Hazard

Standard

Tot ce îmi doresc uneori este să scriu. Să aștern pe hârtie fraze cu număr par, sau dimpotrivă, fraze impare, lipsite de concretizarea într-o intrigă precisă, efectivă. Un imbold suficient de ademenitor cât pentru a mă determina să îi dau ghes, mă îndeamnă să dau curs ideilor în lipsa unei finalități prestabilite, consimțind de la bun început că întreaga responsabilitate trebuie să parvină concursului de împrejurări. Iată de ce uneori consider de cuviință să ignor orice subiect. Uneori, atunci când singura mea dorință ar fi să mă relaxez, să mă destind la maximum prin intermediul scrisului, context în care îmi propun să las în urmă amintirile și nostalgiile de peste ani, ca și cum niciodată nu le-ar fi fost dat să existe, să fac abstracție, în pofida senzaționalului, de evenimentele de ultimă oră, și, bineînțeles, să trec cu vederea peste orice alt subiect, încadrat în orice alt domeniu, capabil să trezească interesul unanim.

Aș vrea să uit de tot și de toate. Să mă destind, oferind ideilor posibilitatea de a se succeda la voia întâmplării, în același fel în care cineva își propune, tam-nisam, să facă o plimbare cu mașina. Fără o destinație anume. Doar așa, de dragul șofatului în sine. Numai așa, de dragul scrisului, în cazul de față, și implicit, în ceea ce mă privește. Știu că subiectele concrete prezintă mereu câștig de cauză. In orișice ziar, informația deține statutul de protagonist. Articolele centrate în jurul unor tematici de interes general, precum se poate observa adeseori încă din titlul redactat, sunt infailibile în ecuația succesului de presă. Într-adevăr, așa este corect. Nu ar avea nici un sens să așternem pe hârtie cuvinte numai de dragul de a scrie, în lipsa unui țel cu asiduitate urmărit.

Și totuși, eu sunt convinsă că este bine să reducem calculul pragmatic la tăcere uneori, pariind în exclusivitate pe zarurile selectate de hazard. Să scriem doar așa, de dragul de a scrie, trecând cu vederea concretul pe care altminteri ar fi imposibil să îl neglijăm. Să scriem cu gândul de a valorifica din plin oportunitatea așezării punctului final în orice loc. Chiar și după o virgulă generatoare de continuări și de detalii explicite, transformată subit în acel semn grafic minuscul, dar cu o semnificație neechivocă. Oricum, cei care am luat act de producerea metamorfozei suntem doar noi. Noi și hazardul, hazardul și noi înșine. 

Roxana Moldovan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s