Editorial

Standard

Ceva și altceva

Despre muzică se poate scrie într-o diversitate de modalități. Într-adevăr, există multe feluri în care putem să scriem despre muzică, dar trebuie să vă mărturisesc că nu îmi propun deloc să reflectez asupra lor. Motivul nu rezidă din teribilism. Nici din rea-voință. Pur și simplu, sunt de părere că garanția unei redactări eficiente este oferită de cu totul altceva. În primul rând, de caracterul original al ideilor, indiferent de ceea ce ele intenționează să exprime. În al doilea rând, de eleganța obligatorie pentru oricare text ce se respectă. Iată de ce nu îmi propun să efectuez nici o clasificare. Iată de ce, consider că este suficient să afirm că despre muzică se poate scrie într-o diversitate de modalități. Și pe o mulțime de subiecte.

Plurivalența tematică, într-adevăr, este definitorie atunci când vine vorba de acest domeniu. Ce s-ar întâmpla însă în cazul în care am decide să lăsăm totul la o parte? Dacă am decide să nu abordăm nici un subiect, ci doar să scriem despre muzică? Ceva, pur și simplu?

Sau, pur și simplu, ceva? Ce am putea spune? Ori mai precis, care ar fi prima vorbă ce ne-ar putea trece prin minte? Sau poate că prin minte ne-ar trece mai mult decât o singură vorbă? Două, trei, patru, cinci, zece, douăzeci, sau, o infinitate de vorbe, chiar? Vorbe utilizate în intenția inițierii unui discurs lipsit complet de repere. Circumstanță specială, în care nimic nu este interzis. Circumstanță specială, ce ne oferă posibilitatea de a ne învârti în jurul vorbelor oricât dorim. Tot ce contează este să izbutim, până la urmă, să o scoatem la capăt.

O provocare puternică, față de care nu posed nici cea mai mică dorință de a mă sustrage, satisfacțiile promise având capacitatea de a lăsa în urma lor orice efort. Desigur, aceasta nu mă determină să apreciez mai puțin fericirea de care avem parte atunci când hotărâm să reflectăm asupra unuia dintre multiplele subiecte pe care muzica le pune, generos, la dispoziție. Realitate valabilă, deopotrivă, și din perspectiva materialului propus spre audiție. Există multă, foarte multă muzică de ascultat. În cazul în care ne-am dori, am avea posibilitatea să audiem, zi după zi, tot altceva. Și altceva, și altceva, și altceva. Deoarece, paleta diversificată a repertoriului sonor nu se află nicidecum captivă într-un loc inaccesibil nouă, într-un loc inaccesibil tuturor. Ba chiar din contră.

Și totuși, ce vă atrage mai mult? Audiția sau critica muzicală? Un bilet la un concert de excepție sau o carte de specialitate redactată în excelente condiții grafice? În cazul în care ar fi ziua dvs. de naștere, pentru care dintre cele două daruri ați opta? Eu zic că ați putea să le primiți pe amândouă. Condiția obligatorie este să vă numărați printre persoanele care își sărbătoresc și onomastica. Astfel, de ziua dvs. ați putea primi o carte cu subiect muzical. De onomastică, ordinea, după caz, poate fi și viceversa, ori chiar identică datei ce corespunde zilei de naștere, un bilet la concert. La Ateneu ori Sala Radio? Sau preferințele dumneavoastră sunt îndreptate, mai degrabă, către Operă?  

Roxana Moldovan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s