La studii în fosta cetate de scaun a Moldovei

Standard

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea în Suceava era o ambianţă socio-culturală efervescentă, dar nu se distanţa prea mult de mediul din care venea proaspătul licean Ciprian. Aici, pe la 1862, era sediul principalelor instituţii adminstrative, executive şi juridice ale judeţului, tinere asociaţii profesionale, artistice sau culturale, un gimnaziu în formare, şi un puternic centru al rapsozilor populari, ce colportau moştenirea muzical-folclorică românească, având ca reprezentant pe Grigore Vindereu şi taraful său, alături de care, elevul Ciprian Porumbescu va cânta, la Putna, “Daciei întregi”.

Aptitudinile embrionale, genetice, moştenite de la antecesori ale copilului venit să înveţe la Suceava şi-au aflat un climat prielnic, stenic în noile condiţii.

Obergymnasium gr.-or. k. k. [Gimnaziul superior greco-oriental imperial-regal] se înfiinţase la Suceava numai cu trei ani înainte de a veni Ciprian1.

În actul de constituire a celei de a doua şcoli medii din ducatul Bucovinei se stipula, printre altele, că predarea obiectelor de învăţământ, în primele patru clase, se va face prin intermediul limbii române.

Pentru punerea în practică a acestui deziderat erau necesare manuale în limba română şi cadre didactice care să stăpânească, deopotrivă româna şi germana. Neexistând profesori calificaţi, manualele necesare şi nici candidaţi pentru clasa a I, autorităţile austriece au adus profesori de la alte licee din imperiu,  manuale nemţeşti şi repetenţii de la liceul din Cernăuţi cu care, în toamna anului 1860, au înfiinţat clasele I şi a II-a.

1

Obergymnasium gr.-or. k. k.

Din cei patru profesori încadraţi, numai Constantin Morariu preda, câte două ore pe săptămână, limba Ţării [română] şi religia ortodoxă, în timp ce: matematica, ştiinţele naturii, istoria, geografia şi alte obiecte de învăţământ erau comunicate în nemţeşte, de către cadre didactice străine.

Deşi era finanţat din fondurile Bisericii Ortodoxe din Bucovina, gimnaziul din Suceava a devenit o pepinieră din care se recrutau oamenii necesari aparatului de stat austriac17.

2

Fiii băştinaşilor din Bucovina, ce frecventau cursurile de la Obergymasium  din Suceava2, nu aveau acces la istoria sau literatura română, însă cunoşteau istoria universală şi pe cea a Imperiului Austriac.

Programele şi eforturile sistemului de învăţământ oficial urmăreau să facă din elevi nemţi. Alecu Hurmuzacki era de părere că învăţământul austriac avea ca finalitate ştergerea, pe nesimţite, din memoria elevilor români conştiinţa de neam şi “apoi din inimă toate tradiţiile părinteşti”3.

Referindu-se la finalitatea procesului educaţional, ce se desfăşura la liceul din Suceava, patriotul român sublinia că noua formă de învăţământ “cere să ne dezbrăcăm de fiinţa noastră firească, intimă, de însuşirile noastre particulare, de individualitatea noastră […] să ne pierdem naţionalitatea noastră păstrată cu ajutorul lui Dumnezeu şi al braţului român de peste un mileniu şi jumătate, să pierdem până şi amintirea cine am fost şi conştiinţa ce a mai rămas, cere să încetăm a fi români ca să ne facem Mensch4.

Reacţionând împotriva obiectivelor sistemului de învăţământ practicat la gimnaziul sucevean şi aiurea, Ciprian, instinctiv, s-a apropiat, treptat, de viaţa culturală de dincolo de zidurile şcolii, ce se materializa prin cultura orală, prin publicaţiile aduse  clandestin din România  de negustori etc.

Din toamna anului 1863 şi până în martie 1873, elevul Ciprian Porumbecu a studiat la Gimnaziul Superior Greco-Oriental din Suceava.

Despre această importată etapă formativă a personalităţii cetăţeneşti şi artistice a viitorului compozitor român, descoperim numeroase mărturii, mai ales în arhiva liceului.

Relatările în legătură cu gradul de pregătire, cu aptitudinile, preferinţele, preocupările, reacţiile spontane şi chiar proiectele de viitor ale elevului Ciprian, înmatriculat în actele Obergymansului sub numele de Ciprian Golembiowski, aflăm, redactate în nemţeşte cu litere gotice, în cataloagele claselor: I5, a II-a6  şi a III-a7, ce erau depozitate la Arhivele statului – Suceava, în cele ale claselor a IV-a8, a V-a9, a VI-a10, a VII-a11, şi a VIII-a12, în dublurile  certificatelor13  a două sesiuni de bacalaureat, 1872-1873 şi din alte documente şcolare ce erau depozitate, la data când am făcut investigaţiile, în arhiva Liceului Ştefan cel Mare din Suceava.

Informaţiile documentare despre Ciprian am mai descoperit şi în amintirile, corespondenţa şi manuscrisele rămase de la cel de al doilea fiu al lui Iraclie, precum şi de la prietenii şi colegii care au venit în contact cu el, într-o anume împrejurare, din manuscrisele aflate în custodia Muzeului judeţean Suceava sau în memoria locurilor din Bucovina.

La Stupca, a rămas o parte din gospodăria părintească ce a fost reamenajată, cu ocazia centenarului naşterii, în casa memorială, iar în 1971, a fost inaugurat Complexul muzeistic Ciprian  Porumbescu.

În cimitirul din centrul satului Stupca, lângă biserică, se află înmormântaţi părinţii  Emilia şi Iraclie, copiii: Ciprian, Alexandru,

Eufrosina, Ştefan şi Mărioara.

Toate mărturiile enumerate mai sus reconstituie atmosfera de epocă în care a trăit şi creat artistul de la Stupca,  atestă martirajul unei existenţe zbuciumate şi vorbesc despre frământările, visele, necazurile nevoile, speranţele, creaţiile  şi altele.

De îndată ce a fost instalat la o gazdă în Suceava, proaspătul licean simţea nevoia de a continua exersările la vioară începute cu Carol Miculi.

Iraclie, cu ajutorul mătuşei Olimpia şi a unchiului Joef Mally, îl angajează pe bătrânul violonist Anton Valentin, organistul bisericii catolice din Suceava, căruia îi cam slăbise auzul.

Numai după câteva lecţii, copilul, nemulţumit, îşi părăseşte instructorul şi exersează singur sau cu alţi colegi, pe la gazdele lor.

Un fost elev al lui Ciprian, amintindu-şi de aceste repetiţii, mărturisea emoţionat:

“Darul lui Porumbescu de a fermeca din vioară adevărate sunete de vrajă era covârşitor. Când, în frumoasele amurguri de vară, maestrul cânta cu ferestrele deschise, atunci lumea se aduna pâlcuri-pâlcuri, în faţa casei şi rămânea vrăjite de minunatele sunete”14.

3

Într-una din zile, tânărul violonist C. Schlötzer, ajutor de judecător la Tribunalul din Suceava, auzindu-l cântând, a fost impresionat de talentul precoce al gimnazistului Ciprian şi, după ce-l cunoaşte, îl invită să exerseze împreună.

Între cei doi s-a legat o strânsă prietenie, care, din nefericire, a fost brutal curmată, la numai câteva luni, deoarece noul instructor, care-i şi corectase câteva eseuri componistice, moare răpus de tuberculoză.

4

Grigore Vindereu

Un loc aparte în conturarea personalităţii lui Ciprian îl ocupă gimnaziul sucevean şi unii profesori ce i-a cunoscut la şcoală şi în afara ei.Cercetând cataloagele şi alte documente şcolare inedite, constatăm că elevul venit de la Ilişeşti, în primele trei clase, a învăţat bine, cu perseverenţă şi avea o purtare ireproşabilă, dar în următoarele apar oscilaţii evidene la învăţătură şi conduită, atenţia devine fluctuantă, inegală, absenţele de la ore sporesc.

Spre sfârşitul semestrului I, al clasei a IV-a, Ciprian a primit la conduită calificativul necorespunzător. Motivul scăderii notei la purtare îl aflăm din consemnările făcute în catalogul respectiv:

5

Casa din Suceava, în care a locuit Ciprian Porumbescu

Acum 70 de ani, însă, adică l

Im Grunde Konferenz – Protokolls 3 Nov. 1866, imfolge erwiesener und einegestandener groben Verletzung des dem Katekcten Beldean schuldigeh Achtung14, şi din procesul verbal al consiliului profesoral, încheiat la 3 noiembrie 1866.

Într-una din zilele de la sfârşitul lunii octombrie 1866, catihetul Ioan Beldean, din nu ştiu ce motiv, a sancţionat pe Ciprian, din clasa a IV-a, cu o notă rea la obiectul religia greco-orientală. Acest act punitiv a dat naştere la discuţii printre elevii gimnaziului, iar câţiva, indignaţi, s-au solidarizat cu cel pedepsit şi au pus la cale o ripostă infantilă.

În seara zilei de 30 octombrie 1866, Ciprian, Ignaz Steideler din clasa a V-a şi Josef Maly din clasa a II-a au spart geamurile casei în care locuia preotul Ioan Beldean.

Fiind descoperiţi, de îndată, au şi fost traşi la răspundere pentru actul de vandalism, după cum rezultă din procesul verbal amintit mai sus.

Opiniile consiliului cu privire la manifestarea violentă, anarhică a celor trei adolescenţi, după audierea lor, au fost împărţite. O parte din profesori, în frunte cu catihetul Beldean, au propus eliminarea din şcoală a organizatorilor: Ciprian şi Ignaz Steidler, iar o alta, grupată în jurul prof. Ştefan Nosievici, au calificat actul de indisciplină ca fiind o copilărie ce trebuie pedepsită cu vărguţa.

Iosif Marek, directorul gimnaziului, nu a fost de acord ca elevii răzvrătiţi să fie eliminaţi, deoarece sancţiunea ar lovi mai mult în părinţi şi nu a admis nici să fie molestaţi de către cel lezat direct.

În cele din urmă, Marek a stabilit să fie chemaţi părinţii elevilor ce s-au abătut de la conduita şcolară şi ei să le aplice corecţia necesară în faţa catihetului şi, eventual, a altor profesori.

Astfel, cu tactul şi discernământul ce-l caracteriza, conducătorul liceului a aplanat conflictul ivit între elevi şi profesor, iar Ciprian, la încheiere semestrului, I al clasei a IV-a, a primit, la religie şi limba română, calificativul: suficient, iar pe semestrul al II-lea, catihetul Ioan Beldean i-a pus, la religie: mulţumitor şi la limba română: lăudabil.

O înrâurire formativă puternică, în conturarea personalităţii cetăţeneşti şi în orientarea artistică a elevului Ciprian Porumbescu a avut-o entuziastul şi întreprinzătorul profesor de matematică şi muzică al liceului, Ştefan Nosievici.

6

Autografele profesorilor lui Ciprian de la Gimnaziul KK din Suceava

În cataloagele gimnaziului [1864-1873], în care figurează numele elevilor Ciprian Porumbescu şi Simion Fl. Marian, pe coperta interioară a acestora, printre semnăturile cu gotice, se află şi următorul autograf caligrafiat cu litere latine: “Ştefan Nosievicz predă matematica şi muzica”16 sau “Ştefan Nosievicz, profesor titular, predă matematica, fizica şi muzica”17.

Din cele descoperite în cataloagele liceului rezultă că Ciprian nu l-a avut pe profesorul Nosievici numai la matematică, ci şi la fizică şi muzică.

Dacă fizica i-a predat-o numai în clasa a IV-a, matematica şi muzica le-a învăţat cu prof. Ştefan Nosievici din clasa I [toamna lui 1863] şi până la terminarea clasei a VI-a [vara anului 1867], fără întrerupere, după cum rezultă din documentele şcolare amintite.

În cataloagele din anii şcolari 1869-1870, 1870-1871 şi 1871-1872, când Ciprian a frecventat ultimele clase gimnaziale, lipseşte calificativul la muzică, la toţi elevii liceului.

Ştefan Nosievici murise în noiembrie 1869, după cum rezultă din inscripţia încrustată cu litere chirilice, pe mormântul său din cimitirul vechi al mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava.

 

Cataloagele 18 şi registrele Obergymnasului gr.-or. K.K. din anii 1864-1873 furnizează date în legătură cu gradul de pregătire al elevului Ciprian Porumbescu la diverse obiecte de învăţământ, cu dezvoltarea centrelor de interes de la zece până la optsprezece ani, cu fluctuaţiile conduitei şcolare, precum şi cu visele sale cu privire la viitoarea carieră.

Mai impotant mi se pare a fi evoluţia ascendentă la obiectul muzică şi însemnările cu privire la profesia pe care ar fi dorit să o îmbrăţişeze, după terminarea liceului.

7

Cvintetul de coarde organizat și dirijat de Ciprian Porumbescu

 pe când era elev la Suceava

La muzică, elevul Porumbescu a obţinut următoarele rezultate: în clasa I, în semestrul I, nu are calificativ, iar pe al II-lea a fost apreciat cu performanţe excelente; în clasa a II-a, în semestrul I: pe deplin mulţumitor,şi în al II-lea: performanţe excelente; în clasa a III-a, în semestrul I: rezultate excelente, în semestru al II-lea: rezultate excelente; în clasa a IV-a, în semestrul I: excelent,iar în al II-lea tot excelent; în clasa a V-a, pe ambele semestre: excelent; în clasa a VI-a, în semestrul I: lăudabil şi în semestrul al II-lea: excelent.

Calificativele date de profesorul Ştefan Nosievici nu atestă numai constanţa înaltului grad de pregătire şi de interes al lui Ciprian Porumbecu la obiectul muzică, ci şi ataşamentul faţă de această materie şi de profesorul care o preda.

Comparând calificativele primite la muzică cu rezultatele obţinute la celelalte discipline, constatăm că muzica era obiectul preferat pe tot parcursul studiilor liceale.

Cu toate acestea, la rubrica din catalog în care se consemna profesia dorită de elev după absolvire, la Ciprian găsim scris următoarele: în clasele I-V se menţionează: nehotărât; în clasa a VI-a: medicina; în clasa a VII-a [din anul şcolar 1869-1870]: tehnică; în clasa a VII-a [din anul şcolar 1870-1871]: nehotărât.

Probabil că repetarea clasei a VII-a i-a zdruncinat încrederea în perspectiva viitorului său, ca în clasa a VIII-a să reapară dorinţa de a studia: tehnica.

Constatăm o contradicţie între aptitudinile şi preferinţele muzicale ce şi le cultiva cu asiduitate şi de care era conştient că le posedă şi perspectivele profesionale de medic sau inginer.

Care să fie cauza? Să fie dilema ispitelor vârstei? Superficialitatea? Îndemnurile familiei?!! sau convingerea că numai o activitate practică i-ar putea asigura, cu prisosinţă, o existenţă confortabilă întrucât, în prezent, era privat de multe lucruri strict necesare?!

Legătura de suflet dintre Ciprian şi Nosievici era indisolubilă şi reciprocă. Cu toate acestea, profesorul îi acorda la matematică, doar note de trecere, ceea ce nu s-a întâmplat şi la alţi dascăli pe care i-a avut în clasele a VII-a și a VIII-a, sau la primul examen de bacalaureat când a obţinut insuficient la acest obiect.

Elevul Porumbescu când era în dificultate ştia să se ridice deasupra căderilor. El nu era inapt asimilării ştiinţelor exacte, după cum o dovedeşte şi calificativul de eminent, acordat, la matematică, de prof. Karl von Mohr, pe primul semestru al ultimului an de liceu.

Ciprian, simţindu-se iubit şi respectat de Nosievici, nu voi să scadă în ochii  acestuia la orele de matematică şi, chiar dacă nu prea avea timp disponibil şi pentru acest obiect, îl găsea de dragul profesorului şi astfel scotea calificativul de promovare.

Cert e că Ştefan Nosievici, prin spiritul său altruist, prin activitatea din clasă, din şcoală şi din afara ei, prin ideile sale, prin aptitudinile muzicale native, a lăsat urme memorabile în conştiinţa şi caracterul viitorului artist-cetăţean Ciprian Porumbescu  şi a altor elevi, cum ar fi Simion Florea Marian.     Nosievici a organizat în gimnaziul sucevean coruri, cvartete şi cvintete coral-instrumentale, prin care a “sădit în sufletul elevilor săi acea dragoste de muzică şi cântare, care nu s-a manifestat numai în corurile elevilor acelei generaţii, ci a devenit tradiţie, încât toate generaţiile de atunci încoace şi-au avut corurile lor.

Nu era ocazie şi nu era zi în care să nu auzi, mai ales în cartierul elevilor din partea oraşului dinspre Zamca, arii executate de cvintetele corale şi instrumentale, căci elevii îşi aveau orchestrele lor”19.

Printre aceştia se număra şi Ciprian, care avea în componenţa cvintetului pe: Gheorghe Hindei, coleg de clasă, pe Mihai Kipper, pe E. Pollak şi pe E. Greutz din clasa a V-a, după cum se poate constata şi dintr-o fotografie cu autograful lui Ciprian.

În afara şcolii, Nosievici a fost sufletul primei asociații muzicale din Suceava, Suczawer Gesangverein, în calitate de vicepreşedinte, dirijor şi, parţial, compozitor al ansamblului coral-instrumental sucevean.

Compoziţiile sale sunt cerute de necesităţile dezvoltării unui repertoriu românesc. O parte din cele opt creaţii corale, care au avut audienţă în a doua parte a secolului trecut şi în prima jumătate a celui pe care îl trăim, au la bază prelucrarea unor motive folclorice româneşti, după cum o evidenţiază şi subtitlurile: Drum bun după o melodie naţională sau Tătarul – Cântec vechi de V. Alecsandri şi altele.

Urmărind activitatea lui Cprian Porumbescu de profesor de muzică la şcolile Centrale Române, de organizare a ansamblurilor corale şi instrumentale de la Cernăuţi, Viena sau Braşov, de dirijor, compozitor şi animator al muzicii române, ne dăm seama că la toate aceste realizări a contribuit, într-o anume măsură şi exemplul modestului profesor sucevean.

Ştefan Nosievici i-a dezvoltat elevului Porumbescu dragostea pentu munca de pionierat pusă în slujba culturii muzicale, a demonstrat necesitatea folosirii patrimoniului folcloric la creiarea muzicii culte, l-a îndrumat cum să organizeze o formaţie coral-instrumentală, cum să interpreteze o melodie, cum să evidenţieze interacţiunea dintre textul muzical şi cel literar etc.

Direcţia educativă a primului profesor laic de musică al liceului e o punere în practică a unor principii estetice romantice şi o continuare a iniţiativei creatorului folcloristicii naţionale, Vasile Alecsandri, după cum o mărturiseşte şi în subtitlul compoziţiei Tătarul – Cântec vechi de V. Alecsandri.

În compoziţia amintită, Nosievici pune în evidenţă, cu multă fineţe, intensitatea sentimentelor patriotice de care-i animat oşteanul român ce-i gata să apere, chiar cu preţul vieţii, fruntariile ţării. În continuarea analizei, profesorul sucevean dă îndrumări metodice în legătură cu interpretarea textului muzical, creat special pentru amplificarea efectului emoţional al dominantei lirice ce o emană versurile.

Compoziţia corală Tătarul este dedicată elevilor ce i-au împărtăşit gândurile, faptele şi şi-au făcut un crez din idealurile sale artistico-cetăţeneşti. Intenţiile sunt destăinuite prin următoarea profesie de credinţă:

“Iată dar că trimit copilul fanteziei şi al simţămintelor mele, în lumea largă, dorindu-i primire amicală şi dedicându-l învăţăceilor mei, anume acelora, pe care nu legea, ci amoarea i-a chemat pe această cale”20.

Dacă întreg articolul ce arată izvoarele care au alimentat crezul său artistic, patriotismul, conţinutul fragmentului de mai sus e un semn al dragostei şi respectului profesorului faţă de cei mai talentaţi şi iubiţi şcolari ai săi, în fruntea cărora ghicim a fi Ciprian Porumbescu şi Simion Fl. Marian, de la care, la ore, cerea să-şi susţină teoria învăţată cu exemple culese de ei.

Se spune despre Ciprian Porumbescu că a fost puţin exigent cu creaţia sa, că a scris grăbit, cu unele slăbiciuni tehnice.

Printre altele, unele cauze ce au determinat asemenea minusuri ale tehnicii componistice îşi au rădăcini şi în pregătirea profesorului său de muzică de la gimnaziul sucevean, care era autodidact în acest domeniu.

În afara elementelor de teorie şi practică muzicală dobândite, în mod organizat, până la abandonarea Facultăţii de Teologie, Ştefan Nosievici şi-a completat cultura muzicală la întâmplare şi din această cauză nu a putut face elevilor săi, lui Ciprian în special, în cei şase ani, o instruire temeinică cerută de valoarea şi sensibilitatea talentului acestuia.

Din cele expuse, rezultă cu limpezime influenţa formativă ce a exercitat-o Nosievici asupra tânărului venit de la Ilişeşti.

Având în vedere cele expuse, nu putem fi de acord cu minimalizarea sau negarea contribuţiei profesorului de la liceul din Suceava la dezvoltarea artistului cetăţean Ciprian Porumbescu.

Nosievici era un profesor cu vederi democratice şi cu mare putere de înţelegere a spiritului adolescentin, după cum a dovedit-o şi în cazul judecării abaterii elevului Porumbescu şi a celorlalţi doi.

Fiii oamenilor simpli ce veneau din satele județului Suceava, îl stimau, îl iubeau, în el aflau, la vreme de nevoie, un prieten de nădejde, un sfătuitor de taină. Nosievici le descopera şi cultiva talentele, îi susținea în faţa celorlalţi dascăli ai liceului, îi apăra de aroganţa odraslelor claselor suprapuse şi de sistemul preferenţial.

Ciprian, Simion Fl. Marian şi alţii ca ei au avut, de mai multe ori, nevoie de sprijinul lui. La flacăra patriotismului luminat al inimosului dascăl s-au modelat multe forţe intelectuale care au dus mai departe lupta de ridicare prin cultură a românilor din Imperiul Austriac.

Ciprian, în timpul studiilor liceale, a  stat la diverse gazde: în strada Cutului, în strada Prundului, nr. 1, pe Calea Unirii, nr. 9, în Valea Mirăuţilor, în strada Ştefan Vodă, la verişoara mamei sale, Paula Berger şi în alte locuri.

Întâi a locuit singur, la mătuşa Olimpia şi la unchiul Josef Mally, apoi împreună cu Ştefan şi mai târziu cu Mărioara. Fiind strâmtorat materialiceşte, părintele Iraclie îşi adăpostea copiii în casele unor oameni ce nu pretindeau mulţi bani, dar nici nu ofereau condiţii optime de viaţă.

Copiii lui Iraclie locuiau în camere cu pereţi şubrezi, încălzite cu sobe de fontă, din care cauză, pe gerurile Bobotezei, se făcea repede frig. În permanenţă, Ciprian avea grijă ca în timpul nopţilor lungi de iarnă, să-şi   acopere cît mai binele fratele şi, mai ales pe Mărioara, pentru a nu răci.

Hrana era şi ea pe sponci. Din supă de cartofi şi găluşte cu povidlă, gazdele nu-i mai scoteau. În mai tot timpul şcolarizării copiii Emiliei şi ai lui Iraclie au resimţit lipsurile materiale de tot felul, deşi, la un moment dat, Ştefan şi Ciprian au primit, prin intermediul Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, câte o bursă din partea Fundaţiei Agnes Popovicene şi a Fundaţiei  Emanuel, conte de Logothi.

În afara orelor de clasă, uneori, în timpul liber, Ciprian organiza câte o orchestră şi diverse formaţii corale sau instrumentale cu ajutorul colegilor săi. Repetiţiile le făceau pe la gazdele lor sau la gimnaziu, iar spectacolele le susțineau în şcoală şi în afara ei.

Adeseori, mergeau, împreună cu alţi colegi, “la serenade pe sub cele ferestre”. Nedespărţit de ei era şi “vestitul moş Grigore Vindireu”21.

Concomitent cu repetiţiile colective, Ciprian continua să se pregătească şi singur. Era în acest timp elev şi profesor, se instruia pe sine şi învăţa pe alţii, se desăvârşea, desăvârşind.

Calităţile sale organizatorice prevesteau pe viitorul profesor de muzică de la Gimnaziul român din Braşov. Un fost elev, din etapa suceveană, mărturisea că înclinaţiile pedagogice, răbdarea şi blândeţea îl caracterizau.

“Niciodată, în cursul învăţăturii mele de ani de zile, n-am încasat din parte lui Porumbescu un cuvânt aspru”22.

Grigore Vindireu i-a, fost în acelaşi timp, profesor şi elev. Ciprian învăţa de la el unele cântece populare şi-l învăţa altele. Bătrânul rapsod, un adevărat Barbu Lăutarul al Bucovinei, “asculta cum Porumbescu zicea la cântece populare şi diverse compoziţii, chiar le cânta după dânsul şi le învăţa în chipul acesta”23.

Încă din fragedă pruncie, cântecul popular, zis din gură sau cântat la vioară de lăutarii profesionişti, l-a atras irezistibil pe Ciprian, iar Vindireu a răspuns la această sete de cunoaştere. De la el, liceanul sucevean a învăţat multe melodii folclorice, lăutăreşti şi adesea viorile lor răsunau împreună.

8

9

10

Certificatul de maturitate a lui Ciprian Porumbescu

După moartea lui Nosievici, răpus de tuberculoză,Ciprian şi-a continuat studiile gimnaziale însă, la sfârşitul anului a fost declarat repetent. Cauza repetării o găsim în catalogul clasei a VII-a, din anul şcolar 1869-1870. Mulți şcolari au regretat dispariţia timpurie a lui  Nosievici. Elevul Simion Fl, Marian şi-a concretizat compasiunea prin elegia La mormântul lui Ştefan Nosievici 24.

Fiind decepţionat de dispariţia iubitului său profesor, chinuit de “o boală de gât”25 şi preocupat de diverse activităţi extraşcolare, Ciprian a lăsat învăţătura pe ultimul plan.

Lecţiile le pregătea din când în când, la şcoală mergea din ce în ce mai rar sau întârzia la ore, încât, la sfârşitul semestrului I a fost sancţionat cu insuficient la elină, istorie şi geografie.

Pe semestrul al II-lea situaţia s-a îmrăutăţit şi mai tare, ca urmare a fost amânat, cu încheierea anului şcolar, în toamnă. Cauza amânării o aflăm din următoarea consemnare făcută în catalog:

Begab sich am 30 Juni zur Herstellung seiner angegriffenen Gesundheit nach Hause26.

La sfârşitul lui septembrie 1870, după ce a fost verificat la matematică, filozofie, ştiinţele naturii şi a primit insuficient, a plecat la Stupca.

La restul obiectelor nu s-a mai prezentat, fapt pentru care a fost declarat repetent.

În anul şcolar 1869-1970 au apărut, probabil, primele semne ale bolii ce-i va curma de timpuriu firul vieţii. Majoritatea biografiilor lui Ciprian Porumbescu semnalează însă prezenţa primelor simptome provocate de bacilul Koch în timpul detenţiei, din perioada studiilor cernăuţene.

. Oscilaţiile la învăţătură, cât şi apariţia numeroaselor absenţe în catalog, motivate sau nu, se datoresc, mai ales, preocupărilor muzicale, cetăţeneşti şi de altă natură.

Calităţile sale intelectuale le-a dovedit în anul următor, când a fost calificat printre primii cinci elevi din clasă. Matematica o putea pătrunde şi, la un anume moment, se gândea să urmeze o facultate tehnică, iar din cele patru limbi străine ce le-a învăţat la liceu [latina, greaca, italiana şi germana], stăpânea mai bine germana. Italiana a figurat ca obiect de studiu la alegere şi Ciprian a studiat-o numai în primul semestru al clasei a VI-a, fiind apreciat cu calificativul mulţumitor, dar nu a reuşit să o înveţe decât mai târziu, la Nervi.

De aceasta ne dăm seama dintr-o scrisoare expediată din Veneţia la Stupca,  în care, povestind despre călătoria sa în compania unor italieni, mărturisea că “nu puteam vorbi nimic cu ei”27.

În primăvara lui 1872, după absolvirea clasei a VIII-a, Ciprian se afla în faţa primei sesiuni a examenului de maturitate28, probă pe care a ratat-o, obţinând note sub limită la matematică, istorie şi geografie, după cum se poate constata din Maturitas-Prufungs-Zeugnis, nr. 229.

După opt luni, în martie 1873, Ciprian trece cu succes examenul de bacalaureat, după cum se poate constata din facsimilele alăturate.

Pentru a îmbunătăţi situaţia materială a fiilor săi, părintele Iraclie recurge, din nou, la ajutorul financiar oferit cândva de Societatea pentru cultura şi literatura română din Bucovina30.

În cei aproape zece ani de şedere la studii în fosta Cetate de Scaun a Moldovei, Ciprian Porumbescu a reuşit să-şi contureze principalele trăsături de caracter precum şi direcţa dominantă a idealurilor sale artistice şi cetăţeneşti

Aici, a continuat să exerseze şi să facă progrese la vioară, a învăţat cum trebuie organizat şi dirijat o formaţie instrumental-vocală şi tot la Suceava au apărut primele încercări componistice.

Romantismul avântat al tinereții, climatul cultural şi, mai ales, revelaţiile determinate de participarea sa la serbarea de la mănăstirea Putna, alături de Eminescu, Slavici, Kogălniceanu şi multe alte personalităţi ale românilor de pretutindeni, au sădit în sufletul sensibil şi receptiv al lui Ciprian Porumbescu dragostea de pământul pe care au trăit moşii şi strămoşii lui.

Paul Leu, Kenmore, Washington, USA

N O T E

  1. Vezi: Paul Leu, Un edificiu liceal centenar, în Crai nou, anul VI, nr. 1452, din 1 septembrie 1995, p. 3.
  2. Vezi: Paul Leu, S. Fl. Marian, elev la gimnaziul din Suceava, în Suceava, anuarul Muzeului judeţean, XI-XII, 1984-1985, Suceava, p. 79-94.
  3. Alecu Hurmuzaki, Carele e caracterul şi tendinţa învăţământului public de la noi, în Foaia Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, anul IV, nr. 3, 1868.
  4. Ibidem.
  5. Kataloge, I-VI, 15 octombrie 1863, Arhivele statului – Suceava, nr. 9, p. 21.
  6. Ibidem, 1 octombrie 1864, p. 17.
  7. Ibidem, I-VIII, 1865, inv. nr. 13, p.14.
  8. Kataloge, Arhiva Liceului Ştefan cel Mare, Suceava, fără nr. de inv., p. 8.
  9. Ibidem, 1867, p. 7.
  10. Ibidem, 1868, p. 4
  11. Ibidem, 1869, p.4 [are situaţia şcolară încheiată numai  pe  semestrul al II-lea] şi Kataloge, 1-VIII, 1870, ibidem, p. 6.
  12. Ibidem, 1871, p.5.
  13. Maturitäts Zeugnis, 1866-1873, p. 3 şi Maturitäts Zeugnis, nr.1, în Arhiva Liceului Ştefan cel Mare, Suceava, fără nr. de inv.
  14. Josef Fischof, Der einzig überliebende Schüler Ciprian Porumbescu’s erzählt in Czernowitzer Morgenblatt, nr. 4555, din 29 octombrie 1933.
  15. În româneşte: “pe baza procesului verbal al Consiliului profesoral, din 3 noiembrie 1866, întocmit în urma gravei jigniri a respectului datorat catihetului Beldean”.

16.Kataloge I-IV, 15 octombrie 1863, Arhivele statului – Suceava, inv. nr. 9, coperta interioară.

  1. Vezi monografia: Paul Leu, Colegiul Național Ștefan cel Mare Suceava, monografie, etapa austriacă, volumul 1,Universalia, Colegiul Național Ștefan cel Mare, Editura Euroland, Suceava 2000.578 p.
  2. Paul Leu, Documente despre Ciprian Porumbescu, în Cronica, anul VI, nr. 3(258}, din 16 ianuarie 1971, p. 4.
  3. Rudolf Gassauer, Suceava muzicală de altădată, Suceava, p. 13.
  4. Ştefan Nosievici, Tătarul [Cântec vechi de Vasile Alecsandri], în Foaia Societăţii pentru cultură şi literatură română din Bucovina, nr. 1-2, anul IV, p. 239.
  5. Al. Lupu, Un portret inedit al lui C. Porumbescu, în Junimea română, 1924, p. 486.
  6. Josef Fischof, art. cit.
  7. Ibidem.
  8. S. Fl. Marian, Poesii, 1866-1870, manuscris inedit, Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, inv. nr. 4079, p. 69.
  9. N. Petra-Petrescu, Ciprian Porumbescu, un compozitor român, în Calendarul Amicul poporului, anul XXIV, 1884, Sibiu, p. 59.
  10. În româneşte: “A fost transportat acasă pentru refacerea sănătăţii  atăcate”. Cf.: Paul Leu, Ciprian Porumbescu, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1978, Editura Muzicală, p. 39.  Kataloge I-VIII, 1870, cl. a VII-   a, Arhiva Liceului Ştefan cel Mare, Suceava, p. 4.
  11. Ciprian Porumbescu, scrisoare inedită din 19 septembrie 1882, Colecţia Muzeului judeţean Suceava, inv. nr. 2628.
  12. Vezi facsimilele: Paul Leu, Ciprian Porumbescu în faţa primului examen de maturitate, în Ciprian Porumbescu – documente şi mărturii, Suceava, 1871, p. 65-79.
  13. Ibidem, Diploma de maturitate a lui Ciprian Porumbescu, p. 65-79.
  14. Iraclie Porumbescu către Comitetul Societăţii pentru cultura şi literatura română în Bucovina, manuscris inedit, Donaţia “Ion Negură”, Muzeul judeţean Suceava, inv. nr. 4197

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s