvinte. Poate au fost dictate de o nemulțumire de moment. Sau poate că au fost rostite impulsiv, fără a urmări nici pe departe, insulta iremediabilă. Nici nu contează, câtă vreme intervin acele orgolii peste care unora le este pur și simplu imposibil să mai treacă, în pofida tuturor regretelor, indiferent de revelarea argumentelor sau circumstanțelor cu caracter atenuant. În clipa în care credem că am fost lezați în sensibilitatea proprie, nimic nu e prea mult. Ba chiar din contră, orice explicație se dovedește de prisos, iar de iertare, firește, nici nu mai poate fi vorba.

Privind acum din altă perspectivă lucrurile, trebuie să consemnez și cazurile tragice, în care destine omenești și-au găsit sfârșitul din pricina unor cuvinte rostite nechibzuit, precum și generarea unor conflicte de proporții colosale, posibil de finalizat numai prin intervenția brutală a autorităților. Deopotrivă, nu trebuie uitate nici acele persoane care din pricina unor observații sau critici de care la un moment dat au avut parte, au dobândit un anumit complex, sau poate chiar o afecțiune clinică, lipsită de posibilitatea remediului absolut.

Cu o putere colosală, cuvintele izbutesc să cauzeze răni, atingându-ne nu de puține ori, chiar punctul cel mai vulnerabil. Cuvintele își pot însă schimba menirea radical. În alte circumstanțe, reprezintă reflexia propriului nostru intelect, convingându-ne deopotrivă că traiul obișnuit, de fiecare zi, deține pentru a se putea desfășura așa cum știm, necesitatea acută a acestora, necesitatea acută a cuvintelor.

Roxana Moldovan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s