Concert de Paşti la Filarmonica Transilvania din Cluj-Napoca

Standard

Concertul de Paşti  din 19 aprilie 2014 a fost un cadou pe care Filarmonica Transilvania  l-a facut publicului clujean în Joia Mare. Concertul a reunit solişti din elita interpretativă naţională şi internaţională sub bagheta maestrului dirijor David Crescenzi. Pianistul Daniel Goiţi, soprana Tatiana Lisnic, mezzosoprana Liliana Ciucă-Mattei, tenorul Ştefan Pop şi basul Sándor Árpád acompaniaţi de orchestra şi corul filarmonicii Transilvania  au dat viaţă Concertului numărul  1 pentru pian de L. van Beethoven şi lucrării Stabat Mater de G. Rossini, unicul opus de factură religioasă al compozitorului.

Toţi soliştii au în comun aceeaşi matcă de formare profesională, şcoala interpretativă clujeană de unde au pornit în lume pentru a se afirma ca personalităţi artistice. Şi pentru că orice sărbătoare este mult mai frumoasă acasă,  artiştii s-au întors pentru a-i răsplăti pe cei dragi prin arta lor.

Oricare aparitie personala a pianistului Daniel Goiţi pe podiumul de concert conferă garanţia unei interpretări mature, inteligente şi sensibile realizată de la prima până la ultima măsură. „Aventura muzicală” pe care solistul  a propus-o publicului prin acest concert a fost în aceeaşi măsură pasionantă,  generatoare de subtilităţi  sonore, entuzismantă, atât  prin strălucirea şi brilianţa pasajelor de agilitate cât şi prin frazările inteligente, contrastele dinamice şi de caracter realizate prin metamorfoze ale sonorităţii pianistice rezultate dintr-un tuşeu şi o tehnică pianistică ireproşabile. Toate acestea sunt rezultate dintr-o aprofundare şi o reflectare  personalizată a  sensurilor muzicale manifestate în întregul concert. De pildă în  partea a doua, cizelarea sonorităţii pianistice a emanat caldură, fineţe şi rafinament, în egală măsură în „ ghirlandele„ solistice  ale  pianului cât şi în dialogurile cu orchestra în care am sesizat preluări atât de subtile încât puteai pentru o fracţiune de secundă confunda sunetul pianului cu cea a clarinetului.    Partea a III-a, dansantă, cu o temă de rondo prezentând asimetrii ritmico-metrice,  a fost interpretată într-un dialog spumos pian-orchestră, cu vitalitate şi  strălucire, cu contraste tematice şi dinamice surprinzătoare, pline de prospeţime, în a căror eflorescenţe ritmico-melodice am întrevăzut (părere subiectivă) influenţe retorice rossiniene.

Oricât ai încerca să eviţi clişeele de limbaj, nu poţi ocoli superlativele  atunci când încerci să vorbeşti despre interpretarea  pianistului  Daniel Goiţi şi a orchestrei Transilvania.

Concertul numărul 1 pentru pian a fost scris de Beethoven special pentru public, pasajele de virtuozitate atestând dorinţa autorului de a evidenţia calităţile interpretative proprii, personale, (precum şi ale pianiştilor ce se vor fi încumetând a-l aborda). Aceste atribute însă, nu ştirbesc acestui opus, prin nimic, frumuseţea şi profunzimea artistică, reliefate spectaculos de interpretarea lui Daniel Goiţi şi David Crescenzi şi răsplătită generos de publicul care a cerut pianistului un bis.  Prin interpretarea Preludiului din Suita întâia pentru pian de G. Enescu, Daniel  Goiţi a umplut seara cu o substanţă emoţională potrivită cu semnificaţiile ajunului sărbătorilor pascale aşteptate de toţi.

Desfăşurarea de „forţe artistice” în Stabat Mater de Rossini din partea a doua a concertului a confirmat reuşita unei seri tematice cu o mare forţă de semnificaţie şi expresie. Încă din introducerea instrumentală s-a întrevăzut calitatea excepţională a orchestrei prin reliefarea de către dirijorul David Crescenzi  a unei retorici semnificative, realizate prin pauze expresive între segmentele muzicale, nuanţe atent realizate, polifonii inteligent conduse, toate conţinute în dramaturgia muzicală atât a primei părţi cât şi de-a lungul întregii lucrări. Cu adevărat impresionantă, sonoritatea corului a fost completată, în succesiunea temporală a desfăşurării muzicii din prima secţiune  Stabat mater dolorosa, sonoritatea vocilor  cvartetului  de solişti, voci excepţionale a căror căldură a timbrului, a vibrato-ului, omogenitate sonoră şi amploare dramatică au avut un impact emoţional decisiv. O monumentală  orgă umană înălţând  un sfâşietor imn al suferinţei Mariei în faţa trupului răstignit al Fiului Său.

A urmat lirismul cald al vocii lui Ştefan Pop care a învăluit publicul în aria  Cujus animam gementem, seducându-l prin supleţe şi strălucire. Contrastul dramatic realizat in partea mediană O, quam tristis ne-a revelat un artist cu o stăpânire desvârşită a expresiei dramatice, a tehnicii de coloratură, a unei dolcezza di voce, cu acute sclipitoare şi trăire la cote maxime de intensitate, atribuite ce au marcat de altfel  întreaga interpretare a solistului.  

Quis est homo… a pus în valoare vocile protagonistelor atât solistic cât şi în  duet. După „ridicarea cortinei” din introducerea instrumentală  soprana Tatiana Lisnic „a luminat” scena prin frumuseţea unui dramatism vocal în care substanţa emoţională revărsată a copleşit audienţa. Vocea sa, de o supleţe remarcabilă şi o frumuseţe robustă, cărnoasă, ne-a revelat irizaţii dramatice dar şi lirice briliante, în arabescurile sonore  rossinieniene ce vizează expresivitatea dar mai ales virtuozitatea vocală. De o căldură aparte, interpretarea mezzosopranei Liliana Ciucă-Mattei a transfigurat strălucit expresia tragică  a textului  Qui non posset contristari,  într-o interogaţie muzicală de înaltă vibraţie artistică, vibraţie ce s-a transmis mai ales în împletirea celor două minunate voci în duet. Perfect sudat ca sincronizare, până la consoanele finale,  impresionant mai ales în coloraturi,  duetul a revelat o complementaritate timbrală, ce poate fi realizată doar la un asemenea nivel de profesionalism şi experienţă artistică, dobândită  pe scenele lumii.

Sándor Arpád, solist al Operei Maghiare din Cluj Napoca a interpretat aria  Pro pecatis sue gentis,  cu aplombul şi energia pe care Rossini le-a creat în muzica sa, împletind cantabilitatea din partea mediană, cu caracterul quasi eroic al strofelor extreme ale ariei. În  Eja Mater creat de Rossini a cappella, s-a remarcat partida başilor din corul filarmonicii Transilvania prin omogenitate timbrală chiar şi pe mezzavoce din finalul recitativului, dar şi frumuseţea celorlalte voci corale în nuanţele de piano, de pildă în dialogul bas – ansamblu.

Pus în valoare de o scriitură dramatică extrem de seducătoare prin frumuseţile melodice, cvartetul   Sancta Mater, s-a remarcat prin patetismul expresiv al cuplului Tatiana Lisnic- Ştefan Pop, prin bogăţia retorică a dialogurilor dintre Liliana Ciucă-Mattei şi Sándor Arpád,  prin frumuseţea senină a cvartetului final precum şi a codei de bravură  Virgo  virginum preclara.

Cavatina  Fac, ut portem Christi mortem, a fost interpretată de către mezzosoprana Liliana Mattei-Ciucă, cu sensibilitate şi tragism, expresii rare datorate unei tehnici vocale  măiestrite şi  unei inteligenţe muzicale de excepţie în  redarea expresiei dramatice. Interpretarea sa a reflectat cu fidelitate textul şi muzica ce exprimă  implorarea creştinului de a primi suferinţa  christică. Este o arie dificilă vocal, cu un ambitus foarte mare, cu salturi în registre extreme, cu un recitativ solistic final de o sensibilitate rară pe care solista l-a redat memorabil prin frumuseţea nobilă a timbrului său vocal.

Punctul culminant al serii a fost atins de aria sopranei  Inflammatus et accensus, un  terifiant tablou al creştinului aflat în faţa zilei judecăţii  implorarând iertarea şi ajutorul  Mariei. Interpretarea Tatianei Lisnic a oferit publicului o variantă de mare forţă. Frazările şi gradaţiile tensionale susţinute de solistă şi ansamblu cu o energie explozivă, fructificată în acutele somptuoase, impresionante au contribuit la crearea unei imagini artistice copleşitoare.  În contrast, partea mediană,  Fac me cruce custodiri, (Crucea Lui să mă păzească) „s-a colorat” prin căldura şi expresivitatea solară a vocii interpretei. O pagină memorabilă pentru publicul de pe malurile Someşului.

În varianta propusă de Filarmonica Transilvania, cvartetul de solişti  Quando corpus morietur  a fost interpretat a cappella de către corul Filarmonicii Transilvania, (pregătit cu competenţă de maestrul Cornel Groza), ansamblu ce şi-a confirmat, încă o dată,  valoarea printr-o prestaţie de mare anvergură a actului artistic. Fugato-ul final a reprezentat o descătuşare a energiilor creativ-interpretative ale corului şi orchestrei conduse de dirijorul David Crescenzi oferind astfel publicului o bucurie înălţătoare în preajma Învierii Domnului Nostru Isus Hristos.

P.S.  La felicitări, Tatiana Lisnic mi-a mărturisit marea emoţie care a copleşit-o înainte de intrarea pe scenă. „ Cel mai greu este să cânt acasă…!”. Întrebarea a venit firesc.. „De ce?” Am completat prin a-i aduce asigurări asupra dragostei publicului pentru interpreţii de filiaţie locală, asupra dorului de ei şi recunoştinţei că vin să ne „în-cânte” cu arta lor. Răspunsul ei a fost prompt: „Pentru că vreau să dau totul !” Publicul a răsplătit cu ovaţii îndelungate această devoţiune pe care a simţit-o din partea soliştilor, corului, orchestrei, dirijorului.

Cu toţii am primit generosul dar spiritual al artiştilor în ajunul Paştilor, cu bucuria speranţei,  sărbătorită în fiecare an, că,  HRISTOS A ÎNVIAT !

 

                                                                                   Mirela Mercean-Ţârc

         

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s