O existență sub semnul paradoxului: Maria Callas

Standard

1Atunci când vine vorba de condiția de femeie, proporțiile se restrâng în chip considerabil. Aș putea chiar spune că ele se reduc la minimum. Un minimum a cărui accepțiune o cunoaștem toți. Firește, trebuie să fim condescendenți și să acceptăm realitatea potrivit căreia femeile fac parte din categoria ”sexului slab”. O încadrare complet lipsită de temei. Nu trebuie să uităm însă că viața e alcătuită dintr-un cumul de clișee, iar unul dintre ele are drept scop primordial încadrarea femeii, încadrarea tuturor femeilor, în categoria ”sexului slab”. Din nefericire, raționamentul potrivit căruia totul pe această lume se situează sub semnul relativității, este ignorat adeseori. În cazul în care i-am acorda cu toții atenția cuvenită, ni s-ar aduce la cunoștință faptul că există o anumită tipologie masculină ce ar putea fi  încadrată cu succes în categoria ”sexului slab”, după cum există și o tipologie feminină pasibilă să fie încadrată, fără nici un fel de exagerare, în categoria ”sexului tare”. Femei cu performanțe remarcabile în știință. Femei cu inițiativă și curaj în situații limită, situații în care totul se desfășoară pe nepusă masă, fiind necesară opțiunea celei mai potrivite decizii într-o perioadă minimă de timp, perioadă subordonată, fără îndoială, unui implacabil cronometru. Femei cu spirit de justițiar, capabile a-și pune viața în joc doar pentru ca principiul adevărului și al dreptății, într-un final, să prevaleze. Femei care au scris istorie, femei de geniu, femei etalon, femei pe care pur și simplu îți este imposibil să le uiți.

O astfel de femeie este și Maria Callas. Utilizez timpul prezent cu bună știință. Cei 37 de ani care s-au scurs de la dispariția sa nu prezintă nici un fel de însemnătate, în condițiile în care Maria Callas continuă să rămână un chip singular pe scena lirică.

Departe de mine intenția de a nega valoarea generațiilor care au succedat-o. Multe artiste lirice și-au dovedit competența în roluri complexe, roluri de substrat, a căror reușită nu se află tocmai la îndemâna oricui. Ascult de fiecare dată cu plăcere aceste exponente de marcă ale operei, savurând la maximum intensitatea emoțiilor pe care reușesc să mi-o transmită.

Și totuși, atunci când vine vorba de Maria Callas sesizez, indiscutabil, particula departajării, particulă de sorginte infinitezimală, capabilă însă de a o situa, fără discuție, deasupra tuturor colegelor de breaslă. În fond, nimic mai firesc, dat fiind că orice domeniu de activitate își are exponentul simbol. Iar dacă vorbim despre simbolul feminin al artei lirice, trebuie să spunem că Maria Callas deține, fără doar și poate, statutul de protagonist.

 

 

Nimeni nu poate să nege faptul că Maria Callas reprezenta, pe drept cuvânt, o apariție. Fără să fi fost exponenta unor calități fizice ieșite din comun, Maria Callas era înzestrată cu acel ceva. Acel ceva în fața căruia frumusețea naturală pălește într-un chip instantaneu. Iar lucrurile se prezintă în același fel și atunci când le transpunem în planul vocal. Maria Callas era înzestrată cu o voce mai puțin, sau poate chiar deloc fermecătoare. Cu toate acestea, timbrul pe care îl poseda a dăruit versiuni interpretative unice, inegalabile ca forță expresivă și minuțiozitate în tratarea similară, la cele mai înalte cote, a tuturor parametrilor tehnici ai cântului.

Existența Mariei Callas a fost situată sub semnul paradoxului. Absența frumuseții, în cazul său, s-a dovedit a genera efecte unice. Pe planurile fizic și profesional, deopotrivă.

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s