Ochiul Fugii. Fuga Ochiului

Standard

Sunt din nou onorată să cânt în Festivalul „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi SIMN 2015”. Ediția a-XXV-a este dedicată fondatorului Festivalului, compozitor academician Ștefan Niculescu.  Desfășurat sub egida Ministerului Culturii, Festivalul, care se întinde între 22-29 mai 2015, cunoaște o amplă notorietate și tot mai largă desfășurare în București precum și orașe ale țării: Bacău, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Târgoviște, Tărgu-Mureș, Timișoara. Perpetuat de prof. univ. dr. compozitor Dan Buciu, în calitate de tenace director artistic, Festivalul este susținut de o echipă inimoasă care se îngrijește de organizare, promovare și vizibilitate media, de parteneriatul cu instituțiile de artă din țară.

Am bucuria de a colabora de ceva vreme cu renumitul Ansamblu „Archaeus”. În acest timp nu numai că m-am identificat pe mine însămi ca arheu   ce împărtășește același mod de a gândi și de a fi cu toți membrii grupului, dar am aprofundat sensul de a exista al acestui atelier de creație – precum a fost intitulat de către fondatorul său, compozitorul Liviu Dănceanu.

În realitate, identitatea de arheu e atașată ideii de atelier de creație în clipa în care te recunoști pe tine însuți în adevăr față în față cu Creatorul, ceea ce conduce la conștientizarea chipului său în tine prin actul de creație și la alegerea asumată într-un parcurs de a fi cât mai asemeni acestui chip. A compune muzică este un act demiurgic, întrucât numai o forță guvernativă precum este divinitatea îi poate conferi unei creaturi muritoare calitatea de a da viață și a „naște” muzică, pentru că numai divinitatea care a creat toate deține forța vieții.

Libertatea cu care este investit interpretul în plan creativ este chiar chipul divinității în propria sa persoană. Cei șapte semnificanți ai atelierului de creație „Archaeus” și-au asumat în mod conștient drumul de căutare a sensului originar prin intermediul arhetipului (modelul divin): Dorin Gliga – oboi, Anca Vartolomei – violoncel, Marius Lăcraru – vioară, Rodica Dănceanu – claviaturi,  Ion Nedelciu – clarinet, Şerban Novac – fagot, Sorin Rotaru –  percuție. Alături de ei, mi-am asumat și eu această libertate de creație și împreună am oferit în primă audiție absolută publicului Festivalului „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi SIMN 2015” aflat în Sala „George Enescu” a Universității Naționale de Muzică București, duminică  25 iunie la ora 19,30, lucrarea „Ochiul fugii. Fuga Ochiului” de Liviu Dănceanu.

Alături de personajul EA din opera „Unu plus minus unu” (cu premiera absolută în Festivalul „Săptămâna Intenațională a Muzicii Noi SIMN 2014”), partitura „Ochiul fugii. Fuga Ochiului” pentru soprană și septet instrumental –  semnată tot de Liviu Dănceanu, este pentru mine un nou rol în sfera muzicii contemporane pe care îl creez în primă audiție absolută. Acest fapt îmi conferă un sentiment și un statut demiurgic, mă fixează pe mine ca interpret drept co-autor al compoziției. Bucuria deopotrivă sufletească și intelectuală – pentru că vorbim de o muzică savantă – provine din experimentarea libertății specifice, libertate care nu înseamnă libertinaj – cu abolirea tuturor principiilor expresive și a tehnicii de cânt sau a experiențelor legate de așa-numitele muzici tradiționale sau clasice, nu înseamnă vidul de sens și semnificație, ci înseamnă alegerile pe care interpretul le face spre potențarea sensului integral al partiturii, înseamnă reperele pe care interpretul și le stabilește în chip conștient voluntar.

1

Ochiul fugii. Fuga Ochiului” este o operă deschisă, lansată pe oribita stelară precum o întrebare ce-și caută răspunsul străbătând galaxiile și cercetând planetele microcosmosului uman. Fiecare vede  după cum este, după propria sa conștiință și înțelegere (ochiul interior) – conștiința fiind instanța divină morală în om. Seria fugilor confirmă încă o dată predilecția compozitorului pentru numărul (biblic) șapte: MONOFUGA, BIFUGA, TRIFUGA, TETRAFUGA, PENTAFUGA, HEXAFUGA, HEPTAFUGA. Intercalarea versurilor din volumul „OCHIUL” (Liviu Dănceanu) cu structura original redimensionată a fugii, dă naștere unui gen de spectacol sincretic nemaintâlnit până acum, în care reacțiile personale ale colegilor de scenă pe timpul recitării versurilor sunt permise și chiar dorite, sub forma comentariilor efectelor de percuție.

Sub aspect muzical, ingeniozitatea compozitorului constă în prezentarea unei forme tradiționale – fuga, cu mijloace moderne (minimalism, serialism, diferite tipuri de combinatorici). Dat fiind numărul constant de instrumente al ansamblului „Archaeus” (șapte), inventivitatea constă în utilizarea structurilor sonore de maximă densitate, cu variație timbrală, vocea fiind tratată instrumental și integrată în orchestră. Compatibilitatea mea evidentă cu muzica contemporană – remarcată de cei care au căderea să o facă –  provine din credința că autentica muzică nouă este transfigurarea trecutului cu redescoperirea de sens în lumina actualității, demers angajant care cere cunoștințe generale și de specialitate, maturitate în experiențele muzicale și de viață, precum și inteligență.

În receptarea și redarea muzicii noi, înțelegerea (intellegere) este fundamentală și indică o facultate a intelectului (intellectus), a inteligenței.  Pentru a înțelege trebuie mai întâi să ai voința de a înțelege (determinare proprie dar și inspirație divină), apoi să te implici pentru a transcende emoția superioară ce însoțește impresia auditivă a reprezentării ca fenomen (timp și spațiu) în punctul în care aceasta ar putea crea un perete de sticlă pe parcursul unirii afectului cu ideea (noumen). Angajată în unificarea intelectului cu simțirea în intenția înțelegerii și transmiterii muzicii prin amprenta particulară a vocii, la capătul eforturilor personale am fost întâmpinată cu aplauze și elogii din partea personalităților muzicale de referință și am primit confirmarea din partea divinității că am făcut alegerile cele mai bune.

Dacă exacerbarea emoției ar putea împiedica accesul către conceptualizarea imaginilor sonore, neperceperea expresivității muzicii noi ca poetic, poate duce treptat la atrofierea ochiului, la reducerea capacității actului hermeneutic aplicat vieții cotidiene. Înafara expresivității, muzica nu ar putea exista. Liviu Dănceanu susține și îndeamnă la îngemănarea dintre intelect și sentiment – Dumnezeu mi-a dat generos doi ochi; priviți cu ambii ochi, conturând chiar un profil reducționist uman: cei ce spun că poezia n-are ochi / ori sunt orbi ori cel puțin miopi / cine spune că ochii n-au poezie?

Autorul atrage atenția încă din titlu – Fuga Ochiului – asupra pierderii capacității omului de a citi semnele timpului său (trist e ochiul fugii / tristă fuga ochiului), de a se înțelege pe sine (doi ochi s-au prins de pleoape, ochii-mi fug / eu nici că-i văd) și de a fi una cu sine (ochi de unu / totu-i doi), adâncindu-și contradicțiile (vederea se rostogolea; vedeam în sus; vedeam cruciș / vedeam difuz confuz; vedeam în jos un ochi de-asfalt / înalt / tocmit prejos / pe-atât de-nstrăinat).

Pericolul trăirii incomplete, fie numai la nivel conceptual (vertical) fie numai la nivel uman senzorial – afectiv (orizontal) duce la o văduvire a sensului vieții: am un ochi pe care-l țin în balcon / mecanică inevitabilă / privitul la orizontală; mai am un ochi atârnat în balcon / ce vede doar pe verticală.

Certitudine  versus confuzie, conștiință de sine versus pierderea identității de sine ca personalitate artistică interpelată de instanța superioară divină, sunt lucruri la care Liviu Dănceanu a cugetat adânc, mărturie stau versurile: cel mai rău e / când ochii se uită și nu mă văd.

            O dezbatere lăuntrică asupra eticii artei contemporane face cunoscută o ispită a gustului estetic: i se spune ochiul dracului / te uiți la el și nu vezi nimic / se uită la tine și-ți ia totul / cuvântul sunetul parfumul / bunul simț bunul gust bunul bun.

Liviu Dănceanu propune soluții în ceea ce privește regăsirea și păstrarea identității proprii și chiar o posibilitate de transcendere a Sinelui, fapte atât de necesare creatorului și interpretului de secol XXI ! Interogațiile Cine sunt eu, dincolo de evenimentele și emoțiile pe care le trăiesc ori de care mă las trăit ? Cine sunt eu ca artist –  stilistic, estetic, moral vorbind ? sunt mereu pertinente din vreme în vreme, precum cărturarul din pericopa biblică își cercetează în răstimpuri tezaurul și aduce din el la lumină lucruri vechi și noi . . . E nevoie de un salt calitativ printr-o neobosită diferențiere. Mai întâi e necesară îndepărtarea factorilor care împiedică  ochiul să nu se separe bobul de neghină / să nu separe apa de pământ / și tot ce-i laic eretic să fie pururi sfânt, o implicare a discernământului. Apoi, e necesară asumare libertatății alegerilor în cunoștință de cauză, în adevărul personal și adevărul operei de artă: să vezi ochiul ca o ușă / deschisă închisă / separă și unifică.

            Pentru Liviu Dănceanu, a te deschide prezentului înseamnă să vezi ușa ca un ochi / cu o față-nspre trecut  / alta opacă-n viitor, artistului revenindu-i alegerea acum și aici între două căi de cunoaștere: un ochi închis irevocabil asemănat cu mormântul sfânt pecetluit și-alt ochi corespunzând cu-iradiantul fiu palpabil (Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu cel viu). Iluminarea, trezvia sau deșteptarea Sinelui nu se poate produce decât dacă este închis ochiul care de publicitate geme (televizorul, trimitere la opera-balet Homo videns), prin conștientizarea deșertăciunii și perisabilității tuturor lucrurilor. Coborârea adâncă în Sine facilitează starea extinsă de conștiință în care artistul poate atinge divinitatea, poate crea iar această stare este echivalentă cu o moarte inițiatică, o lepădare de sine spre împlinirea Sinelui, drum ce conduce spre lumină: de când mi-am îngropat ochii / grotele s-au luminat. În dificila alegere între cunoașterea paradisiacă (Lucian Blaga) ce dezvăluie omului misterele lumii adâncindu-le, învăluindu-le în frumusețe și cunoașterea luciferică ce dezvăluie misterul alterându-i și reducându-i chipul și sensul, acolo . . .în adâncimea ființei . .. se revelează Sinele creator: am deschis ochii / e întuneric – am închis ochii / s-a făcut lumină.

Scriitura sopranei în „Ochiul Fugii. Fuga Ochiului”, caracterizată prin integrarea vocii ca timbru în orchestră m-a determinat să optez pentru adaptarea „trăsăturilor” de care glasul uman dispune, la trăsăturile instrumentale ale fugii contrapunctice bachiene, în contextul structurii sonore dense. Cea mai utilizată trăsătură specifică a fost detachée-ul atât în cazul în care fiecare notă corespundea unei silabe dar și în cazul melismelor pe diferite cuvinte (legato baroc cu sublinierea fiecărei note). Am căutat să evidențiez puritatea și rezonanța naturală a vocalelor.  Am preferat sunetul viu, „încălzit” deoarece cred că un sunet „alb” nu poate rezona celest și nu poate anima energetic și emoțional o audiență. Alegerea a luat în calcul vibrato-ul diferențiat, adaptat stilistic pentru sublinierea temelor și teraselor tipic bachiene, ierarhizare a accentelor ascunse generatoare de dinamică, în care cuvântul poartă sensul. Trăirea actoricească a emanat în special în clipele de recitare a versurilor când sub aspect ludic ilar s-au spus lucruri atât de serioase în fond . . . Am putut afirma încă o dată că tehnica unui cântăreț nu se reliefează numai în cânt ci și în vorbirea scenică.

Construirea unui rol de muzică contemporană în primă audiție absolută precum este rolul sopranei în compoziția „Ochiul fugii. Fuga Ochiului” îmi procură o bucurie nespusă, care dăinuie mult . . . . mult timp după încetarea aplauzelor, o bucurie care rămâne lumină și după stingerea reflectoarelor, bucurie implozivă care pur și simplu rămâne . . .

2015-05-24 07.20.56

Drd.  SIMONA  NICOLETTA  JIDVEANU, Soprană 

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s