Muzica orelor

Standard

Viitorul se construieşte din utopiile prezentului

Muzica TIMPULUI şi a LOCULUI

CICLUL “MUZICA ORELOR”

 

1.1În acest ciclu este vorba de întoarcerea muzicii, artei la funcţiile originare (primordiale, străvechi), atunci când muzica era ritual şi nu spectacol. O putem numi Muzica TIMPULUI şi a LOCULUI, deci o muzică ce se desfăşoară într-un anumit TIMP şi într-un anumit LOC.

Exemple: muzici ritualice pentru câmp, pădure, râuri, la malul mării, pe vârful muntelui, etc.;  pentru însămânţare, rodire, cules roade, vânat, muzici de mulţumire duhurilor animalelor, etc.; muzici de dimineaţă, de prânz, la apusul soarelui – la indieni; muzici de purificare a unui loc, de alungarea demonilor, muzici în Templu,  în jurul Templului; muzici de Paşte, colinde de Crăciun, etc.

Aşadar, se cânta numai într-un anumit SPAŢIU şi o anumită perioadă de Timp.

Începând cu Renaşterea, atunci când arta şi-a pierdut funcţia magică şi a devenit spectacol, muzica europeano-occidentală a  uitat, în general, aceste funcţii. O simfonie de X, de pildă, se poate cânta în orice sală de concert şi la orice oră de zi sau de noapte.  Şi un oratoriu de Paști sau de Crăciun se poate auzi oricând şi oriunde.

1.2Această întoarcere sau, altfel spus, recuperare reclamă o atitudine POSTMODERNĂ, în contextul unei RECUPERĂRI ÎNNOITOARE a unor Tradiţii.

Eu fac parte din generaţia care a avut asemenea apartenenţă, fiind preocupată de orientările estetico-muzicale de factură minimalo-repetitivă, spectralistă, arhetipală, ritualistă, metamuzicală, metastilistică, etc. Toate aceste direcţii s-au născut începând cu 1960, ca reacţie la doctrinele artistice anterioare, de tip serial şi aleatoric.

2. Intenţii  oarecum asemănătoare, în acest sens, de muzică a Timpului doar, o identific şi la ciclul celor 7 opere cu caracter futurist, S.F. ale lui Karlheinz Stockhausen. Fiecare dintre cele 7 opere, elaborate de-a lungul anilor 1980-2006,trebuie executată, pe scena operei,într-o altă zi a săptămânii. Se poate face o paralelă, în cazul respectiv, între tetralogia lui Wagner şi septualogia lui Stockhausen. Este vorba, în primul caz, de trecutul mitologic (germanic) şi,în al doilea, de viitorul în care umanitatea va realiza contacte cu civilizaţii extraterestre.

Eu am fost atras de ideea muzicii “Timpului şi a Locului” încă din 1965, când am compus piesa intitulată “Combinaţii în cercuri” (în prima variantă, pentru violoncel şi mai multe benzi de magnetofon). Această lucrare trebuia să fie cântată în timpul unei nopţi de vară, într-un parc sau la marginea unui lac, cu fundal de ţârâit de greieri. Benzile erau şi ele constituite din zumzete de insecte. Piesa avea aspectul unui ritual sau a unei muzici ambientale cu caracter ecologist. De-a lungul anilor 1970-80 -2000 am compus muzici electronice cu destinaţie ambientală, care ar trebui să fie cântate, la modul ideal, în spaţii neconvenţionale.

Este vorba de:  “Gradeaţia”(1982), frescă electroacustică pentru anturajul Mânăstirii“Voroneţ”;  “Natural-Cultural” (1973-1983), muzică ambientală pentru vârful unui munte sau la malul mării, la răsăritul sau la apusul soarelui; Sonatu(h)r” (1986), muzică pentru ambianţa unei livezi, în perioada de înflorire a pomilor, la asfinţitul soarelui; “Trisson” (1987), muzică nocturnă pentru ambianţa unui templu; “Finalpha” (1990), muzică pentru apusul soarelui, cu cer înnourat, înainte de furtună sau pentru începutul şi sfârşitul unui concert; “Secula Seculorum” (1999), muzica pentru sfârşitul unui secol.

3.  În cazul “ciclului orelor”, elaborat între 1993-2014, având ca temă: o Călătorie Iniţiatică în Lumea de Dincolo, fiecare lucrare ar trebui să fie cântată, la modul ideal, la ora căreia îi este destinată (din zi sau din noapte) şi la nivelul, etajul corespunzător al unei Piramide cu vârful în jos,ce are 13 niveluri (12 etaje).

1

4. Tema “Călătoriei Iniţiatice în Lumea de Dincolo” nu a mai fost abordată în istoria muzicii europene (poate cu excepţia parţială a operelor cu subiectul “Orfeu”, din perioada barocă).

Doar în literatură există “Divina Comedie” de Dante, pe un scenariu catolic,în care Lumea de Apoi este configurată pe 3 etaje (de jos în sus); Infern,Purgatoriu, Paradis, acesta din urmă având 9 ceruri. Tema Lumii de Dincolo abundă în picturile, cu caracter religios şi în frescele din interiorul şi exteriorul mânăstirilor. (În varianta ortodoxă există numai 2 etaje: Iad şi Rai).

5.  În cazul ciclului orelor este vorba de un scenariu egiptean, uşor modificat, datat din perioada Egiptului Antic, deci de aproximativ 5000-7000 de ani. În acest context iniţiaţii urmau să parcurgă o călătorie extracorporală (fiind închişi într-un sarcofag) timp de 12 ore ieşirea din trupşi12 ore întoarcerea în corp. La fiecare oră a acestei călătorii li se dezvăluiau alte etaje ale Lumii de Dincolo. Ei reveneau (cei care reveneau) cu o Conştiinţă fundamental modificată. Ceva asemănător i s-a întâmplat şi lui Mahomed, în Călătoria sa extracorporală în cele 7ceruri. În cazul lui“zborul pe calul înaripat” a durat foarte puţin (ulciorul de apă nu a apucat să se verse complet!). Se poate comenta, această ieşire din trup, în termenii timpului dilatat. Sunt cunoscute şi alte situaţii de experienţe mistice asemănătoare (din lumea iudeo-creştină sau hindusă).

6. Evadări de natură extracorporală se întâmplă şi în epoca modernă şi postmodernă a zilelor noastre, la unele persoane (poate puţine şi, oricum, predilecte spre experimentele respective).

Acestea sunt şi expediţiile din afara trupului pe care le-au verificat Robert Monroe şi William Buhlman.

Duşmanii sau scepticii acestor experienţe sunt, pe de o parte, teologii (religioşii fanatici) şi, pe de altă parte, ştiinţificii atei, pentru care toate acestea sunt fie, ispite satanice fie, halucinaţii ale creierului.

7. În 1998 am publicat în Revista “Muzica”, iar în 2000 în revista americană “BANANA FISH” un studiu intitulat “Spre o nouă muzică iniţiatică”. Este vorba aici, de părerea mea cu privire la condiţiile pentru realizarea, în zilele noastre, a unei muzici de tip iniţiatic.

8. “Ciclul Orelor”mai are şi o bază ezoterică, aparţinând ezoterismului universal. Conform acestor concepţii, fiecare individ are un EU superior (care, în condiţiile întrupării, la cei mai mulţi dintre noi, este inconştient sau adormit) ce este“îmbrăcat” (de sus în jos) în 1) Corpul Spiritual sau Cauzal (având ca “miez” EUL Superior);   2) Corpul Mental;  3) Corpul Astral (Corpul Dorinţei); 4) Corpul Eteric (Energetic, al pulsaţiilor, Chakrele);  5) Corpul Carnal, fizic.

9. În “Ciclul Orelor” drumul parcurs, încântarea lucrărilor, de la 12 noaptea spre12 ziua, este unul al DEZBRĂCĂRII Eu-lui Superior, mai întâi, de corpul fizic: 12 noaptea în partea a doua (a Cvartetului de la Miezul Nopţii), apoi, de cel eteric (între 1 şi 3 dimineaţa), după aceea, de cel astral (între 4 şi 6 dimineaţa), de cel mental (între 7 şi 9 dimineaţa), şi de cel spiritual (între 10 şi amiază).

Drumul invers, de la Amiază (Miezul Zilei) spre Miezul Nopţii, este cel al ÎMBRĂCĂRII,1-2 după  amiază, în corp spiritual; 3-5 d.a., în corp mental; 6-8 seara, în corp astral; 9-11 seara, în corp energetic. La 12 noaptea, partea I a Cvartetului de la Miezul Nopţii (cântat în subsolul piramidei),Eu-l spiritual se întrupează (intră în corpul fizic).

Între 12 noaptea şi 12 ziua Călătoria Iniţiatică, prin intermediul sunetelor,devine o URCARE a SCĂRII, de la nivelul subteran la ultimul etaj (al piramidei)adică o urcare spre Lumină şi maxima Altitudine, cu alte cuvinte, o Trezire (a Eu-lui superior) în “A=1”. De la Miezul Zilei spre Miezul Nopţii această Călătorie se transformă într-o COBORÂRE în Întuneric, la Subsol, (unde se cântă Cvartetul de la Miezul Nopţii, partea I, care este ipostaza întrupării Eu-lui superior).

10.  În cazul URCUŞULUI, fiecare piesă a ciclului are o tentă teleologică (o finalitate), adică, discursul sonor tinde, spre sfârşitul său,către un eveniment acustic surpriză echivalând cu o Poartă ce se deschide spre nivelul (etajul) superior,însemnând o Eliberare, Iluminare, Ieşire, Evadare, Metamorfoză. În COBORÂRE situaţia este inversă: Poarta (nivelului superior) se închide la începutul lucrării, echivalând cu o stare de întunecare şi regret.

În aceste cântări ritualuri interpretul trebuie să conştientizeze aşadar, nu numai Timpul, Ora cântării ci şi ALTITUDINEA sa, ETAJUL la care se cântă, reperabil, simbolic, la spaţiile Lumii de Dincolo.

 

Octavian Nemescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s