Ciprian Porumbescu spre Riviera Di Levante

Standard

1 untitled

Ciprian Porumbescu spre

 Riviera Di Levante

Pe măsură ce trenul de Budapesta alerga cu viteză, traversând podișul transilvan spre inima Europei, artistul român se gândea la prietenii care l-au condus la gară. Rând pe rând îi treceau pe dinaintea ochilor chipurile lui Andrei Bârseanu, N. Petrea-Petrescu, Chelariu, Frederch Böhme și a altora…

Îi venea în minte activitatea doamnelor din societatea brașoveană și mai ales frăsuiala lui Lazăr Năstasi care, în ultima săptămână, a alergat dintr-un loc în altul pentru a-i pregăti bagajele și cele necesare pentru lunga sa călătorie.

2

Desen de Veronica Gridinoc

Deodată filmul imaginilor recente s-a întrerupt și gândul i-a zburat spre necunoscuta Italie. Ciprian visa, cu ochii deschiși, la întinderile albastre ale Mediteranei, la clima ospitalieră ce-l așteaptă.

Prin minte i se deruleau numeroase secvențe născute din fantezia sa și hrănite cu cele ce citise și auzise despre locurile de baștină ale strămoșilor.

Și tocmai când i se părea că respiră “aerulcaldși îmbălsămat din cereasca Rivieră, rememora Ciprian într-o scrisoare către Lazăr Năstasi, mă vedeam deja preumblându-mă în umbra portocalilor, pășeam, plin de admirație, pe malul mării, când, deodată, mă poticnesc de o piatră și cât pe ce eram să cad în abis, numai ce aud, ca din cer, cuvintele:

-Ou partirez vous, Monseur?

Mă reculeg și, în fine, îmi vin în fire. Privesc în jur. Văd o damă tinerică, frumușică, ba chiar și oacheșă, lângă mine, care-mi adresase aceste cuvinte.

3

Riviera Di Levante

În momentul acesta eram stăpânit de iluzii italiene și nu-mi venea să mă cuget la o conversație și încă în franceză, nici chiar cu o damă frumoasă.

Cât de scurt mă întrebă, pe atât de scurt îi și răspunsei:

-Escusez M-em, mais  je ne parle pas francais!

Se făcu o pauză și eu mă pusei, iarăși, pe gânduri italiene. Când, deodată, aud iarăși:

-Hava… (Undeplecați)?

Îi replic iarăși:

-Nem tudok magyarul! ( Nu știu ungurește).

Urmă un:

-Ah! Din partea damei, tras pe tact de 4/4 din în timp de alegro. Se făcu iarăși o pauză.

-Wohin fahren zi? țipă dama curioasă.

Atunci îmi pierdui și eu puțin cumpătul și într-un ton destul de tare, încât se putea auzi și prin vagoanele celelate, îi urlai:

-Nacht Italia!

Doamna se depărtă puțin de mine și începu, într-un ton mai domol, a conversa cu mine în limba germană.

-Mi-am închipuit îndată, zise ea, că trebuie să plecați într-o țară îndepărtată, căci am văzut acompaniindu-vă atâțea amici. Dumneata ești un conte?

-Ba nu, răspunsei uimit, numai baron!

Cugetam, dacă mă ține ea de conte, ce-mi strică mie să fiu, înainta ei, baron?

-M-am gândit eu îndată, zâmbește oacheșa damă, că dumneata trebuie să fii nobil, căci ai ceva aristocratic în tăsăturile dumitale!

Era să mă umfle râsul, cu toate acestea rămăsei serios și mă simții, deocamdată, mândru de trăsăturile mele, căci așa ceva nu mi-a spus încă nimeni.

-Dumneata ești român? Mă întrebă frumușica damă.

-Da!

-Cunoști dumneata pe baronul Brătianu, din București?

-Baronul Brătianu?! Regret, dar pe acesta nu-l cunosc!

-O, bărbatul meu îl cunoaște foarte bine, căci bărbatul meu este Rittenmeister și eu sunt născută baroneasă, deși maghiară, dar în casă nu este iertat să vorbim ungurește. Nu e nobil, noi vorbim numai franțuzește!

-Și cum vorbiți dumneavoastră cu servitoarea?

-Cu servitoarea nu vorbesc deloc! Bărbatul meu a învățat-o câteva vorbe franțuzești, așa încât ne putem înțelege cu dânsa!

Baroneasa par forceîncepu să-mi placă în originalitatea ei. Văd lângă dânsa un pachet mic și  întreb ce cărți sunt acelea. Ea îmi răspunde

-O ediție nouă a baronului Schiller!

– Baron Schiller? Pe cât știu eu, nu era poetul Schiller  baron!

– O! da! Imediat înaintea morții sale, pe când finisa el nemuritorii săi Hoți, căpătă titlul de baron de la împăratul nostru!

Aveam destul… Spre fericirea mea, ajunserăm deja la stația în care baroneasa literată să se dea jos. Și cu un:

-Noapte bună, domnule baron! părăsește ea cupeul.

4

CiprianPorumbescu văzut de Neil K Kempseli

Eu răsuflu ca după un vis greu și-mi dădui toată silința să uit atât pe baroneasă, cât și pe baronul Brătianu și pe baronul Schiller.

Mă pusei iarăși pe gânduri italiene și ținui intrarea festivă în Roma, unde în Vatican, fui înconjurat de toți îngerii lui Rafael și ai lui Paolo Veronese, care mă legănau și mă adormiră sub aripile lor.

Pe la orele șase dimineața, mă trezesc în sunetele marșului Radetzki, care-l intona o capelămilitară pe peronul gării în care intra trenul nostru.

Eram în Cluj. Un transport de soldați își lua rămas bun de la maicile lor, nevestele și drăguțele lor, iar muzica cânta marșul lui Radetzki, acel marș care te face să uiți de lacrimile de adio, te face să pleci mai ușor la bătălie, ba chiar și să mori mai ușor!

Eram emoționat văzând românii noștri care își sărutau părinții, nevestele și copii, își răsuceau cu durere mustața, mai scrâșneau din dinți ș-apoi plecau în vagoane.

Muzica intonă iarăși marșul eroic, între sunetele căruia se amesteca și țipătul locomotivei.

Trenul se porni, soldații mai strigau din ferești:

-Rămâneți cu Dumnezeu!

Și se căpătară cu răspunsul:

-Mergeți cu Dumnezeu! și trenul plecă spre Bosnia.

După scurt timp jalea și lacrămile făcură loc resignațiunii raționale, care-l mângâie pe om atât de singur și sunetele melodice ale cântecului care îi acompaniază în astfel de momente.

Și în scurt timp auzii vagoanele clocotind de doine și hore cântate din gură, trișcă și fluier.

Îmi suna încă în urechi ultimele tacte ale marșului lui Radetzki, dar când auzii sunetele acestea părintești, îmi părea marșul, cu toate trâmbițele și tobele militare, numai ca un bâzâit de muște în zilele de vară[1].

5

Riviera di Levante

Prof. Paul LEU

Kenmore, Washington


[1] .Ciprian Porumbescu către L. Năstasi, scrisoare din 13 decembrie 1882, , Nervi, Biblioteca Universității Cluj-Napoca, Fondul A. Bârseanu, Corespondența, mss.,Vol. III, p. 64-67.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s