Bravo, Marie!

Standard

Instituirea unor burse guvernamentale in memoriam, emiterea unei cărți poștale, imprimarea unui CD şi a unui DVD cu opera interpretată sunt doar câteva acţiuni ce se vor întreprinde pentruînveşnicirea numelui Primadonei operei naționale. În același scop a fost propusă denumirea unei străzi din Chișinău, iar o școală de muzică din capitală și liceul teoretic din localitatea de baștină a artistei îi poartă deja numele. Mai mult, se intenționează deschiderea unui muzeu în incinta operei naționale, în care să fie expuse„fragmente” din viaţa interpretei, și tot aici va fi amplasat în viitor un bust al acesteia, iar începând cu a XX-a ediție a Festivalului Internaţional care-i poartă numele, organizat în fiecare septembrie a anului, a fost deja  instituit un concurs, la fel, de talie internațională. Cea mai proaspătă realizare în eternizarea numelui Primadonei este documentarul despre viața și opera artistei promis în 2012, odată cu plecarea sa în lumea celor drepți.

1Toate acestea și multe alte acțiuni de ordin internațional, național și local au fost și vor fi întreprinse în memoria cântăreței de operă și lied, a sopranei cu renume Maria Bieșu. Născută la 3 august 1935 în satul Volintiri, Ştefan Vodă, într-o familie de oameni simpli, privați de pretenții în ale artei muzicale, cea care a călcat pe urmele marii soprane Maria Cebotari debutează ca solistă la un concurs raional alături de orchestra de muzică populară „Fluieraș”și de celebrii interpreți Tamara Ciobanu și Serghei Lunchevici. Următorul pas în ale muzicii a fost unul dintre festivalurile republicane, unde ministrul culturii a urcat pe scenă special pentru a o îndemna să meargă la conservator. În 1955, în fața comisiei de examinare a Conservatorului din Chișinău, Maria Bieșu a interpretat o romanță de Liszt și aria din Dama de Pică, primind cea mai înaltă notă și exclamații în cor: Bravo, Marie!. Admisă fără a avea o pregătire specială prealabilă, a avut dificultăți în timpul studiilor. Mai mult, adus o viață grea, unica sursă de existență fiindu-i modesta bursă studențească.

2Însă, entuziasmul său, profesorii de artă scenică Boris Miliutin și Timofei Gurtovoi și profesoarele de canto –Paulina Botezat și talentata cântăreață Suzana Zarifian – i-au fost sprijin neprețuit timp de patru ani în care a și reușit să devină populară ca solistă a Orchestrei de muzică populară „Fluieraş” a filarmonicii chișinăuiene.

Ferm convinsă că locul său este pe scena Operei, Maria Bieșu a abandonat muzica folclorică, angajându-se în 1961, în urma unui concurs, la Opera din Chișinău, unde, datorită unei împrejurări nefericite și accidentale, obține șansa unei lansări fulminante. În ajunul premierei spectacolului Tosca, protagonista rolului principal în operă se îmbolnăvește, iar Maria Bieșu este propusă ca suplinitor. Debutul interpretei pe scena Teatrului de Operă din Chișinău din 28 aprilie 1962 i-a asigurat un succes recunoscut atât de specialiști, spectatori, cât și de administrația instituției, care imediat a și început să-i proiecteze un repertoriu special.

3După ce în 1963 își prezentase cu brio rolul din Madame Butterfly în orașul bulgar Ruse, în 1964 întreprinde un faimos turneu prin mai multe orașe ale Uniunii Sovietice. Un an mai târziu, Maria Bieșu revine la Teatrul moscovit „Bolshoi” pentru rolul Tatianei din Evgheni Oneghin, obținând aici o permanentă colaborare cu dirijorul Boris Haikin, alături de care soprana a imprimat un șir de creații la radio și pe discuri.

Între1965 și 1967, împreună cu un grup de soliști de operă, interpreta face un stagiu la teatrul „La Scala” din Milano, unde, sub îndrumarea maestrului Enrico Piazza, asistentul de altădată a marelui Toscanini, și aprecierile directorul general al teatrului milanez Antonio Guiringuelli, studiază rolurile principale de soprană în limba italiană din operele Tosca, Madame ButterflyAida și Trubadurul.

După „La Scala”urmează Teatrul Bolshoi, scenele celor mai impunătoare teatre de operă  din fosta Uniune Sovietică, Metropolitan Opera din New-York, teatrele din Cehoslovacia, Austria, Germania,Belgia, Franța,Spania, Bulgaria, Iugoslavia, România, Ungaria, Polonia, Finlanda, Austria, Australia, Brazilia, Cuba, Israel, etc.

4Începând cu 1967, anul în care obține Cupa de Aur și titlul de Cea mai bună Cio-Cio-san la prima ediție a Concursului Internațional „Miura Tomaki” din Tokio,Maria Bieșu este invitată ca membru de juriu la concursuri de canto în Tokio, Barcelona, Marseille, Budapesta, Batumi, Baku, Moscova, etc., în concerte prin Europa, America și Asia,sau să țină prelegeri și să ofere Master-Class-uri pentru studenții instituțiilor muzicale din Japonia, China, Austria, Turcia, etc. Tot la Tokio, fiind deja membră de juriu la o ediție mai târzie a concursului, soprana face cunoștință cu idolul său – Maria Callas, iar la prestigiosul Concurs Internațional „P. I. Ceaicovski” din Moscova a cunoscut-o pe Irina Arhipova, cea care i-a ajutat mult sopranei în urcușul către marile scene ale lumii.

Cariera pedagogică a Mariei Bieșu începe în 1980, când devine profesor de canto la Conservatorul „Gavriil Musicescu” din Chișinău, iar din 1987 – profesor universitar. Între timp, după o evoluare cu succes pe scena teatrului Metropolitan Opera din New York cu partiția Neddei în opera Paiațe, soprana ar fi fost invitată oficial, prin intermediul Ministerului de Cultură al URSS,să încheie un contract pentru o întreagă stagiune la teatrul american. Ar fi urmat interpretarea a zece dintre cele mai frumoase roluri pe scena Metropolitanului. Însă, fiind deputat al PCUS al URSS încă din 1979, a fost nevoită să refuze marea ofertă, din obligațiuni morale față de alegători.

5Maria Bieșu a fost premiată în repetate rânduri pentru talentul, munca, și prestația artistică, fiind numită Artistă Emerită în 1964, Artistă a Poporului din RSSM în 1967 și a Poporului din URSS în 1970, Membră de Onoare a Academiei de Științe din 1999 și Om de Onoare al orașului Chișinău din 1987; Laureată a Premiului de Stat din RSSM în 1968 și a celui din URSS în 1974, a Premiului Fondului Irina Arhipova în 2002;decorată cu Ordinul Semnul de Onoare (Znakpociota) în 1952, Ordinul Drapelul Roșu de Muncă în 1976, Premiul Lenin în 1982, Ordinul Lenin în 1984, Erou al Muncii Socialiste și Steaua de Aur în 1990, Ordinul Republicii în 1992, Ordinul Național Steaua României  în 2000 și Medalia Mihai Eminescu în 2001.Cu o susținere unanimă, soprana a fondat în 1990 Festivalul Internațional de Operă și Balet Invită Maria Bieșu, a organizat o serie de ediții ale Festivalului Tinerilor Interpreți Alexie Stârcea, iar din 1987 a fost numită Președinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova și din 1992 – Vicepreședinte al Uniunii Mondiale a Muzicienilor din Moscova.

Repertoriul Mariei Bieșu a fost pe cât se poate de amplu, aceasta reușind a-l completa în permanență alături de colegii săi de scenă, de regizorii Eugen Platon și Eleonora Constantinov, și de dirijorii Leonid Hudolei, Ivan Alterman, Leonid Gavrilov, Aleksandr Mocialov, Alexandru Samoilă, etc. Programele camerale cu muzică veche occidentală, romantică germană și franceză, clasică și modernă rusă, sovietică, precum și cele cu muzică vocal-simfonică ocupă un spațiu extins în lista creațiilor interpretate. Însă, pentru Primadonă, în prim plan au stat operele, printre care Tosca (Puccini),Evgheni Oneghin (Ceaikovski), Aurelia (David Gherșfeld), Madame Butterfly (Puccini), Dama de pică (Ceaikovski), Aida (Verdi), Otello (Verdi), Trubadurul (Verdi), Eroica baladă (Alexei Stârcea), Paiațe (Leoncavallo), Aleko (Rahmaninov), Glira (Gheorghe Neaga), Vrăjitoarea (Ceaikovski), Norma (Bellini), Boema (Puccini), Turandot (Puccini), Iolanta (Ceaikovski), Serghei Lazo (David Gherșfeld), Cavaleria rusticană (Mascagni), În furtună (Hrennikov), Forța destinului (Verdi), Vivat, maestro! (Donizetti), Adrienna Lecouvreur (Cilèa), Didona și Enea (Purcell), Aici e liniște în zori (Molceainov),Don Carlos (Verdi),Alexandru Lăpușneanu (Gheorghe Mustea), Un ballo in maschera (Verdi), Nabucco (Verdi), etc., iar în cazul unora dintre acestea, mai ales din cele naționale, Maria Bieșu a fost singura interpretă a rolului principal.

6Revenind la predecesoarea sopranei – Maria Cebotari – la fel ca și aceasta, Primadona a filmat pentru o serie de producții cinematografice ale Telefilm-Chișinău și Moldova-Film: Cântă Maria Bieșu (1971), Мойголосдлятебя (1971), Cântă Maria Bieșu (1976), Cu dragoste сătre tine (1978), Песнилюбви (1980), Cio-Cio-san (1981), Floria Tosca (1982), O, Maria! (1984), Ave Maria! (2000) și O viață în scenă (2005). Cât despre discurile cu muzică interpretată de Maria Bieșu, nu există un număr fixat, acestea fiind înregistrate în repetate rânduri și păstrate în întreaga URSS. Ceva mai puțină este moștenirea iconografică, printre cei care au semnat lucrări în care a apărut chipul artistei numărându-se B. V. Șcerbakov, G. Sainciuc, V. Zazerskaia, A. Oprea și M. Petric.

Însă, cum se întâmplă în lumea noastră efemeră, frumosul pleacă prea repede în cea eternă. La fel s-a întâmplat și-n cazul Primadonei, care în 2012, răpusă de leucemie, s-a ridicat la cer, lăsând în urmă o carieră mai mult decât strălucită. Bravo, Marie!

Drd  Natalia CHICIUC, muzicolog,

Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău

 

http://www.publika.md/exclusiv-film-documentar-despre-viata-si-opera-primadonei-maria-biesu-video_854031.html

http://www.last.fm/music/Maria+Bie%C5%9Fu

*

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s