Omagiu lui Gheorghe Cucu

Standard

Gheorghe Cucu a fost dintotdeauna unul dintre compozitorii mei preferaţi. Până astăzi, cred că niciuna dintre Liturghiile scrise de compozitorii români pentru slujba de duminică nu o poate egala în frumuseţe, strălucire şi grandoare pe aceea compusă de Gheorghe Cucu.

Luna aceasta se împlinesc 182 ani de la naşterea marelui muzician român. Ziua naşterii este 11 februarie (23 februarie după alte surse). A fost compozitor, dirijor, folclorist şi strălucit profesor, contribuind la dezvoltarea şcolii naţionale româneşti. Prin creaţia sa de muzică vocală, şi îndeosebi corală, Gheorghe Cucu se numără printre cei mai de seamă compozitori români din acest domeniu. Bun cunoscător al muzicii religioase, al cântărilor ortodoxe de strană, dar şi al cântecului nostru popular, compoziţiile sale sunt pătrunse de un caracter folcloric pregnant.

Gheorghe Cucu şi-a început studiile la şcoala primară de la Bârlad, ale cărei cursuri le-a urmat între 1890 şi 1894. Apoi s-a înscris la şcoala de cântăreţi bisericeşti, unde i-a avut ca profesori pe Damian Rânzescu (la muzică psaltică) şi Athanasie Popovici (la teorie şi solfegii). Se mută apoi la Brăila, unde se angajează tenor al bisericii „Sfinţii Voievozi”, ulterior venind la Bucureşti pentru a urma cursurile Conservatorului (între 1890 şi 1905). El este imediat remarcat de muzicianul D. G. Kiriac care remarcă talentul înnăscut al tânărului.

Studiază cu Eduard Wachmann, Dumitru Chiriac şi Gheorghe Brătianu şi, între timp, devine cântăreţ de strană la Biserica Brezoianu (între 1901-1904) unde are ocazia să aprofundeze cântările psaltice, începând să schiţeze primele compoziţii religioase. Devine dirijorul corului acestei bisericii (între 1904 şi 1932), între timp activând şi ca dirijor secund al corului „Carmen”.

Gheorghe Cucu urmează studii aprofundate în Franţa: un curs de armonie şi contrapunct la Conservatorul Naţional din Paris şi la Schola Cantorum cu Vincent d’Indy.  Întors în ţară, Cucu dirijează mai multe coruri, printre care corul Mitropoliei (între 1916 şi 1919).  Îi este acordat premiul al II-lea „George Enescu” pentru compoziţiile sale corale religioase, deja binecunoscute şi integrate în repertoriul coral ortodox, premiul Societăţii Compozitorilor Români pentru activitatea sa de culegere de folclor (în 1925), Medalia de aur a Expoziţiei Generale Române din 1906.

Gheorghe Cucu desfăşoară şi o bogată activitate didactică: este profesor la catedra de Teorie şi Solfegii la Conservatorul din Bucureşti (1920), profesor la Seminarul „Nifon” din Bucureşti (1920-1932).

Gheorghe Cucu a decedat la 24 august 1932 şi este înmormântat la cimitirul „Ghencea” din Capitală.

Creaţia sa cuprinde lucrări corale bisericeşti pe teme psaltice sau originale şi lucrări corale în caracter popular. Îşi dorea promovarea creaţiei protopsalţilor români în compoziţiile corale.

În bisericile româneşti se cânta, deja, de mult timp, pe patru voci, introducerea cântării corale în cultul divin fiind făcută în mod oficial prin Decretul  nr. 101 din 18 ianuarie 1865, emis de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ca aurmare a influenţei artei ruseşti.

Printre compoziţiile cele mai cunoscute ale lui Gheorghe Cucu se numără: „Cântările Sfintei Liturghii”, o lucrare de excepţională valoare, cuprinzând un Heruvic spectaculos cu solo de soprană şi Răspunsuri Mari de o solemnitate încă neegalată; „Prohodul Domnului” pentru cor bărbătesc şi cor de femei (tipărit în 1938 la Bucureşti); concerte liturgice de o mare frumuseţe: „La râul Vavilonului” pe melodia lui Dimitrie Suceveanu, glasul 3 (o lucrare pentru cor mixt cu solo de soprană); „Catavasiile întâmpinării Domnului – Nu pricep, Curată” (pe care am avut cu toţii ocazia să le ascultăm duminica trecută, pe 2 februarie, cu ocazia sărbătorii Întâmpinării Domnului), „De frumuseţea fecioriei tale”, „Miluieşte-mă, Dumnezeule”, pentru trei voci egale, o altă lucrare spectaculoasă, destinată perioadei Triodului; un „colind” de Florii, „Doamne Iisuse Hristoase”, o bijuterie corală de o mare delicateţe, cu ison armonizat ce se dezvoltă progresiv.

Gheorghe Cucu a armonizat numeroase cântări bisericeşti şi colinde: „Cu noi este Dumnezeu”, „Doamne al puterilor”, „Apărătoare, Doamnă” (o lucrare binecunoscută tuturor celor ce cântă în corurile bisericilor, fiind interpretată aproape în fiecare duminică); „Sus, boieri”, „Astăzi s-a născut Hristos”, „Domnuleţ şi Domn din cer”.

Gheorghe Cucu manifesta o predilecţie pentru poliritmii, politonalitate şi împletirea melosului bisericesc cu cel folcloric.

În prefaţa „Cântărilor Sfintei Liturghii”, Nicolae Lungu notează: „Între cântările liturgice, creaţie proprie, Heruvicul în mi este de o frumuseţe inegalabilă, iar Răspunsurile mari sunt de o măreţie şi strălucire care nu se întâlnesc la niciun alt autor. Aceste răspunsuri sunt aşa de gustate de credincioşi, încât astăzi nu există cor bisericesc în ţară care să nu le cânte. Axionul duminical în La este de o mare suavitate. Gheorghe Cucu întrebuinţează în el melos bisericesc împletit cu melos popular de colind, reuşindsă obţină o cântare de o mare frumuseţe. În Axionul la Sfântul Vasile este întrebuinţat pentru prima dată recitativul ecfonetic, cu ambitusul de cvartă-cvintă care dă multă originalitate şi expresie. Închei rândurile de faţă cu convingerea că tipărirea acestor cântări liturgice ale lui Gheorghe Cucu nu numai că va îmbogăţi repertoriul nostru coral bisericesc, dar va pune la îndemână un îndreptar şi un model de tratare corală a cântării bisericeşti.”

Cuvinte la care subscriem din toată inima…

Descărcaţi de aici partitura: „Cântările Sfintei Liturghii”

Gheorghe Cucu – Liturghia

Veronica Anghelescu

Bibliografie:

Gheorghe Cucu, Cântările Sfintei Liturghii pentru cor mixt, prefaţă de Nicolae Lungu

Jack Bratin, Calendarul muzicii universale, Editura Muzicală, Bucureşti 1966

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Cucu

4 răspunsuri »

  1. Aș dori să vă felicit pentru articolul frumos dedicat vieții marelui virtuoz al muzicii corale, Gheorghe Cucu. Sunt foarte încântat să văd că „flacăra” muzicii corale religioase la care a contribuit și el, este și astăzi aprinsă. Aceste împletiri ale armoniei și melodiei, cât și elementele de scriitură psaltică și modală, care sunt atent lucrate și finisate cu o meticulozitate caracteristică compozitorului, sunt după părerea mea „bijuterii corale”, șlefuite de Gheorghe Cucu printr-o tehnică unică.

  2. Multumesc pentru cuvintele frumoase.
    Din Liturghie este posibil sa lipseasca 2 pagini… imi cer scuze. Nu am avut alt material dupa care sa scanez.

  3. Este extraordinar! O Sfanta Liturghie in atasament este ceva foarte rar in internetul de astazi!
    Va multumesc !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s