Intrada

Standard

„Arta nu face decât să înceapă continuu” – este motto-ul brâncuşian al unui curajos şi ambiţios proiect artistic iniţiat de Timişoara  – „Festivalul Internaţional de Muzică Nouă – Intrada”. Iniţiativa capitalei bănăţene trebuie salutată nu numai pentru a încuraja un nou şi binevenit prilej de a asculta muzica contemporană, ci şi pentru ceea ce aduce în mod deosebit acest demers artistic.

Ce este important în Festivalul „Intrada” ?

Aş sublinia în primul rând atitudinea vizavi de fenomenul muzicii noi. Mă refer la atitudinea organizatorilor, a interpreţilor, a publicului. Mă refer la deschidere,  prospeţime,  pasiune,  implicare . Mă refer la încredere în arta contemporană, la creativitate, la promovarea profesionalismului autentic. Atmosfera timişoreană este o atmosferă tradiţional proculturală, un mediu în care artistul se simte acasă. Uşile se deschid, iar efortul de a face totul cât mai bine,  absenţa blazării, a spiritului de gaşcă, a diferitelor oportunisme neplăcut mirositoare sunt evidente şi intrate în firesc .

Prima ediţie a debutat cu un fastuos Concert de deschidere – de fapt un triptic de concerte în care duo-ul Alexandra Guţu – violoncel / Mihaela Faur – harpă, Sorin Dogariu – pian, Sergiu Cârstea – trompetă, Ansamblurile Percutissimo şi ATEM   au interpretat lucrari de Gabriel Almaşi, Remus Georgescu, Cornelia Tăutu, Adrian Pop şi Gabriel Mălăncioiu; în „miezul” primei seri a festivalului, orchestra de coarde a Filarmonicii Banatul dirijată de Matei Pop,  pianista Andreea Dumitrescu, ansamblul Percutissimo au propus piese de Ulpiu Vlad, Robert Dycke şi Miklos Maros, ultima filă a tripticului de concerte fiind dominată de celebrul Trio Contraste (Ion Bogdan Ştefănescu, Sorin Petrescu, Doru Roman) cu un program din creaţia compozitorilor Valentin Timaru, Carmen Maria Cârneci, Laura Manolache şi Adrian Iorgulescu, alături de pianiştii Adriana Dogariu, Dragoş şi Manuela Mihăilescu care au interpretat piese apartinând lui Horia Şurianu şi Dan Dediu.

A doua zi a „Intradei” a omagiat printr-un frumos portret „Viorel Munteanu la 70 de ani” pe unul dintre cei mai cunoscuţi şi simpatizaţi compozitori ieşeni.  Orchestra şi corul Filarmonicii Banatul dirijate de Matei Pop, respectiv de Iosif Todea, Trio Contraste, Trio Syrinx, soprana Ramona Morăriţa şi violonistul Horaţiu Bălan, precum şi un cu adevărat  „participant extraordinar” – actorul Mircea Albulescu integrând versurile lui Lucian Blaga în ţesătura partiturii sonore şi închipuind cu ele puntea între un opus şi altul, între părţile Întoarcerilor la Blaga şi cele ale Concertino-ului pentru flaut, oboi şi fagot, între „Lamento”, şi „Glasurile Putnei”.

A urmat Simpozionul de muzicologie „Din sec. XX spre sec. XXI – convergenţe şi divergenţe” coordonat cu inteligenţă şi aplomb de muzicologul Bianca Tiplea Nemeş şi un Concert de muzică electroacustică la care au colaborat Ion Bogdan Ştefănescu – flaut, Cristian Miclea – clarinet precum şi membrii muzicalei familii Roman: Doru Roman – percuţie, Laura Roman – vioara şi Lenuţa Roman – clarinet (piese de Doron Kaufman, Darie Nemeş Bota, Sorin Lerescu, Doina Rotaru şi Octavian Nemescu) – ambele evenimente fiind găzduite în atât de speciala Galerie Jecza. La Galeria Calpe am putut asculta pagini din creaţia lui Liviu Dănceanu, Livia Teodorescu- Ciocânea, Ştefan Niculescu şi George Balint în recitalul Trio-ului  Syrinx (Dorel Baicu – flaut, Dorin Gliga – oboi, Pavel Ionescu – fagot) precum şi o piesă  multimedia (muzica -Horst Lohse, proiecţie video – Cristian Tzecu) în interpetarea violonistului Lucian Petrila.

În a patra zi a festivalului, în spaţiul neconvenţional al librăriei Cartea de nisip, duo-ul chitariştilor germani Stefan Conradi-Bernd Gehlen a susţinut un workshop pe tema teatrului instrumental în creaţia lui John Cage şi nu numai, workshop urmat de un recital cu muzică de  John Cage, Violeta Dinescu, Enriquez de Valderrabano, Joerg Mainka, Corneliu Dan Georgescu, Stefan Lienenkaemper şi Mauricio Kagel la care au colaborat ca invitaţi  violonistul Eugen Morăriţa şi pianista Andreea Dumitrescu.

Muzeul de Artă ne-a invitat apoi la un concert cameral. Un program variat înglobând lieduri, muzică electroacustică, piese pentru instrumente solo sau duo de Ana Szilagyi, Stephen Hough, Ionică Pop, Maia Ciobanu, Ivana Stefanovic, Gabriel Mălăncioiu, Eugen Wendel, Cornel Ţăranu,  Diana Rotaru şi Dana Probst în excelenta interpetare a lui Vlad Colar – flaut, Iuliana Ambăruş – violă, Andreea Olaru – pian, Marius Tereu – violoncel, Camelia Fornwald Docea şi Matthias Mueller (Elveţia).

Acelaşi Matthias Mueller avea să-şi prezinte în ziua următoare un fascinant proiect de cercetare realizat la Institutul de Muzică pe Computer şi tehnologie a sunetului din cadrul ZHdK – Clarinet bas cu senzori. Recitalul său – conţinând atât piese proprii cât şi lucrări de Alex Buess, Hans Tutschku şi Katharina Rosenfeld –  a fost practic o adevărată „lansare” în România a acestui nou instrument (lansare care avea sa se repete câteva zile mai târziu în capitală, sub forma unui masterclas la UNMB). În aceeaşi seară, duo-ul – Ljubisa Jovanovic – flaut şi Ljiljana Nestorowska – harpă din Serbia a interpretat lucrările compozitorilor Dusan Radic, Dejan Despic, Dragana S. Jovanovic, Ivana Stefanovic, Enriko Iosif şi Isidora Zebeljan.

Finalul  „Festivalului Internaţional de Muzică Nouă – Intrada” a culminat cu un spectacol de operă de Aurel Stroe – Orestia III (Eumenidele) realizat pe scena Teatrului Maghiar Csiky Gergely cu aportul soliştilor Cosmina Ivan (Atena), Cristian Ardelean (Oreste) şi Nicolae Haţegan (Apollo), cu participarea extraordinară a unuia dintre cei mai devotaţi prieteni şi promotori ai muzicii româneşti contemporane – l-am numit pe saxofonistul francez Daniel Kientzy alături de un grup coral (Ana-Maria Stănoia, Corina Hamat, Bogdan Drulea, Gelu Dobrea, Mihai Prelipcean) dirijat de Cezar Verlan, regizor – Vlad Dragomirescu, scenografia – Monica Stoian.

„Să nu crezi în minuni; bazează-te pe ele” spunea celebrul Murphy şi nu e prima dată când zicerile sale se adeveresc în spaţiul vieţii muzicale autohtone, prea puţin ofertante faţă de muzica nouă. Poate că pianistul Sorin Petrescu – cel care a pus în mişcare „Intrada” – va zâmbi gândindu-se la uriaşul efort de organizare pe care l-a declanşat fără să aştepte nici-o minune, ştiind însă că poate conta pe mulţii săi prieteni, colegi, colaboratori din Timişoara şi nu numai, pe susţinerea Filarmonicii Banatul şi a Consiliului local municipal, sub egida cărora acest Festival s-a putut construi, pe ospitalitatea Galeriilor Jecza şi Calpe, a librăriei Cartea de nisip şi a Muzeului de Artă, pe parteneriatul cu AFCN, Institutul Francez,  Goethe institut, Centrul Cultural German Timişoara, UCMR, Directia Judeţeană pentru Cultură Timiş şi mulţi alţii.

Adevărul este că această primă ediţie a Intradei se putea desfăşura – având în vedere consistenţa, densitatea, varietatea evenimentelor – pe o durată de mai mult de cinci zile.

Adevărul este că fiecare din concertele pe care m-am mărginit să le trec în revistă ar fi meritat un articol aparte, că personalitatea tinerilor muzicieni timişoreni pe care i-am descoperit cu uimită bucurie , excelentul lor nivel tehnic şi artistic, sensibilitatea, empatia lor vizavi de muzica nouă ar avea nevoie de un spaţiu special. Mărturisesc în acest sens colaborarea mea cu tânăra violistă Iuliana Ambăruş căreia îi datorez o minunata interpretare  a piesei mele „Un interviu şi trei comentarii” pentru violă şi mediu electroacustic.

Unul din meritele festivalului este o binevenită punere în lumină a forţelor interpretative timişorene, un raport echilibrat între generaţii, între solişti şi formaţii consacrate precum Trio Contraste, Daniel Kientzy, Alexandra Guţu, Sorin Dogariu, Trio Syrinx şi tinerii solişti formaţi în majoritate la Facultatea de Muzică din Timişoara; oferta stilistică incitantă a compozitorilor români şi străini prezenţi în programul festivalului, implicarea interpretativă, muzicologică, componistică a unor valoroase personalităţi de peste hotare.

De aceea Timişoarei i se cuvin toate laudele la care adăugăm speranţa noastră că prima ediţie a  „Festivalului Internaţional de Muzică Nouă – Intrada” va continua în din ce în ce mai bune condiţii, că Sorin Petrescu – care a avut modestia şi discreţia de a nu se „denunţa” ca iniţiator şi coordonator al acestui eveniment – va reuşi să-şi închege o echipă eficientă şi să determine în continuare susţinerea factorilor de decizie.

Succes şi mult noroc la început de drum !

Maia CIOBANU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s