La bunicii din Ilişeşti

Standard

Ciprian Porumbescu, cel de al doilea fiu a Emiliei şi al părintelui Iraclie Porumbescu, a văzut lumina zilei, în casa parohială de la Şipotele Sucevei, la 2/14 octombrie 1853. În urma morţii fraţilor săi: Emilian şi Titu, din cauza unei epidemii de scarlatină, care se abătuse, în vara anului 1860, pe valea Putilei, părinţii au hotărât să-l ferească pe Ciprian din calea molimei, ducându-l la bunicii dinspre mamă, ce locuiau în Ilişeşti, fiind vecini cu pastorul evanghelic Traugott Gorgon, care avea un băiat şi cinci fete, cea de a şasea, Berta, se va naşte după venirea lui Ciprian la Ilişeşti.

Aici, a stat mai mulţi ani pentru a învăţa la şcoala din sat. După ce bunicul, Ştefan Klodniţcki, a plecat în lumea umbrelor  precum, o confirmă şi piatra funerară din ţintirimul satului, pe care stă scris: “Hir ruht Ştefan Klodnitzcki, K.K. Förster, geb. 1794 – gest. 1867″ [Aici odihneşte Ştefan Klodniztck, brigader silvic, superior kezaro-krăiesc, născut în 1794 – decedat în 1867]. Ciprian, după ce a început să frecventeze cursurile liceului din Suceava, a venit mai rar în aşezarea de peste deal de Stupca.

1

2

3

Ciprian Porumbescu elev

Ilişeştii, e o veche aşezare umană, atestată, pentru prima oară, într-un document emis de Ştefan cel Mare, la 15 martie 1490, sub numele de  Iliassinţi.

4

Cu timpul, alături de băştinaşi, din cauza persecuţiilor românilor din Transilvania şi Maramureş, o parte dintre ei au trecut Carpaţii, stabilindu-se şi în Ilişeşti, cum a fost cazul familiei viitorului etnofolclorist S. Fl. Marian.

Pe lângă români, după ocupaţia austriacă, la Ilişeşti au fost aduşi un număr de colonişti şvabi ce au convieţuit în bună înţelegere cu băştinaşii până în 1940, când au plecat în Germania.

5

Emilia Porumbescu, mama compozitorului

Aici, a stat mai mulţi ani pentru a învăţa la şcoala din sat. După ce bunicul, Ştefan Klodniţcki, a plecat în lumea umbrelor  precum, o confirmă şi piatra funerară din ţintirimul satului, pe care stă scris: “Hir ruht Ştefan Klodnitzcki, K.K. Förster, geb. 1794 – gest. 1867″ [Aici odihneşte Ştefan Klodniztck, brigader silvic, superior kezaro-krăiesc, născut în 1794 – decedat în 1867]. Ciprian, după ce a început să frecventeze cursurile liceului din Suceava, a venit mai rar în aşezarea de peste deal de Stupca.

6

7

Ilişeştii, e o veche aşezare umană, atestată, pentru prima oară, într-un document emis de Ştefan cel Mare, la 15 martie 1490, sub numele de  Iliassinţi.

Cu timpul, alături de băştinaşi, din cauza persecuţiilor românilor din Transilvania şi Maramureş, o parte dintre ei au trecut Carpaţii, stabilindu-se şi în Ilişeşti, cum a fost cazul familiei viitorului etnofolclorist S. Fl. Marian.

Pe lângă români, după ocupaţia austriacă, la Ilişeşti au fost aduşi un număr de colonişti şvabi ce au convieţuit în bună înţelegere cu băştinaşii până în 1940, când au plecat în Germania.

8

Iraclie Porumbescu și fii săi Ciprian și Ștefan.

Ilişeştii era un sat mare de vreme ce, prin 1890, număra 3.502 locuitori1.

El se situează în partea vestică a actualului judeţ Suceava, la 18 kilometri de fosta Cetate de Scaun a Moldovei, pe o colină brăzdată de pârâul Ilişasca. Odinioară, această aşezare umană era înconjurată de păduri de fag şi paltin

De-a lungul comunei Ilişeşti, azi Ciprian Porumbescu, trece drumul împărătesc ce urcă domol prin Gura Humorului, Câmpulung, Vama şi abrupt spre Mestecăniş şi Vatra Dornei, pierzându-se dincolo de Carpaţii Răsăriteni, în podişul transilvan.

Românii de pretutindeni au simţit nevoia să-şi înfiinţeze o şcoală proprie. Câte un voitor de bine, cum a fost şi cazul preotului Dimitrie Bucevschi, din Ilişeşti, care a deschis, în 1857, o şcoală elementară pentru copiii săi şi ai sătenilor ce-i păstorea, punând la dispoziţie, gratuit, propria-i locuinţă.

Evocând, în 1888, acest eveniment cultural al satului, un fost elev al şcolii, scria“Bărbatul acela a lucrat ca un părinte bun la înaintarea poporului nostru. Cu toate că atunci erau nemţi la Ilişeşti, noi nu simţeam c-am trăi cu inamicii într-un sat. El ne conducea, fie-i ţărâna uşoară şi memoria eternă, pe toţi la mult bine. Mai ales străduinţele sale pentru luminarea şi cultivarea poporului au fost de laudă.

El a fost iniţiatorul a mai multor instituţii bune în satul nostru. El a deschis, pe spesele proprii, o şcoală privată, care, mai apoi, a devenit comunală, a instalat un învăţător pe spesele sale, a deşteptat în popor gustul pentru învăţătură.

Dovada  că pe timpul părintelui Dumitrache Bucevschi, că aşa i-a fost numele şi sub îndrumarea dibace a învăţătorului Dimitrie Cernăuţean […] au ieşit din satul nostru, dintre ţărani, patru învăţători şi câţiva amploaiaţi de stat, iar dintre sătenii de pe atunci o mulţime de ştiutori de carte.

Apoi în afacerile comunale ne conducea cu tact părintesc, aplana toate cele ce ar fi putut da naştere la neînţelegeri între noi şi conlocuitorii noştri etc. etc.”2.

Şcoala privată din casa părintelui D. Bucevschi, în 1859, a devenit Şcoală comunală cu durata de trei ani, din care cauză a fost numită trivială.

Şcoala trivială română din Ilişeşti era condusă, la acea dată, de învăţătorul Dimitrie Cernăuţean, iar cea nemţească de Simion Meier.

Pe atunci, în asemenea şcoli, se învăţa pe lângă scris-cititul, legile fundamentale ale principalelor calcule aritmetice, câteva noţiuni elementare din ştiinţele naturii, geografie şi legislaţie austriacă.

Deoarece la Şipotele Sucevei nu era o şcoală primară în limba română, părintele Iraclie şi-a lăsat fiul să înveţe la Şcoala trivială din Ilişeşti. Copiii de şase ani, conform legilor austriece, erau obligaţi să frecventeze învăţământul organizat.

Iraclie nu a voit să-şi înscrie fiul la Şcoala trivială ruteană, pe care o înfiinţase la Şipote şi, de aceea, l-a învăţat, acasă, pe Ciprian să scrie şi să citească româneşte, aşa că nu e de mirare când, la Ilişeşti, în numai doi ani şcolari [1860-1861 şi 1861-1862] a absolvit trei clase elementare, obţinând rezultate deosebite la purtare şi învăţătură, care-i permiteau să meargă mai departe, după cum rezultă din stipulările următorului Zeugnis:

“Clasa a III-a

Certificat şcolar

No. 6

Ciprian Golembiovschi, născut la Şipote în Bucovina, de opt ani, religie greco-orientală, elev  în clasa a III-a, a frecventat semestrul al II-lea al anului şcolar 1862, foarte harnic la învăţătură, s-a comportat foarte bine şi, la bunele-i aptitudini şi foarte buna lor practică, a învăţat obiectele de rigoare în modul următor:

Religia                                               Foarte bine

Limba romanică [româna]                  Foarte bine

Limba germană                                   Foarte bine

Matematica                                        Foarte bine

Scrierea                                             Foarte bine

Acest elev merită, aşadar, să fie promovat în clasa I cu distincţie.

Ilişeşti, la 30 august 1862

Dimitrie Bucevschi,                                      Dimitrie Cernăuţean,

paroh                                                     învăţător”3.                       Desen de Veronica Gridinoc

Şcoala în care a învăţat Ciprian, spre deosebire de cea nemţească, nu avea local propriu, ci funcţiona într-o cameră închiriată de la săteanul Chiriac Paşcan şi era situată spre marginea satului, pe o râpă, lângă un pârâu.

“Şcoala e numai o clasă, mărturisea un fost elev. Odaia şcolii e atât de mică, că punându-se copiii chiar ca scrumbiile-n poloboace, totuşi n-ar încăpea mai mult de 60.

Suprafaţa odăii […] este de 41,89 metri pătraţi. Sustrăgându-se spaţiul ce-l cuprinde tabla, masa, dulapul şi soba, care-i de 16 metri pătraţi, rămân pentru laiţe [a se citi bănci], cu spaţiul dintre ele, 25,89 metri pătraţi. Înălţimea odăii este de doi metri şi zece centimetri.

Într-o asemenea odaie e vai şi amar de copii românilor”4.

În atari condiţii locative, învăţătorul Cernăuţean era obligat să desfăşoare un învăţământ simultan cu clasele I, a II-a şi a III-a, adică, în timp ce preda o lecţie la o clasă, trebuia să supravegheze munca independentă a elevilor din celelalte două.

În această “sală de clasă”, în septembrie 1860, a apărut “un băieţel frumos, cu ochii mari şi fruntea lată sub părul negru, pieptănat în sus.

Era îmbrăcat în haine nemţeşti, ceea ce a stârnit curiozitatea tuturor copiilor să afle cine este, îşi amintea una dintre şcolăriţele de pe atunci. Ei îşi închipuiau că trebuie să fie un băiat de domn de undeva, din alt sat”5.

Curiozitatea le-a fost de îndată satisfăcută de învăţător, care l-a prezentat viitorilor colegi, iar “Ciprian s-a făcut, în scurtă vreme, iubit prin cântecul lui, care-i fermeca pe ceilalţi copii în toate pauzele”6.

Stăpânit de neastâmpărul băieţesc, Ciprian avea un temperament activ, extravertit, era pornit pe joacă, glume, făcea pozne ce stârneau hazul, voia bună şi admiraţia celorlalte copile.

Pe bunica, ce-i purta de grijă la Ilişeşti, nu o prea asculta şi “făcea adesea haz”7 de ea.

“Noi eram mai multe copile de intelectuali care umblam la şcoala din sat. Umbla şi Ciprian la şcoala din Ilişeşti.

Noi ne adunam, mergând unele la altele, și plecam împreună la şcoală. Era Ghenuţea lui Ionică Bucevschi, sora ei, Panoria, o copilă a lui Blându, sora mea, Eufrosina şi eu, îşi amintea una din fetele preotului Bucevschi.

Şcoala era departe. Învăţătorul era Cernăuţean.

Casa lui Klodniţcki era în apropierea casei noastre. Ciprian ne pândea când era timpul să plecăm la şcoală. Se agăţa de garduri, mergea pe şarampoi ca o ţarcă, sărea apoi jos şi nu-l mai vedeam.

Deodată ieşea ca din pământ. Se arăta înaintea noastră, ne trântea prin omăt rând pe rând şi fugea apoi de nu-l mai vedeam.

Când, aproape de şcoală, se ivea iară şi pentru a ne ameninţa că ne va bate ţol dacă vom spune învăţătorului.

În şcoală era sfânt.

Nici noi, la rândul nostru, nu eram sfinte. Făceam la bulgări de omăt şi-l bombardam mereu”8.

9

Din revista Cutezatorii

În anul şcolar 1860-1861, noul venit de la Şipotele Sucevei a învăţat laolaltă cu  localnicul, din clasa a III-a, Simion Fl. Marian.

Parohul ortodox din Ilişeştii Sucevei avea o grădină de vreo două fălci, ce se întindea până lângă casa pastorului Gorgon. În ea cultiva flori, arbuşti ornamentali şi pomi fructiferi, între care se afla un zarzăr cu roadele date în pârg, pe care preotul Bucevschi le admira şi le aştepta să se coacă mai repede.

10

Satul Ilisesti

Într-o sâmbăta seara, din vacanţa de vară, când fiii săi mai mari: Epaminonda [viitorul pictor] şi Dionisie se aflau acasă, profitând de absenţa părintelui plecat la vecernie, au dat iama prin livadă “de-a valma cu Ciprian”9 şi “s-au apucat de unicul zarzăr să-l despoaie de toate fructele.

Cele coapte le-au mâncat dumnealor, iar cele verzi ni le-au dat nouă, mie şi surorii mele, Frozinca.

Tata dă de pacoste! Chiu şi vai!…

Atunci, frăţiorul Dionisie [zise] că zarzările sunt la Frozinca!

Papară ca aceea ce-a mâncat biata Frozinca

Şi poate că n-o păţea aşa de rău de-ar fi avut curajul să spună că băieţii le-au mâncat pe cele coapte, iar noi ne-am ales numai cu cele verzi”10.

Şi la Ilişeşti Ciprian a fost atras de frumuseţile naturii înconjurătoare, iar îngăduinţa bunicilor îi permitea să se bucure din plin de ele.

Îi plăcea să cunoască viaţa sătenilor, să asculte melodiile rapsozilor, cum era cazul cu lăutarul Urdă, armoniile naturii,melosul popular şi mai ales Măi ciobane de la oi:

Era cântecul preferat ce l-a urmărit pe Ciprian din fragedă pruncie, iar armoniile lui l-au obsedat toată viaţa, fapt pentru care, le-a folosit, creator, în aria Copiliţă de la munte, din opereta Crai nou.     

Adesea, Ciprian pleca, împreună cu Iermolai Ghiuţă să asculte melodiile populare ce le “ziceau” ciobani de pe la stâni.

În faţa ochilor minţii şi a ferestrelor sufletului lui Ciprian s-au deschis larg două porţi: una ce dă spre viaţa cotidiană a locuitorilor din Ilişeşti şi alta marcată de urmele materiale şi artistice lăsate de străbuni.

În afară de poenele înflorite şi masivii împăduriţi ai obcinilor carpatine, ce-l îmbiau la drumeţie, voie bună, zbenguială şi reverie, Ciprian a mai descoperit, în satul bunicilor şi alte aspecte ce veneau de departe, din negura anilor îmbrăcate în aura legendelor sau învăluite de tânguitul doinit al suferinţelor.

Ca şi fiii ţăranilor din Bărăgan, în a căror copilărie basmele erau înlocuite cu poveşti despre jafurile şi silniciile făcute de invaziile turceşti şi bucovineanul Ciprian a aflat de la vârstnici şi de la bunii şi străbunii lui despre silniciile făcute de tătari [Românca şi tătarii, Borşenii şi tătarii, Poiana Negrii etc.] şi despre faptele eroice săvârşite de înaintaşi.

11

Școala poporală din Ilișești

Din vremi imemorabile, ca un sânge al celor dispăruţi, faptele eroice ale străbunilor au pulsat spre copilul Ciprian prin inima nenumăratelor generaţii. Rememorările bătrânilor sfătoşi, cum a fost şi bunicul Tănasă, dinspre tată, încep cu luptele lui Dragoş Vodă, Sas Vodă, Ştefan cel Mare, continuă cu evidenţierea faptelor lui Pintea, Dediu sau Darie şi se încheie cu suferinţele apărătorilor anonimi ai Ţării de Sus a Moldovei, ce s-au petrecut prin viaţă neştiuţi de nimeni şi pe care cei doi elevi iluştri ai şcolii din Ilişeşti le va imortaliza în cuvinte sau armonii.

Simion Fl. Marian le va aduna şi publica în două volume: Tradiţii poporale române din Bucovina 11, iar Ciprian le va concretiza în compoziţii ca: Altarul mănăstirii Putna, Imnul lui Ştefan cel Mare şi altele.

Multă vreme legendele care circulau pe cale orală s-au numărat printre puţinele fragmente de istorie românească. Prin cunoaşterea lor, Ciprian a putut să desluşească, ceea ce şcoala austriacă evita12.

Legendele: Ştefan Vodă şi săhastrul, localizată nu departe de Ilişeşti, Ştefan Vodă şi Turcii, Ştefan Vodă şi Tolpa, Ştefan Vodă şi ungurii etc. au atras atenţia copilului Ciprian asupra marelui voievod al Moldovei, deoarece Ştefan cel Mare a întrupat, în mai multe etape istorice, visul de libertate, unitate şi neatârnare a înaintaşilor, a apărat pe cei mulţi, a fost scut redutabil în faţa tendinţelor de hegemonie globală a invadatorilor porniţi pe jaf din Asia Mică, Moscova, Istanbul sau de aiurea.

Viitorul compozitor s-a format acum ascultând şi învăţând, împreună cu alţi colegi de ai săi, din înţelepciunea populară.

La Ilişeşti, pentru scurtă vreme, Ciprian a fost îndrumat să cânte la vioară de învăţătorul  Simion Meier şi mai târziu a exersat la pian muzică clasică germană cu pastorul Traugott Gorgon.

La terminarea Şcolii triviale din Ilişeşti, Ciprian avea aproape nouă ani. Deşi certificatul eliberat menţiona că: “acest elev merită, aşadar, să fie promovat în clasa I cu distincţie”13, regulamentul şcolar austriac nu admitea în clasa I liceală de cât absolvenţi a patru clase elementare, în vârstă de zece ani, aşa că elevul din Ilişeşti a trebuit să mai aştepte încă un an.

Datorită unei temeinice pregătiri făcută de învăţătorul D. Cernăuţean, în urma unor examene susţinute la K. K. Normal Hauptschule, din Suceava, în vara anului 1863, Ciprian absolvă clasa a patra elementară şi poate concura la admiterea sa în liceu.

Paul LEU

Kenmore, WA, SUA

N O T E

  1. Herzogthum Bukowina in Wort und Bild, Viena, 1899, p. 216.
  2. Un ilişeştean, Scrisoare în Revista politică, anul III, nr. 19, Suceava, din 15 octombrie 1888, p. 7.
  3. Zeugnis, eliberat la 30 august 1862, apud: Leca Morariu, Iraclie şi Ciprian Porumbesc, vol.

I,Ediţie îngrijită  de  Vasile  D. Nicolescu şi Vasile  Vasile,    Editura   Muzicală, Bucureşti,  1986, p.

  1. X X X, Starea actuală a şcolii române din Ilişeşti, în Revista politică, anul IV, nr. 3, din 1 februarie 1889, p. 5.
  2. Glicheria Forgaci, colegă de şcoală cu Ciprian Porumbescu, apud: Leca Morariu, vol. cit. p. 198.
  3. Ibidem.
  4. Veronica Fevronia Bucevschi, ibidem, p. 199.
  5. Ibidem.
  6. Ibidem.
  7. Ibidem.
  8. Vezi: Simion Florea Marian, Legende istorice din Bucovina, Ediţie îngrijită , note şi studiu introductiv de Paul Leu, Editura Junimea, Iaşi, 1981, XXVIII + 194 p., ilustraţii de Maria- Luiza Diaconescu, rezumat în limba franceză.
  9. Vezi: Semnificaţia preocupărilor istorice, în Paul Leu, Ctitorul etnografiei române, monografie, volumul I, prefaţă  de  Octavian Nestor, Editura Euroland, Suceava, 1998, p. 335-341.
  10. Zeugnis, ibidem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s