Zadarnice regrete și granițe trasate în chip aleator

Standard

Finalul anului aduce cu sine un prilej de reflecţie. Sau, cel puţin, în ceea ce mă priveşte. Îmi vin, involuntar, în amintire, evenimentele ce s-au desfăşurat în viaţa mea de-a lungul celor 12 luni. Clipe fericite, dar şi ceasuri de o crâncenă dificultate. Momente şi momente, aşa cum e firesc,  încununate printr-o nostalgie teribilă a timpului care, de îndată ce a trecut, este cu neputinţă să se mai întoarcă. Iată însă un fapt ce nu mai e deloc firesc. Pur şi simplu, nostalgiile nu îşi au rostul, în condițiile în care doar istovirea sufletului este posibilă prin intermediul lor. Unda regretului se insinuează totuși, an după an, Revelion după Revelion, în sufletul meu.

În clipa de față, Revelionul 2015 a trecut. Viața și-a reluat cursul, iar totul a rămas o amintire. Să fi avut sens oare nostalgiile, acele nostalgii care mă copleșesc, cu obstinație, la fiecare 31 decembrie? Iată o întrebare retorică. Sunt conștientă că regretele nu ar trebui să existe. Sunt conștientă că, în fapt, totul e doar o despărţire simbolică, marcată prin intermediul unei granițe aleatorii, impuse de legi şi de precepte omeneşti. De asemenea, mai ştiu că anul nu aduce niciodată ceea ce ceasul, generos sau crud, precum dictează circumstanțele de viață, ne va oferi. Și totuși, oricât de lungă s-ar dovedi înșiruirea argumentelor cu caracter contrariu, eu trebuie să vă mărturisesc un fapt indiscutabil, o realitate lipsită de echivoc în ceea ce mă privește: regret, nespus, sfârșitul fiecărui an.

 Roxana Moldovan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s