Cinci tablouri cu… lumini – Sau poezie, muzică şi un nou tip de spectacol total

Standard

Compozitorul Constantin Rîpă a demonstrat ceea ce este cel mai natural pentru o manifestare muzicală: completitudinea artistică. Autorul clujean oferă periodic, seri de poezie şi muzică din creaţia proprie. De această dată, spectacolul intitulat „Cinci tablouri cu umbre(le)” a dinamizat formula, prin apelul la versurile unor poeţi binecunoscuţi: Sânziana Mureşeanu, Ovidiu Pecican, Marcel Mureşeanu, Constantin Cubleşan, Ion Mureşan. Câte trei poezii, pentru a reprezenta, parsptototo, portretele poetice – bine reliefate prin dialogul muzical al membrilor unui grup de cântăreţi tineri.

Ce poate fi mai frumos decât poezia? Poezia cântată. Dar mai frumos decât poezia cântată? Poezia cântată pusă în scenă. Mai frumos? Poezia cântată pusă în scenă, cu interpreţi tineri. Mai frumos? Poezia cântată pusă în scenă, cu interpreţi tineri – în faţa unei săli pline şi entuziasmate. Şi mai frumos? Mai frumos nu se poate. Ba da! Fiindcă la ieşire, s-a adăugat vernisajul unei expoziţii de portrete realizate în materiale textile.

Se pare că îl contrazic pe autor, prof. univ. dr. Constantin Rîpă, care scrie în programul de sală că „nu va fi vorba de o muzică frumoasă, ci de una adevărată” – dar îl contrazic numai în parte, fiindcă am retrăit aici acel ideal grecesc antic de kalokagathia: întrunirea dintre frumos şi bun.

Rămânând la declaraţiile muzicianului, care îşi propunea să favorizeze declamaţia, pentru ca muzica să nu acopere poezia, pot afirma că intenţiile sale au fost mai mult decât împlinite: muzica lui Rîpă ne-a descoperit poezia! Cum? Prin calităţile expresive ale declamaţiei cântate, prin unele intervenţii ludice care îmbogăţeau morfo-sintaxa originalului literar (repetări, accente), prin coloristica timbrală a acompaniamentului bine proporţionat fonic, dar care adăuga pianului sonorităţi de orgă electronică şi ale câtorva instrumente de percuţie. O retorică muzicală, dar şi spectacologică exemplară pentru îmbinarea firescului cu artisticul!

Sarcina cronicarului este mai uşoară astăzi, ca oricând. Fiindcă decât să descrii frumuseţea, mai bine să o poţi arăta. Astfel că recitalul, cu voia autorilor şi a redacţiei, este preluat aici video. Câteva precizări în plus:

  1. În realitate, spectacolul a fost mai frumos decât poate înregistrarea să transmită. Omogenitatea sonoră, dicţia şi fiorul trăirii apar astfel, estompate pe alocuri.
  2. Realizatorii sunt: Fundaţia Culturală „Carpatica”,cântăreţii(masteranzi şi absolvenţi ai Academiei de Muzică „G. Dima” clujene): Timea Fülöp (soprană), Laura Essig (mezzosoprană), Sergiu Coltan (tenor), Florin Estefan (bariton), Ion Stancu (bas), pianiştii Cornelia Cuteanu şi Lucian Duşa, scenografa prof. univ. dr. Liliana Moraru (Universitatea de Artă şi Design).Spectacolul a prins viaţă prin inventivitatea şi rafinamentul regizoarei lect. univ. dr. Ina Hudea. Expoziţia de autoportrete textile, asociată recitalului, a fost realizată de studenţii anilor I-II licenţă, cu îndrumarea prof. univ. dr. Liliana Moraru,lect. univ. dr. Anca Pintilie, lect. univ. dr. Livia Petrescu, drd. Olimpia Bera.
  3. Recitalul a fost cântat deja nu numai la Cluj, ci şi la Bistriţa, prin organizarea Societăţii de Concerte din localitate. El merită să fie dus în toată ţara, dată fiind valoarea sa de model artistic pentru a arăta ce înseamnă să cânţi poezia – ceea ce ar trebui să devină un deziderat al fiecărui poet veritabil…Un model şi prin capacitatea acestui spectacol de a se adresa inimii tuturor.

 

Elena Maria Şorban

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s