Sonata pentru două piane

Standard

Lucrarea a fost scrisă în anul 1962, în timpul studiilor de compoziție de la Conservatorul din București. Am beneficiat de pregătirea mea anterioară pianistică (și componistică, totodată), când am abordat lucrări de referință din repertoriul clasic al secolului XX pe care le-am prezentat de obicei ca prime audiții în viața noastră muzicală (Prokofiev, Bartok, Stravinski, Ravel, Enescu etc.). În această ambianță stilistică, trecută prin tehnici mai noi la vremea aceea (precum dodecafonismul serial, modalismul complementar cromatic și altele,  printre care tot ceea ce opera și gândirea lui Messiaen a prezis în Muzica Nouă a mai bine de o jumătate de veac de înnoiri) se poate eventual plasa muzica acestei Sonate. Prima parte propune o sinteză între forma de Sonată și de Fugă și înlocuiește Concluzia cu un sunet final în fff. Partea a doua este un Intermezzo clădit pe un ostinato lent care prevestește Finalul, unde același ostinato se reia în tempo giusto rapid și se expune pe ritmul unui colind din culegerea de cântece populare românești din Bihor a lui Bela Bartok, pe două moduri complementare; ritm care urmează a fi “zdrențuit” și alternat cu pauze, în contrast cu zone de continuum. Toate la un loc, idei și opțiuni în vogă la acea vreme. Poate bune și azi.

                                                        Nicolae Brânduș

1

Download the complete score from here:

 Nicolae Brandus – Sonata pentru doua piane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s