Music! Maia Ciobanu: Contraste apropiate

Standard

*

Partitura lucrării:

Maia Ciobanu – Contraste apropiate

*

Trio nr. 273 op. 2 “Contraste apropiate” (2007)

 

Lucrarea face parte dintr-o “clasă de compoziţii” din care am extras şi notat pe cea de-a doua aflată acolo unde formele în gheaţă pietrificate devin apa tuturor formelor adică 273 gradat după lord Kelvin.

În stânga şi în dreapta lui 273 formele şi ideile sunt extreme de contrastante şi de apropiate în acelaşi timp, relaţionarea şi/sau succesiunea lor fascinează amintiri, imagini, emoţii, sensuri insolite.

“WaldsteinSonate”, amintirea unui ritm de jazz, “Întrebarea” lui Ives, Cântecul voivodesei Lupu sunt tot atâtea structuri – emoţii – concepte – personaje – idei maleabile şi manipulatoare, din ciocnirea şi din alianţa cărora se naşte plasma unor alte făpturi.

Maia Ciobanu, a cărei primă audiţie absolută Trio nr. 273 op. 2 Contraste apropiate a stârnit unanim entuziasm.

Numerotarea trio-ului se referă nu la opusurile Maiei Ciobanu, care nu este o autoare prolixă, ba chiar dimpotrivă; e vorba de gradele Kelvin, punctul de topire a gheţii pe o scală unde poate fi găsit zero absolute (calculate de William Thomson ca fiind – 273 grade Celsius). Scara Kelvin  e deseori folosită şi pentru măsurarea temperaturii culorilor, a surselor de lumină.

Ce a vrut Maia Ciobanu să sugereze folosind acest titlu ? Că entităţile folosite într-o operă de artă pot ajunge (ca şi viaţa omului, de altfel, fie-mi iertată banalitatea comparaţiei) la acel zero absolut al dezagregări; după care urmează însă recompunerea structurilor, o altă lume creată din neant (totuşi, un neant pozitiv, deoarece transformaţional). Fărâmiţarea, distrugerea pe care o sugerează muzica Maiei Ciobanu se recompune în noi structuri, şi aici are poate un rol de jucat suflul pozitiv al “zonei Beethoven” (sugerată printr-un citat din Sonata Waldstein). Beethoven, optimistul prevestind întotdeauna victoria (a repurtat-o şi asupra propriilor suferinţe) aruncă lumina sa asupra unui nou început.”

 (Grete Tartler: De ce ne plac compozitorii români (România literară nr. 36/14 septembrie 2007)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s