Arhivele lunare: Decembrie 2014

Numărul 78, 10 Decembrie 2014

Standard

IMG_5625Sumar

 

Cuvânt către cititori

Noi apariţii editoriale

Concurs internaţional de compoziţie „Sigismund Toduţă”

Elena Maria Şorban: Cinci tablouri cu… lumini – Sau poezie, muzică şi un nou tip de spectacol total

Maia Ciobanu: Intrada

Florin Răducanu: Reflecție de iarnă despre Jazzul simfonic și Third Stream în România

Ioan Marius Popa: Activitatea Corului ,,ARHANGHELII” în anul 2014

Matei Petru: Bronz pentru „Arhanghelii” la Praga

Mircea Valeriu Diaconescu: Psalmii lui David – temelia, stâlpul şi acoperământul cântării creştine

Mirela Mercean-Ţârc: Castelul Prinţului Barbă Albastră – o premieră inedită

Natalia Chiciuc: Repere arhitectonice în Sonata pentru vioară şi pian nr. 1 de Gheorghe Neaga (partea a II-a)

Nicolae Antonescu: Premianţii Şcolii Gimnaziale de Arte Nr. 5 Bucureşti

Paul Leu: Amurgul unei femei celebre

Roxana Moldovan: O existență sub semnul paradoxului: Maria Callas

Simona Nicoletta Jidveanu: Gottfried van Swieten şi compozitorii clasici

Veronica Anghelescu: Orga lui Olivier Messiaen

Veronica Anghelescu: Muzica sacră în Europa

Music! Anton Pann: Trei crai de la Răsărit – Corul Mănăstirii Camarzani

Music! La poartă la Ştefan-Vodă – Corul Evloghia

Music! Cătălin Tîrcolea: Două colinde

Music! Cătălin Tîrcolea: Colind

Music! Constantin Râpă: Cinci tablouri cu umbrele

Music! Costică Andrei: Două colinde – Te Deum Laudamus, dirijor: Dan Mihai Goia

Music! Elena Iorgulescu: Spring – Interpretează Corul de copii “Sunete vesele”, dirijor: Elena Iorgulescu

Music! Ioana Mia Iuga: Doamne, ascultă-mi ruga

Music! Ioana Mia Iuga: Stille Nacht

Music! Margareta Pâslaru: Tatăl nostru

Music! Maia Ciobanu: Contraste apropiate – Interpretează Trio Contraste

Music! Maia Ciobanu: Un interviu şi trei comentarii – interpretează Iuliana Ambarus

Music! Mircea Valeriu Diaconescu – Adu-ţi aminte, Doamne, de David

Music! Mirela Zafiri: O, noapte sfântă

Music! Mirela Zafiri: Sus la poarta Raiului

Music! Simona Nae şi Cătălin Tîrcolea: Domnul Iisus Hristos

Music! Olivier Messiaen: Les Mains de l’Abime

Music! Olivier Messiaen: Noel

Music! Timotei Popovici: Colo-n sus – Interpretează Corul „Nicolae Bogdan”, dirijor – Anda Modovan

Music! Fraţii Mentzel: Pentru tine

 Imaginea numărului: Adrian Georgescu

IMG_5625

Cuvânt către cititori

Standard

Redacţia Revistei No4 Plus Minus doreşte să mulţumească cititorilor pentru interesul şi sprijinul acordat în decursul anului 2014. Ne-aţi ajutat şi ne-aţi arătat dragostea şi aprecierea dumneavoastră în infinite moduri – vă suntem recunoscători. Scopul nostru este să servim muzica românească după puterile noastre şi să oferim tuturor muzicienilor români (şi nu numai) un spaţiu unde îşi pot exprima liber opiniile.

Sperăm să vă avem alături şi în Noul An. Vă dorim Sărbători Fericite, pline de pace şi lumină, alături de cei dragi!

În măsura în care ne puteţi sprijini financiar şi în anul 2015 (un an dificil pentru noi, dat fiind că Editorul nostru va fi în concediu de maternitate) vă reamintim numere noastre de cont:

Cont in lei: RO80BRDE410SV05764864100

Cont in Euro: RO88BRDE410SV80925154100

 

Cu respect,

No14 Plus Minus

Concurs internaţional de compoziţie „Sigismund Toduţă”

Standard

– ediţia I –

 Tema concursului de creaţie:

Muzică instrumentală – lucrări pentru orgă solo

  • Durata lucrării: 10-15’ în stilul ales de compozitor
  • Limita de vârstă pentru participanţi: 40 ani
  • Termenul de înscriere şi depunerea lucrării: 1 februarie 2015
  • Portofoliile de concurs se trimit în format .rar (pdf + varianta electronică scrisă în programul Sibelius + mp3/mp4) pe adresa concurs.compozitie@gmail.com. Pentru alte informaţii vă rugăm să ne contactaţi la aceeaşi adresă.
  • Jurizarea şi afişarea rezultatelor: 1 martie 2015
  • Lucrările premiate vor fi interpretate în cadrulFestivalului Internaţional Sigismund Toduţă, ediţia a II-a, 14-17 mai 2015

Premiul I 400 euro

Premiul II 300 euro

Premiul III 200 euro

Tema următoarei ediţii (2017): muzică instrumentală – lucrări pentru harpă solo

Organizatori: Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Fundaţia „Sigismund Toduţă”

Contact: (+4) 0743 044 356

Web: http://www.amgd.ro

 

http://amgd.ro/noutati/concurs-international-de-compozitie-sigismund-toduta/8/

 

 

Cinci tablouri cu… lumini – Sau poezie, muzică şi un nou tip de spectacol total

Standard

Compozitorul Constantin Rîpă a demonstrat ceea ce este cel mai natural pentru o manifestare muzicală: completitudinea artistică. Autorul clujean oferă periodic, seri de poezie şi muzică din creaţia proprie. De această dată, spectacolul intitulat „Cinci tablouri cu umbre(le)” a dinamizat formula, prin apelul la versurile unor poeţi binecunoscuţi: Sânziana Mureşeanu, Ovidiu Pecican, Marcel Mureşeanu, Constantin Cubleşan, Ion Mureşan. Câte trei poezii, pentru a reprezenta, parsptototo, portretele poetice – bine reliefate prin dialogul muzical al membrilor unui grup de cântăreţi tineri.

Ce poate fi mai frumos decât poezia? Poezia cântată. Dar mai frumos decât poezia cântată? Poezia cântată pusă în scenă. Mai frumos? Poezia cântată pusă în scenă, cu interpreţi tineri. Mai frumos? Poezia cântată pusă în scenă, cu interpreţi tineri – în faţa unei săli pline şi entuziasmate. Şi mai frumos? Mai frumos nu se poate. Ba da! Fiindcă la ieşire, s-a adăugat vernisajul unei expoziţii de portrete realizate în materiale textile.

Se pare că îl contrazic pe autor, prof. univ. dr. Constantin Rîpă, care scrie în programul de sală că „nu va fi vorba de o muzică frumoasă, ci de una adevărată” – dar îl contrazic numai în parte, fiindcă am retrăit aici acel ideal grecesc antic de kalokagathia: întrunirea dintre frumos şi bun.

Rămânând la declaraţiile muzicianului, care îşi propunea să favorizeze declamaţia, pentru ca muzica să nu acopere poezia, pot afirma că intenţiile sale au fost mai mult decât împlinite: muzica lui Rîpă ne-a descoperit poezia! Cum? Prin calităţile expresive ale declamaţiei cântate, prin unele intervenţii ludice care îmbogăţeau morfo-sintaxa originalului literar (repetări, accente), prin coloristica timbrală a acompaniamentului bine proporţionat fonic, dar care adăuga pianului sonorităţi de orgă electronică şi ale câtorva instrumente de percuţie. O retorică muzicală, dar şi spectacologică exemplară pentru îmbinarea firescului cu artisticul!

Sarcina cronicarului este mai uşoară astăzi, ca oricând. Fiindcă decât să descrii frumuseţea, mai bine să o poţi arăta. Astfel că recitalul, cu voia autorilor şi a redacţiei, este preluat aici video. Câteva precizări în plus:

  1. În realitate, spectacolul a fost mai frumos decât poate înregistrarea să transmită. Omogenitatea sonoră, dicţia şi fiorul trăirii apar astfel, estompate pe alocuri.
  2. Realizatorii sunt: Fundaţia Culturală „Carpatica”,cântăreţii(masteranzi şi absolvenţi ai Academiei de Muzică „G. Dima” clujene): Timea Fülöp (soprană), Laura Essig (mezzosoprană), Sergiu Coltan (tenor), Florin Estefan (bariton), Ion Stancu (bas), pianiştii Cornelia Cuteanu şi Lucian Duşa, scenografa prof. univ. dr. Liliana Moraru (Universitatea de Artă şi Design).Spectacolul a prins viaţă prin inventivitatea şi rafinamentul regizoarei lect. univ. dr. Ina Hudea. Expoziţia de autoportrete textile, asociată recitalului, a fost realizată de studenţii anilor I-II licenţă, cu îndrumarea prof. univ. dr. Liliana Moraru,lect. univ. dr. Anca Pintilie, lect. univ. dr. Livia Petrescu, drd. Olimpia Bera.
  3. Recitalul a fost cântat deja nu numai la Cluj, ci şi la Bistriţa, prin organizarea Societăţii de Concerte din localitate. El merită să fie dus în toată ţara, dată fiind valoarea sa de model artistic pentru a arăta ce înseamnă să cânţi poezia – ceea ce ar trebui să devină un deziderat al fiecărui poet veritabil…Un model şi prin capacitatea acestui spectacol de a se adresa inimii tuturor.

 

Elena Maria Şorban

 

Intrada

Standard

„Arta nu face decât să înceapă continuu” – este motto-ul brâncuşian al unui curajos şi ambiţios proiect artistic iniţiat de Timişoara  – „Festivalul Internaţional de Muzică Nouă – Intrada”. Iniţiativa capitalei bănăţene trebuie salutată nu numai pentru a încuraja un nou şi binevenit prilej de a asculta muzica contemporană, ci şi pentru ceea ce aduce în mod deosebit acest demers artistic.

Ce este important în Festivalul „Intrada” ?

Aş sublinia în primul rând atitudinea vizavi de fenomenul muzicii noi. Mă refer la atitudinea organizatorilor, a interpreţilor, a publicului. Mă refer la deschidere,  prospeţime,  pasiune,  implicare . Mă refer la încredere în arta contemporană, la creativitate, la promovarea profesionalismului autentic. Atmosfera timişoreană este o atmosferă tradiţional proculturală, un mediu în care artistul se simte acasă. Uşile se deschid, iar efortul de a face totul cât mai bine,  absenţa blazării, a spiritului de gaşcă, a diferitelor oportunisme neplăcut mirositoare sunt evidente şi intrate în firesc .

Prima ediţie a debutat cu un fastuos Concert de deschidere – de fapt un triptic de concerte în care duo-ul Alexandra Guţu – violoncel / Mihaela Faur – harpă, Sorin Dogariu – pian, Sergiu Cârstea – trompetă, Ansamblurile Percutissimo şi ATEM   au interpretat lucrari de Gabriel Almaşi, Remus Georgescu, Cornelia Tăutu, Adrian Pop şi Gabriel Mălăncioiu; în „miezul” primei seri a festivalului, orchestra de coarde a Filarmonicii Banatul dirijată de Matei Pop,  pianista Andreea Dumitrescu, ansamblul Percutissimo au propus piese de Ulpiu Vlad, Robert Dycke şi Miklos Maros, ultima filă a tripticului de concerte fiind dominată de celebrul Trio Contraste (Ion Bogdan Ştefănescu, Sorin Petrescu, Doru Roman) cu un program din creaţia compozitorilor Valentin Timaru, Carmen Maria Cârneci, Laura Manolache şi Adrian Iorgulescu, alături de pianiştii Adriana Dogariu, Dragoş şi Manuela Mihăilescu care au interpretat piese apartinând lui Horia Şurianu şi Dan Dediu.

A doua zi a „Intradei” a omagiat printr-un frumos portret „Viorel Munteanu la 70 de ani” pe unul dintre cei mai cunoscuţi şi simpatizaţi compozitori ieşeni.  Orchestra şi corul Filarmonicii Banatul dirijate de Matei Pop, respectiv de Iosif Todea, Trio Contraste, Trio Syrinx, soprana Ramona Morăriţa şi violonistul Horaţiu Bălan, precum şi un cu adevărat  „participant extraordinar” – actorul Mircea Albulescu integrând versurile lui Lucian Blaga în ţesătura partiturii sonore şi închipuind cu ele puntea între un opus şi altul, între părţile Întoarcerilor la Blaga şi cele ale Concertino-ului pentru flaut, oboi şi fagot, între „Lamento”, şi „Glasurile Putnei”.

A urmat Simpozionul de muzicologie „Din sec. XX spre sec. XXI – convergenţe şi divergenţe” coordonat cu inteligenţă şi aplomb de muzicologul Bianca Tiplea Nemeş şi un Concert de muzică electroacustică la care au colaborat Ion Bogdan Ştefănescu – flaut, Cristian Miclea – clarinet precum şi membrii muzicalei familii Roman: Doru Roman – percuţie, Laura Roman – vioara şi Lenuţa Roman – clarinet (piese de Doron Kaufman, Darie Nemeş Bota, Sorin Lerescu, Doina Rotaru şi Octavian Nemescu) – ambele evenimente fiind găzduite în atât de speciala Galerie Jecza. La Galeria Calpe am putut asculta pagini din creaţia lui Liviu Dănceanu, Livia Teodorescu- Ciocânea, Ştefan Niculescu şi George Balint în recitalul Trio-ului  Syrinx (Dorel Baicu – flaut, Dorin Gliga – oboi, Pavel Ionescu – fagot) precum şi o piesă  multimedia (muzica -Horst Lohse, proiecţie video – Cristian Tzecu) în interpetarea violonistului Lucian Petrila.

În a patra zi a festivalului, în spaţiul neconvenţional al librăriei Cartea de nisip, duo-ul chitariştilor germani Stefan Conradi-Bernd Gehlen a susţinut un workshop pe tema teatrului instrumental în creaţia lui John Cage şi nu numai, workshop urmat de un recital cu muzică de  John Cage, Violeta Dinescu, Enriquez de Valderrabano, Joerg Mainka, Corneliu Dan Georgescu, Stefan Lienenkaemper şi Mauricio Kagel la care au colaborat ca invitaţi  violonistul Eugen Morăriţa şi pianista Andreea Dumitrescu.

Muzeul de Artă ne-a invitat apoi la un concert cameral. Un program variat înglobând lieduri, muzică electroacustică, piese pentru instrumente solo sau duo de Ana Szilagyi, Stephen Hough, Ionică Pop, Maia Ciobanu, Ivana Stefanovic, Gabriel Mălăncioiu, Eugen Wendel, Cornel Ţăranu,  Diana Rotaru şi Dana Probst în excelenta interpetare a lui Vlad Colar – flaut, Iuliana Ambăruş – violă, Andreea Olaru – pian, Marius Tereu – violoncel, Camelia Fornwald Docea şi Matthias Mueller (Elveţia).

Acelaşi Matthias Mueller avea să-şi prezinte în ziua următoare un fascinant proiect de cercetare realizat la Institutul de Muzică pe Computer şi tehnologie a sunetului din cadrul ZHdK – Clarinet bas cu senzori. Recitalul său – conţinând atât piese proprii cât şi lucrări de Alex Buess, Hans Tutschku şi Katharina Rosenfeld –  a fost practic o adevărată „lansare” în România a acestui nou instrument (lansare care avea sa se repete câteva zile mai târziu în capitală, sub forma unui masterclas la UNMB). În aceeaşi seară, duo-ul – Ljubisa Jovanovic – flaut şi Ljiljana Nestorowska – harpă din Serbia a interpretat lucrările compozitorilor Dusan Radic, Dejan Despic, Dragana S. Jovanovic, Ivana Stefanovic, Enriko Iosif şi Isidora Zebeljan.

Finalul  „Festivalului Internaţional de Muzică Nouă – Intrada” a culminat cu un spectacol de operă de Aurel Stroe – Orestia III (Eumenidele) realizat pe scena Teatrului Maghiar Csiky Gergely cu aportul soliştilor Cosmina Ivan (Atena), Cristian Ardelean (Oreste) şi Nicolae Haţegan (Apollo), cu participarea extraordinară a unuia dintre cei mai devotaţi prieteni şi promotori ai muzicii româneşti contemporane – l-am numit pe saxofonistul francez Daniel Kientzy alături de un grup coral (Ana-Maria Stănoia, Corina Hamat, Bogdan Drulea, Gelu Dobrea, Mihai Prelipcean) dirijat de Cezar Verlan, regizor – Vlad Dragomirescu, scenografia – Monica Stoian.

„Să nu crezi în minuni; bazează-te pe ele” spunea celebrul Murphy şi nu e prima dată când zicerile sale se adeveresc în spaţiul vieţii muzicale autohtone, prea puţin ofertante faţă de muzica nouă. Poate că pianistul Sorin Petrescu – cel care a pus în mişcare „Intrada” – va zâmbi gândindu-se la uriaşul efort de organizare pe care l-a declanşat fără să aştepte nici-o minune, ştiind însă că poate conta pe mulţii săi prieteni, colegi, colaboratori din Timişoara şi nu numai, pe susţinerea Filarmonicii Banatul şi a Consiliului local municipal, sub egida cărora acest Festival s-a putut construi, pe ospitalitatea Galeriilor Jecza şi Calpe, a librăriei Cartea de nisip şi a Muzeului de Artă, pe parteneriatul cu AFCN, Institutul Francez,  Goethe institut, Centrul Cultural German Timişoara, UCMR, Directia Judeţeană pentru Cultură Timiş şi mulţi alţii.

Adevărul este că această primă ediţie a Intradei se putea desfăşura – având în vedere consistenţa, densitatea, varietatea evenimentelor – pe o durată de mai mult de cinci zile.

Adevărul este că fiecare din concertele pe care m-am mărginit să le trec în revistă ar fi meritat un articol aparte, că personalitatea tinerilor muzicieni timişoreni pe care i-am descoperit cu uimită bucurie , excelentul lor nivel tehnic şi artistic, sensibilitatea, empatia lor vizavi de muzica nouă ar avea nevoie de un spaţiu special. Mărturisesc în acest sens colaborarea mea cu tânăra violistă Iuliana Ambăruş căreia îi datorez o minunata interpretare  a piesei mele „Un interviu şi trei comentarii” pentru violă şi mediu electroacustic.

Unul din meritele festivalului este o binevenită punere în lumină a forţelor interpretative timişorene, un raport echilibrat între generaţii, între solişti şi formaţii consacrate precum Trio Contraste, Daniel Kientzy, Alexandra Guţu, Sorin Dogariu, Trio Syrinx şi tinerii solişti formaţi în majoritate la Facultatea de Muzică din Timişoara; oferta stilistică incitantă a compozitorilor români şi străini prezenţi în programul festivalului, implicarea interpretativă, muzicologică, componistică a unor valoroase personalităţi de peste hotare.

De aceea Timişoarei i se cuvin toate laudele la care adăugăm speranţa noastră că prima ediţie a  „Festivalului Internaţional de Muzică Nouă – Intrada” va continua în din ce în ce mai bune condiţii, că Sorin Petrescu – care a avut modestia şi discreţia de a nu se „denunţa” ca iniţiator şi coordonator al acestui eveniment – va reuşi să-şi închege o echipă eficientă şi să determine în continuare susţinerea factorilor de decizie.

Succes şi mult noroc la început de drum !

Maia CIOBANU

Reflecție de iarnă despre Jazz-ul simfonic și Third Stream în România

Standard

Un subiect despre care vorbesc, și fac eforturi să înfăptuiesc, totdeauna cu plăcere și imuabilitate, în același timp explorând căi creative și flexibile, este cel al simbiozei classical-jazz, mai exact posibilitatea și chiar necesitatea abordării jazzului din perspectiva cultă a muzicii, respectiv a includerii unor elemente estetice, stilistice și tehnice din jazz în muzica “clasică”. Poate că unii dintre cei care citesc acest articol își vor aminti de serialul cu 6 episoade Jazzul ca simbioză muzicală, pe care l-am realizat în revista No14PlusMinus. În acel serial am evidențiat tocmai faptul că aproape toți marii muzicieni de jazz au fost preocupați în paralel și de muzica cultă, “clasică” și, de asemenea, mulți creatori de muzică “clasică” au fost preocupați de preluarea unor elemente din jazz (C.Debbusy, M.Ravel, I.Stravinki, D. Mihauld etc.). În perioada de debut de secol XX, când se manifestau începuturile jazzului cu stilurile ragtime, dixieland și swing-ul incipent, aproximativ între 1890-1930, compozitorii europeni erau interesați de acel jazz incipient. Modelul pentru acești mari creatori europeni l-a constituit George Gershwin, primul compozitor de factură clasică-europeană care a realizat o simbioză cu muzica afro-americană. În biografia lui Gershwin se spune că acesta a fost refuzat de către Ravel atunci când i-a cerut să-l ajute în perfecționarea tehnicii compoziției și orchestrației. Replica lui Ravel a fost : „Why become a second-rate Ravel when you’re already a first-rate Gershwin? ”.

Așa cum spuneam și cu alte ocazii, este necesară diferențierea între :

  1. Creația “clasică” cu influențe jazz (mai exact toți compozitorii amintiți mai sus au influențe preluate din jazzul incipient, jazzul modern/cult având ca dată aproximativă de naștere perioada anilor 1940)
  2. Creația de Jazz Simfonic, promotor fiind George Gershwin
  3. Creația de simbioză classical-jazz, cea în care există obligatoriu și travaliul dezvoltător de tip improvizatoric (improvizația muzicală), stil cunoscut sub denumirea de Third Stream

       Dacă în episodul nr.6 https://no14plusminus.ro/2012/02/10/jazzul-ca-simbioza-muzicala-v-2/ din serialul Jazzul ca simbioză muzicală detaliam creația americană din stilul Third Stream, mi-am propus ca acum să fac o scurtă referire la creația românească de jazz simfonic sau cea simfonică cu influențe de jazz. Trebuie să spun că această idee  mi-a venit odată cu evenimentul care a avut loc la Ateneul Român când a fost omagiat compozitorul Dumitru Capoianu.  Cu acea ocazie am ascultat, pentru a doua oară, lucrarea 6 Bisuri și un Preludiu a regretatului compozitor român. După cum se cunoaște, Dumitru Capoianu a avut o afinitate cu jazzul, creația sa fiind impregnată cu elemente armonice și ritmice preluate din muzica de jazz,   după modelul mai sus amintit al compozitorilor Debbusy, Ravel, Stravinski, Milhaud etc.  În această pleiadă de compozitori influențați de jazzul incipient, pe care eu i-am încadrat în prima categorie (creație simfonică influențată de jazz), se înscrie și Dumitru Capoianu.

Am ascultat pe 11 noiembrie, la Ateneul Român, lucrarea 6 bisuri și un preludiu în care, pe lângă influențele de jazz ( acorduri de cvarte, acorduri minore cu undecimă, progresii cromatice cu acest tip de acorduri, acorduri de  dominantă cu nonă sau chiar de terțiadecimă distribuite cu creativitate ansamblului orchestral), are un alt element de originalitate : în bisul nr.4, Capoianu dedică naiului rolul de solist, lucrarea fiind concepută pentru 4 instrumente soliste și orchestră. A fost a doua oară când am ascultat live această lucrare în care Dalila Cernătescu, conf.univ.dr. la UNMB, a fost invitată să interpreteze la nai, împreună cu orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijor Camil Marinescu, momentul solistic scris de Dumitru Capoianu.  Prima dată am audiat lucrarea în anul 2006  cu Orchestra Națională Radio sub bagheta dirijorului Ludovic Bacs. La acel moment, a fost prezent chiar compozitorul, care a ținut să-i facă și o dedicație scrisă pe partitură Dalilei Cernătescu.

 

   6 Bisuri și un Preludiu de Dumitru Capoianu :

    

Trecând mai departe, la jazzul simfonic propriu-zis, în România a existat o personalitate extraordinară care s-a manifestat cu aplomb și o deosebită creativitate în acest gen simbiotic. Este vorba despre pianistul, compozitorul și orchestratorul de mare creativitate, Richard Oschanitzky, cel care a fost și un deschizător de drum în România.

După cum observăm în creația lui Oschanitzky, pentru a realiza tehnic un jazz simfonic de calitate și, în special, Third Stream, trebuie ca muzicianul să fie practicant al ambelor genuri : clasic și jazz. În opera etalon de gen  a lui Oschanitsky, Dublu concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și Big Band, acesta folosește atât ansamblul simfonic, cât și cel specific jazzului, Big Band-ul. Cei care au încercat să orchestreze pentru Big Band-ul de jazz, au observat că această tehnică de orchestrație are cu totul alte principii decât cea pentru orchestră de coarde sau simfonică. Ei bine, Oschanitzky era un bun orchestrator atât pentru orchestra simfonică (student al lui Mihail Jora), cât și pentru Big Band, numai că această tehnică se pare că o obținuse mai mult ca autodidact.

Oshanitzky este așadar primul muzician român (pianist, compozitor, orchestrator, dirijor etc.) care a dezvoltat jazzul simfonic și, în special, cea de-a treia categorie de mai sus, Third Stream-ul în care este prezent actul improvizatoric.

Link youtoube :

Dublu concert pentru pian, soxofon tenor, orch. Simf. și Big band : Richard Oschanitzky

           

Ca și Oschanitzky, personal am încercat să dezvolt și să promovez ceea ce Duke Ellington, Charlie Parker, Miles Davis, Bill Evans, J.J. Johnson etc. au cultivat  în creația proprie de simbioză classical-jazz.

Astfel, în acest moment, pot să enumăr câteva opusuri importante pe care sper ca nu peste mult timp să le înregistrez pe suport audio împreună cu un ansamblu simfonic de jazz : Rapsodia Mapamond Pictures, Poemul simfonic de Jazz, Jazz Ecumenica, Tribute to Mary Magdalene, Jazz Fuga, Jazz Passacaglia, Pater Noster etc.

Propun spre audiție Rapsodia Mapamond Pictures, pe care am realizat-o în 2006 cu Filarmonica Sibiu, filmarea nefiind una profesională :

Mapamond Pictures : Florin Răducanu- pianist, compositor, dirijor

Tribute to Marry Magdalene: Florin Răducanu, pianist, compozitor, dirijor 

     

În același context Third Stream, după modelul lui Miles Davis în colaborare cu orchestratorul Gil Evans, am orchestrat pentru Big Band  celebra temă, Adagio de T. Albinoni :

Închei acest articol din pragul sărbătorilor de iarnă cu un răspuns la solicitarea realizatoarei revistei No14PlusMinus, compozitoarea Veronica Anghelescu, de a propune audiții cu colinde de Crăciun. Este vorba despre concertul pe care l-am avut la Sala Palatului împreună cu Dalila Cernătescu și Big Band-ul condus de profesorul, dirijorul și trombonistul, Tom Smith din SUA; un colaj de colinde românești pe care le-am rearmonizat, momentul fiind urmat de o variantă jazzistică a celebrului colind White Christmas :

prof.dr.Florin Răducanu

                                                                                             http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/