Reflecție de iarnă despre Jazz-ul simfonic și Third Stream în România

Standard

Un subiect despre care vorbesc, și fac eforturi să înfăptuiesc, totdeauna cu plăcere și imuabilitate, în același timp explorând căi creative și flexibile, este cel al simbiozei classical-jazz, mai exact posibilitatea și chiar necesitatea abordării jazzului din perspectiva cultă a muzicii, respectiv a includerii unor elemente estetice, stilistice și tehnice din jazz în muzica “clasică”. Poate că unii dintre cei care citesc acest articol își vor aminti de serialul cu 6 episoade Jazzul ca simbioză muzicală, pe care l-am realizat în revista No14PlusMinus. În acel serial am evidențiat tocmai faptul că aproape toți marii muzicieni de jazz au fost preocupați în paralel și de muzica cultă, “clasică” și, de asemenea, mulți creatori de muzică “clasică” au fost preocupați de preluarea unor elemente din jazz (C.Debbusy, M.Ravel, I.Stravinki, D. Mihauld etc.). În perioada de debut de secol XX, când se manifestau începuturile jazzului cu stilurile ragtime, dixieland și swing-ul incipent, aproximativ între 1890-1930, compozitorii europeni erau interesați de acel jazz incipient. Modelul pentru acești mari creatori europeni l-a constituit George Gershwin, primul compozitor de factură clasică-europeană care a realizat o simbioză cu muzica afro-americană. În biografia lui Gershwin se spune că acesta a fost refuzat de către Ravel atunci când i-a cerut să-l ajute în perfecționarea tehnicii compoziției și orchestrației. Replica lui Ravel a fost : „Why become a second-rate Ravel when you’re already a first-rate Gershwin? ”.

Așa cum spuneam și cu alte ocazii, este necesară diferențierea între :

  1. Creația “clasică” cu influențe jazz (mai exact toți compozitorii amintiți mai sus au influențe preluate din jazzul incipient, jazzul modern/cult având ca dată aproximativă de naștere perioada anilor 1940)
  2. Creația de Jazz Simfonic, promotor fiind George Gershwin
  3. Creația de simbioză classical-jazz, cea în care există obligatoriu și travaliul dezvoltător de tip improvizatoric (improvizația muzicală), stil cunoscut sub denumirea de Third Stream

       Dacă în episodul nr.6 https://no14plusminus.ro/2012/02/10/jazzul-ca-simbioza-muzicala-v-2/ din serialul Jazzul ca simbioză muzicală detaliam creația americană din stilul Third Stream, mi-am propus ca acum să fac o scurtă referire la creația românească de jazz simfonic sau cea simfonică cu influențe de jazz. Trebuie să spun că această idee  mi-a venit odată cu evenimentul care a avut loc la Ateneul Român când a fost omagiat compozitorul Dumitru Capoianu.  Cu acea ocazie am ascultat, pentru a doua oară, lucrarea 6 Bisuri și un Preludiu a regretatului compozitor român. După cum se cunoaște, Dumitru Capoianu a avut o afinitate cu jazzul, creația sa fiind impregnată cu elemente armonice și ritmice preluate din muzica de jazz,   după modelul mai sus amintit al compozitorilor Debbusy, Ravel, Stravinski, Milhaud etc.  În această pleiadă de compozitori influențați de jazzul incipient, pe care eu i-am încadrat în prima categorie (creație simfonică influențată de jazz), se înscrie și Dumitru Capoianu.

Am ascultat pe 11 noiembrie, la Ateneul Român, lucrarea 6 bisuri și un preludiu în care, pe lângă influențele de jazz ( acorduri de cvarte, acorduri minore cu undecimă, progresii cromatice cu acest tip de acorduri, acorduri de  dominantă cu nonă sau chiar de terțiadecimă distribuite cu creativitate ansamblului orchestral), are un alt element de originalitate : în bisul nr.4, Capoianu dedică naiului rolul de solist, lucrarea fiind concepută pentru 4 instrumente soliste și orchestră. A fost a doua oară când am ascultat live această lucrare în care Dalila Cernătescu, conf.univ.dr. la UNMB, a fost invitată să interpreteze la nai, împreună cu orchestra Filarmonicii George Enescu, dirijor Camil Marinescu, momentul solistic scris de Dumitru Capoianu.  Prima dată am audiat lucrarea în anul 2006  cu Orchestra Națională Radio sub bagheta dirijorului Ludovic Bacs. La acel moment, a fost prezent chiar compozitorul, care a ținut să-i facă și o dedicație scrisă pe partitură Dalilei Cernătescu.

 

   6 Bisuri și un Preludiu de Dumitru Capoianu :

    

Trecând mai departe, la jazzul simfonic propriu-zis, în România a existat o personalitate extraordinară care s-a manifestat cu aplomb și o deosebită creativitate în acest gen simbiotic. Este vorba despre pianistul, compozitorul și orchestratorul de mare creativitate, Richard Oschanitzky, cel care a fost și un deschizător de drum în România.

După cum observăm în creația lui Oschanitzky, pentru a realiza tehnic un jazz simfonic de calitate și, în special, Third Stream, trebuie ca muzicianul să fie practicant al ambelor genuri : clasic și jazz. În opera etalon de gen  a lui Oschanitsky, Dublu concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și Big Band, acesta folosește atât ansamblul simfonic, cât și cel specific jazzului, Big Band-ul. Cei care au încercat să orchestreze pentru Big Band-ul de jazz, au observat că această tehnică de orchestrație are cu totul alte principii decât cea pentru orchestră de coarde sau simfonică. Ei bine, Oschanitzky era un bun orchestrator atât pentru orchestra simfonică (student al lui Mihail Jora), cât și pentru Big Band, numai că această tehnică se pare că o obținuse mai mult ca autodidact.

Oshanitzky este așadar primul muzician român (pianist, compozitor, orchestrator, dirijor etc.) care a dezvoltat jazzul simfonic și, în special, cea de-a treia categorie de mai sus, Third Stream-ul în care este prezent actul improvizatoric.

Link youtoube :

Dublu concert pentru pian, soxofon tenor, orch. Simf. și Big band : Richard Oschanitzky

           

Ca și Oschanitzky, personal am încercat să dezvolt și să promovez ceea ce Duke Ellington, Charlie Parker, Miles Davis, Bill Evans, J.J. Johnson etc. au cultivat  în creația proprie de simbioză classical-jazz.

Astfel, în acest moment, pot să enumăr câteva opusuri importante pe care sper ca nu peste mult timp să le înregistrez pe suport audio împreună cu un ansamblu simfonic de jazz : Rapsodia Mapamond Pictures, Poemul simfonic de Jazz, Jazz Ecumenica, Tribute to Mary Magdalene, Jazz Fuga, Jazz Passacaglia, Pater Noster etc.

Propun spre audiție Rapsodia Mapamond Pictures, pe care am realizat-o în 2006 cu Filarmonica Sibiu, filmarea nefiind una profesională :

Mapamond Pictures : Florin Răducanu- pianist, compositor, dirijor

Tribute to Marry Magdalene: Florin Răducanu, pianist, compozitor, dirijor 

     

În același context Third Stream, după modelul lui Miles Davis în colaborare cu orchestratorul Gil Evans, am orchestrat pentru Big Band  celebra temă, Adagio de T. Albinoni :

Închei acest articol din pragul sărbătorilor de iarnă cu un răspuns la solicitarea realizatoarei revistei No14PlusMinus, compozitoarea Veronica Anghelescu, de a propune audiții cu colinde de Crăciun. Este vorba despre concertul pe care l-am avut la Sala Palatului împreună cu Dalila Cernătescu și Big Band-ul condus de profesorul, dirijorul și trombonistul, Tom Smith din SUA; un colaj de colinde românești pe care le-am rearmonizat, momentul fiind urmat de o variantă jazzistică a celebrului colind White Christmas :

prof.dr.Florin Răducanu

                                                                                             http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/

   

                  

 

 

 

  

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s