2014, anul Eumenidelor

Standard

Eumenide_1Sâmbătă, 4 octombrie 2014, Buşteni, Centrul Cultural  Aurel Stroe.

În programul serii sunt menţionate două repere : dezvelirea bustului maestrului Aurel Stroe, operă a sculptorului ploieştean Nicolae Lupu şi, în continuare, Orestia III – Eumenidele, operă de Aurel Stroe după tragedia lui Eschil. Interpreţi, Filarmonica Banatul, din Timişoara, cu participarea extraordinară a saxofonistului Daniel Kientzy.

O primă impresie : intrând in Centrul Cultural Aurel Stroe, din Buşteni, simţi că eşti în siguranţă: totul este la locul său şi dragostea pentru detaliu o regăseşti la tot pasul : picturi, fotografii, sculpturi, dar şi câteva obiecte personale ale lui Aurel Stroe. Acestea ne vorbesc despre omul, despre îndrăgostitul de munte Aurel Stroe, cel care acum  ne priveşte de dincolo, din eternitate.

Pe directorul Constantin Spurcaciu îl cunosc de mulţi ani. Este sufletul Centrului Cultural Aurel Stroe, prezenţă constantă şi, mai ales, eficientă. Este, evident, îndrăgostit de ceea ce face, dar are şi atù-ul de a avea alături colaboratori care să îi semene. Ei au fost şi continuă cu încăpăţânare să fie o echipă.

Eumenide_2Spaţiul muzical contemporan este consistent şi constant prezent la Buşteni, astfel încât spectacolul prezentat de Daniel Kientzy şi artiştii timişoreni şi-a găsit acolo publicul ideal.

În acelaţi timp, Filarmonica Banatul, din Timişoara, este una dintre instituţiile muzicale ale ţării în care muzica contemporană este, cu adevărat, la ea acasă. O autentică deschidere spirituală ce vizează promovarea creaţiei muzicale româneşti şi, în acelaşi timp, circumscrierea acesteia în contextul muzical universal actual. Este acesta un demers al cărui esenţială consecinţă este îmbogăţirea spirituală a publicului meloman.

Stilul sec, foarte succint, nu este cel potrivit pentru a descrie detaliile ce creează acel tot care, la încheierea serii, rămâne în memoria spectatorilor. Sunt gesturi mici, febrile, retuşuri de ultim moment, pe care le întâlneşti în orice sală de spectacol înainte ca spectatorii să îşi ocupe fotoliile. După care, chiar din primul moment al spectacolului, am devenit prizonierii magiei : totul era concertat pentru a ne subjuga. Daniel Kientzy, interpretul fascinant al saxofoanelor a fost, din primul moment, cel care a inspirat şi condus firul acţiunii. Muzica, născută din el, a fost apoi preluată şi dusă mai departe de ceilalţi interpreţi, toţi, remarcabili. Vraja era perfectă şi s-a menţinut astfel până în ultimul moment al spectacolului.

Eumenide_3Cred că trebuie remarcată aici esenţializarea limbajului muzical, fără urmă de redundanţă. O orchestră alcătuită dintr-un singur interpret : Daniel Kientzy, care devine generatorul dramaturgiei piesei. Daniel Kientzy este, de altfel, geniul inspirator şi dedicatarul acestei muzici, al cărei unic interpret saxofonist este. Orestia III – Eumenidele, este o aventură începută în urmă cu 29 de ani, sub bagheta dirijorului Remus Georgescu. Iată mărturia solistului Daniel Kientzy:

Cu puțin timp înainte să compună Eumenidele, Aurel mi-a dedicat o altă lucrare, Cetatea deschisă, în care uvertura, Intrada și alte câteva elemente din operă erau deja prezente. Există multe lucruri remarcabile în această capodoperă, aș menționa doar faptul că a face ca cinci saxofoane să țină locul unei orchestre este o provocare unică și o mare bucurie pentru mine, ca interpret.

Este minunat atunci când cei aflaţi în sală rămân cu impresia că spectacolul la care au asistat s-a născut hic et nunc. Că nu a fost vorba despre o prestaţie muzicală (jenantă sintagmă) determinată de cine ştie ce obscure şi prea puţin inspiratoare considerente birocratice. În seara Eumenidelor, la Buşteni, culorile sunetelor, fie ele voci sau instrumente, erau străbătute de  fior şi înfiorau, pentru că erau vii. (Cât de frumos sună aceste cuvinte româneşti, cât ne sunt de aproape şi cât de bine ne reprezintă ! ) Da, înlănţuirea culorilor timbrale, fie ele vocale sau instrumentale, a mişcărilor ce căpătau o conotaţie ritualică, schimbările expresive ale mimicii tuturor celor aflaţi în spaţiul mirific al scenei, totul era fascinant prin autenticitate. Era un dat : interpreţii se bucurau că sunt  pe scenă şi că făceau posibilă, prin efortul lor comun, transfigurarea timpului şi a spaţiului.

Si totuşi, surpriză : cea mai mare parte a celor ce au colaborat la punerea în scenă a Eumenidelor lui Aurel Stroe la Buşteni, în octombrie 2014, sunt debutanţi, la primul lor contact cu o operă de o asemenea dificultate şi complexitate. Dincolo de faptul de a fi redat muzica fără partituri, într-o deplină cunoaştere a detaliilor de text şi semnificaţii, interpreţii se întreţeseau pe scenă, cu  o naturaleţe ce denota o precizie de ceasornic. Eriniile-Eumenide, personaje sumbre în debutul operei devin, la final, luminoase, aşadar benefice. Partitura acestora, extrem de complexă, a fost susţinută cu  virtuozitate.

Interpreţii timişoreni s–au adaptat scriiturii printr-un efort asumat individual, ce a implicat un uriaş volum de muncă. Dar, după cum declara fiecare, niciunul nu ar fi vrut să rateze această experienţă.

Cezar Verlan, dirijor : Oricât de greu a fost – și încă este – lucrul la această operă, aş lua-o oricând de la capăt, de dragul frumuseții ei fără egal

Vlad Dragomirescu, regizor : Pentru mine, relevanța lui Aurel Stroe în muzică este similară cu cea a lui Brâncuși în sculptură. Sunt onorat să pot participa la redarea lucrărilor acestui compozitor prin punerea în scenă a operei Orestia III – Eumenidele.

Se cuvine să-i mulţumim pianistului Sorin Petrescu, solist al Filarmonicii Banatul, din Timişoara, iniţiatorul şi designer-ul tenace al tuturor ediţiilor Festivalului Internaţional  Aurel Stroe, de la Buşteni, precum şi director artistic al Festivalului Muzicii Noi Intrada, de la Timişoara. El a stăruit îndeajuns pentru ca acest spectacol să devină realitate. Sorin Petrescu a fost cel care a selectat echipa şi a urmărit îndeaproape metamorfoza acestui spectacol.

Bas le chapeau şi în faţa doamnei Maria Dragomirescu, cea care se află la originea proiectului Eumenidele, proiect prin care spectacolul a fost co-finanţat  de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Inegalabila interpretare oferită de Daniel Kientzy, singurul solist imaginabil al acestei partituri, iar, în ceea ce îi priveşte pe cântăreţi, multitudinea de timbruri vocale şi onomatopee, mânuirea impecabilă a instrumentelor de percuţie concomitent cu cântatul vocal, mişcarea scenică fără greş, partiturile solistice impecabil susţinute, excelenta conducere muzicală, regia subtilă şi  scenografia redusă la esenţă, fascinantul joc de lumini precum şi alternarea textului inteligibil, în limba română, cu cel doar intuit ca sens, în neogreacă, toate acestea m-au dus cu gândul la Trilogia antică realizată de Andrei Şerban la Naţionalul bucureştean, în anii ’90. Am rămas cu aceeaşi impresie de lucru făcut fără greş, cu responsabilitate, altruism şi entuziasm. Tuturor, aplauze în picioare, la scenă deschisă.

Dacă Trilogia antică a lui Andrei Şerban a fost declarată, în 2011, „cel mai bun spectacol al ultimelor două decenii”, cred că este pe deplin meritat ca Orestia III – Eumenidele, operă de Aurel Stroe după tragedia lui Eschil, realizat de Filarmonica Banatul, din Timişoara şi saxofonistul Daniel Kientzy, să fie declarat cel mai bun spectacol al anului 2014.

 Cornelia Petroiu

 

 Eumenidele_Afisul

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s