Sinfonietta

Standard

În toamna anului 2008, profesorul Gheorghe Gozar mi-a propus să preiau clasa de orchestră a Liceului de Artă George Apostu din Bacău. Am acceptat, fără să realizez ce înseamnă să fii profesor de orchestră. De la bătutul măsurii, la a face muzică e un drum lung, pe care l-am parcurs în anii ce au venit.  Încă de la început mi-am dat seama că ceva nu funcţionează, aşa că am apelat la maestrul Ovidiu Bălan care, cu calm, explicaţii logice, dar şi împărtăşirea unor secrete m-a făcut să înţeleg ce înseamnă a dirija. Au urmat anii de master la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti la clasa maestrului Dumitru Goia, timp în care am sistat orele de la şcoală. Cei doi ani au trecut mai repede de cât mi-am dat seama, între timp Liceul de Artă devenind Colegiul Naţional de Artă,  iar eu am devenit dirijor cu acte în regulă.

Avertizat de unii colegi şi profesori că „e pierdere de timp”, „e greu cu copiii”, „nivelul e scăzut”, am început anul şcolar 2011-2012 cu oarecare strângere de inimă, dar totuşi cu dorinţa de a face ceva. Cel care m-a îndemnat să nu renunţ a fost bineînţeles, maestrul Bălan. Şi, surpriză, elevii păreau că înţeleg ce vreau, că vor să facă ceea ce le cer şi sunt disponibili la a face muzică împreună. Iar de la a părea până la a face nu a fost decât un pas. Premierele în istoria Colegiului au început să apară: pentru prima oară corul şi orchestra colegiului au cântat împreună lucrarea Gloria de A. Vivaldi (decembrie 2012), pentru ca apoi să cântăm în martie 2012 o simfonie, Simfonia nr. 29 de W.A.Mozart.

În 10 decembrie 2013 am cântat un concert de J.S.Bach în care orchestra a acompaniat un instrument solo (oboi), şi un Vals de  A. Dvorak în care am avut aproape toate instrumentele de suflat. Marea provocare va fi în luna iunie când voi încerca să organizez un concert în care vom susţine un program de peste o oră cu lucrări ce se încadrează în profilul unui concert simfonic obişnuit al unei filarmonici. Şi, pentru a avea personalitate am numit această orchestră Sinfonietta, un nume cum nu se poate mai potrivit, deoarece suntem un grup mai mare decât o orchestră de cameră, dar mai mic decât una simfonică ce are în componenţă toate instrumentele specifice marilor lucrări muzicale (ca număr de instrumentişti).

Despre prestaţia orchestrei la concertul din 10 decembrie nu am decât cuvinte de laudă. Elevii au cântat cu plăcere, s-au comportat ca nişte profesionişti, au încercat şi chiar au reuşit să transmită o anumită emoţie publicului. De notat că majoritatea sunt în clasele a-VIIa, a-IXa şi a-XIa, clasa a-XIIa nefiind prezentă din lipsă de efectiv.

Mai jos vă prezint Valsul op.54, nr.1 de A.Dvorak, piesă ce a fost cântată în cadrul concertului Magia Crăciunului. Din păcate nici imaginea şi nici sunetul nu sunt la standarde ridicate.

 Sergiu Spiridon

Dirijor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s