SIMN 2015

Standard

IMG_6564Prestigiosul Festival SIMN 2015Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi – a ajuns, anul acesta, la ediţia a douăzeci şi cincea, ediţie jubiliară dedicată compozitorului Ştefan Niculescu. Desfăşurându-se între 22 şi 29 mai, la Bucureşti şi în alte centre culturale ale ţării (Arad, Bacău, Cluj-Napoca, Iaşi, Piteşti, Târgovişte, Târgu-Mureş, Timişoara), SIMN 2015 a fost organizat sub egida Ministerului Culturii şi coordonat de Dan Buciu în calitate de Director Artistic, Manager General de Proiect fiind Megumi Okuda iar Director Executiv – Adrian Buciu. Organizator principal a fost Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, iar co-organizatori – Muzeul Naţional „George Enescu” şi Primăria Sectorului 1 Bucureşti, co-producător fiind Societatea Naţională de Radiodifuziune. O ediţie excelent organizată, cu un program divers, generos, care a pus accent cu precădere pe creaţiile compozitorilor Generaţiei de Aur a muzicii româneşti – aşa cum, de altfel, este şi firesc.

Un sfert de veac ne separă de momentul în care regretatul maestru, academicianul Ștefan Niculescu, creator emblematic al generației post-enesciene, avea să-și materializeze eforturile făcute înainte de 1989 semnând, în calitate de Director Artistic, nașterea acestui esențial Festival de Muzică Nouă, o primă ocazie importantă pentru muzica românească contemporană de a-și aprecia valorile prin standardele muzicale internaționale, într-o pașnică competiție culturală. Cele 24 de ediții deja desfășurate au “curs” metronomic, an de an, în ciuda marilor dificultăți financiare, a adversităților de tot felul și deseori, a indiferenței unei pături receptoare tot mai eterogenă și mai inertă. Iată-ne ajunși la borna 25! Ce ne propunem: să oferim publicului muzică de bună și foarte bună calitate, interpreți pe măsură, evantai larg de tipuri de manifestări și o plajă largă de orientări stilistice actuale dar și din a doua jumătate a secolului trecut (Dan Buciu, Compozitor, Director Artistic al Festivalului).

Echipa No14 Plus Minus s-a implicat, de asemenea, în activitatea de organizare a Festivalului, Revista noastră fiind unul dintre Partenerii Media ai evenimentului.

Neputând fi prezentă, din motive obiective, la toate evenimentele Festivalului, voi vorbi doar despre acelea la care am avut bucuria să particip.

sn1Ca membră a micii noastre familii muzicale, trăiesc o mare bucurie ori de câte ori am posibilitatea de a asculta live muzica Maestrului Ştefan Niculescu. Întâlnirea cu creaţia sa a fost, pentru mine, emblematică. Deşi nu am avut posibilitatea de a-l cunoaşte personal, Ştefan Niculescu a fost – şi va fi pentru totdeauna – un model. Sfericitatea, luminiscența și claritatea muzicii lui Niculescu conține un fior religios autentic. Acesta îi conferă greutate ontologică, sacralitate și seriozitate, manifestate în plan muzical prin tehnici componistice proprii: tăietură formală clară, unisonul ca soteriologie, complexe mixturi armonice și paradoxale corale inframelodice. În acest fel, mă gândesc la muzica lui Ștefan Niculescu ca la o muzică a litosferei, o tectonică a sufletului, o rugăciune împietrită ce plutește între cer și pământ, asemenea Omului. (Dan Dediu, Compozitor şi Rector al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti).

SIMG_6571âmbătă, 23 mai 2015, în sala „George Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, a avut loc Concertul Ansamblului „Profil” (Dan Dediu – conducerea muzicală, Ştefan Diaconu – flaut, Mihai Pintenaru – clarinet, Diana Moş – vioară, Marian Movileanu – violă, Eugen Bogdan Popa – violoncel, Adriana Maier – pian). Formaţia a împlinit anul acesta 12 ani de la înfiinţare. La mulţi ani!

Programul, generos, a cuprins şase lucrări, dintre care trei ale Generaţiei de Aur: Mozaic de Cornel Ţăranu, Aria pentru vioară, violoncel şi pian de Thomas Beimel, În vis desfacem timpurile suprapuse de Aurel Stroe, Per Tre de Ştefan Niculescu, Trommelbass de Myriam Marbé şi Musica lugubre (Shoah) de Alexandr Radvilovici.

IMG_6716Trommelbass sau Ritm de pace de Myriam Marbé (1985) este un trio de coarde (vioară, violă, violoncel, cu intervenţia-surpriză a unui tom-tom situat în sală şi nu pe scenă), lucrare de o forţă zguduitoare, interpretată remarcabil de către Diana Moş, Marian Movileanu şi Bogdan Popa (cu concursul compozitorului Dan Dediu la… percuţie) a demonstrat încă o dată (dacă mai era nevoie…) inestimabila valoare a muzicii contemporane româneşti.

Concertul Ansamblului „Profil”


IMG_6601Duminică, 24 mai 2015
, la 19:30, în sala „George Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, a avut loc Concertul Ansamblului „Archaeus”, interpretându-se în primă audiţie absolută lucrarea Ochiul Fugii. Fuga Ochiului pentru soprană şi septet, de Liviu Dănceanu. Şi-a dat concursul soprana Simona Nicoletta Jidveanu, care a susţinut timp de o oră şi un sfert un text muzical de mare dificultate, în care părţile cântate au alternat cu momente recitate; am avut bucuria de a urmări, alături de binecunoscuţii membri ai formaţiei Archaeus (Cristian Lupeş – conducerea muzicală, Dorin Gliga – oboi, Ion Nedelciu – clarinet, Şerban Novac – fagot, Rodica Dănceanu – pian, Sorin Rotaru – percuţie, Marius Lăcraru – vioară şi Anca Vartolomei – pian) o artistă ce reuşeşte să realizeze sinteza dintre canto şi actorie într-un mod superior; o voce calitativă, cu un timbru potrivit pentru muzica contemporană. Simona Nicoletta Jidveanu deţine o tehnică desăvârşită, darul unei munci asidue şi a unei dăruiri pentru muzică pe care doar puţini o au astăzi.

IMG_6588V.A. Am fost foarte impresionată de ceea ce ai realizat în SIMN. După părerea mea, muzica contemporană ți se potrivește ca o mănușă, ai expresivitatea și tehnica necesare pentru acest tip de interpretare (foarte dificil, cred eu). Te rog sa îmi spui ce a însemnat pentru tine pregătirea acestui rol. Care au fost provocările și satisfacțiile?

S.N.J. Mulțumesc! Și eu simt că într-adevăr muzica contemporană mi se potrivește. În primul rând vreau să subliniez că partitura „Ochiul fugii. Fuga Ochiului” este pentru mine un nou rol în sfera muzicii contemporane pe care îl creez în primă audiție absolută – ceea ce îmi conferă un sentiment și un statut demiurgic, mă fixează pe mine ca interpret drept co-autor al compoziției. În al doilea rând, bucuria deopotrivă sufletească și intelectuală – pentru că vorbim de o muzică savantă – provine din experimentarea libertății specifice, libertate care nu înseamnă libertinaj, cu abolirea tuturor principiilor expresive și a tehnicii de cânt sau a experiențelor legate de așa-numitele muzici tradiționale sau clasice, nu înseamnă vidul de sens și semnificație, ci înseamnă alegerile pe care interpretul le face în conștiința de sine spre potențarea sensului integral al partiturii, înseamnă reperele pe care interpretul și le stabilește. Consider că autentica muzică nouă este redescoperirea de sens în lumina actualității iar acest lucru cere maturitate în experiențele muzicale și de viață, cere cunoștințe generale și de specialitate, precum și inteligență.

De asemenea, profesionalismul membrilor ansamblului Archaeus ne este binecunoscut; se cuvine să îl felicităm pe dirijorul Cristian Lupeş pentru modul în care a coagulat Ochiul Fugii, ca şi pentru precizia execuţiei şi umorul cu care a redat fragmentele de text ce i-au fost atribuite.

Marţi, 26 mai 2015, tot în sala „George Enescu”, a avut loc Recitalul de lieduri susţinut de mezzosoprana Claudia Codreanu şi de pianista şi compozitoarea Diana Vodă-Nuţeanu. Un recital de excepţie, realizat de două artiste deosebite:

Claudia Codreanu este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti la clasa profesoarei Georgeta Stoleriu. A urmat cursuri de specializare la Viena şi Varna, obţinând numeroase premii naţionale şi internaţionale de interpretare. A colaborat cu orchestrele Concerto Köln, Bergische Symphoniker, The Academy of Ancient Mus, Wiener Kammerchoir, cu dirijorii Horia Andreescu, Ludovic Bacs, Christoph Durrand, Adam Fischer, Paul Goodwin, Ramely Pfund, Peter Selwyn, Fabrizio Ventura.

Diana Vodă-Nuţeanu a studiat compoziţia cu Dan Constantinescu, urmând apoi studii de specializare în străinătate. Este doctor în muzicologie şi, în prezent, predă armonie la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Cele două interprete au oferit publicului un program bogat, echilibrat cu grijă, format din piese aparţinând unor compozitori din generaţii diferite: Veronica Anghelescu – Gest pe versuri de Ion Barbu; Dumitru Capoianu – Două lieduri pe versuri de George Topârceanu (Plouă; Vin ţigăncile); Sorin Lerescu – Două lieduri pe versuri de Gheorghe Tomozei (O oră de iubire; Uitare); Livia Teodorescu-Ciocănea – S’amor non é pe versuri de Francesco Petrarca; Nicolae Coman – L’amor tal volta pe versuri de Miguel Marti; Nicolae Brânduş – Două lieduri pe versuri de Tudor Arghezi (Ruga mea e fără cuvinte; Nu-ţi cer lucru prea cu neputinţă).

Pentru că nu am putut obţine la timp alte înregistrări din acest excepţional recital, vă prezentăm în actualul număr o singură piesă.

Veronica Anghelescu: Gest

10262128_240779956116058_3608311515895329529_nConcertul Orchestrei de Cameră Radio, din seara zilei de Miercuri, 27 mai 2015, Studioul „Mihail Jora”, a fost dirijat, conform unei tradiţii deja ferm stabilite, de către Maestrul Gheorghe Costin. Din nou, un concert de înaltă ţinută artistică, propunând ascultătorilor un program generos: Wolfgang Rihm – Erscheinung (pentru prima dată interpretată în România), Adrian Iorgulescu – Concert pentru percuţie şi orchestră – în primă audiţie, cu Alexandru Matei la percuţie, într-o desăvârşită demonstraţie de virtuozitate) George Balint – Istorie pentru orchestră de cameră şi Ulpiu Vlad – Sonorităţi şi Anemone II pentru violoncel şi orchestră, tot o primă audiţie, cu Mircea Alexandru Marian la violoncel.

Gheorghe Costin, dirijorul concertului din această seară, a studiat compoziţia cu Dan Constantinescu şi, paralel, dirijatul simfonic cu Constantin Bugeanu. Din 1984 este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Şi-a început activitatea dirijorală la Filarmonica din Târgu-Mureş (1986-1988), continuând apoi la Filarmonica „Moldova” din Iaşi (1988-2001) revenind din 2001 la Filarmonica „Banatul” din Timişoara, oraş de care se leagă începuturile carierei sale profesionale. Repertoriul lui cuprinde lucrări simfonice şi opere; printre acestea, memorabile concerte cu lucrări de Yannis Xenakis din anii 1992 (Bucureşti) şi 1993 (Cluj-Napoca), interpretate în prezenţa compozitorului, eveniment în urma căruia a fost distins cu  Premiul Uniunii Criticilor Muzicali „Mihail Jora” din România. În seara aceasta, Gheorghe Costin a realizat din nou, alături de Orchestra de Cameră Radio, un concert strălucitor, ce s-a evidenţiat prin precizie şi inteligenţă interpretativă – acele calităţi pe care numai un dirijor dăruit cu har le poate transmite orchestrei.

George Balint: Istorie pentru orchestră de cameră

În pauza dintre lucrări, în foyer-ul sălii „Mihai Jora”, am putut urmări mini-spectacolul What about your Freedom? Scarecrows Parade, conceput şi realizat de Irinel Anghel, cu participarea compozitoarei şi a colegilor săi: Paul Dunca, Marian Cîtu, Mihai Pintenaru (virtuozitatea sa clarinetistică nu încetează să surprindă! – în acest spectacol, el improvizează din poziţia orizontală, lipit de podeaua foyer-ului cu bandă adezivă…), Sabina Ulubeanu, Cristina Lilienfeld, Smaranda Găbudeanu, Diana Joiţa, Oana Sidea şi Mihai Dragomir.

Festivalul SIMN s-a încheiat în seara zilei de 29 mai 2015 la Studioul „Mihail Jora” cu Concertul Orchestrei Naţionale Radio, dirijată de Adrian Morar. Prima lucrare din program, semnată Octavian Nemescu – Muzica primelor 14 minute ale unei ore fatale este, cu siguranţă, una dintre cele ai tragice lucrări din istoria muzicii contemporane româneşti. O lucrare care narează muzical disoluţia vieţii, trecerea sufletului spre Dincolo, ultimele impresii, ultimele tresăriri ale vieţii înainte de Marea Trecere, Muzica primelor 14 minute ale unei ore fatale, interpretată în paisprezece minute de către Orchestra Naţională Radio, a deschis publicului calea spre introspecţie, atât de necesară astăzi.

Octavian Nemescu : Muzica primelor 14 minute ale unei ore fatale

Vitrine & Vitralii de Dan Dediu, a doua lucrare din program, dublu-concert pentru vioară şi violoncel semnat de Dan Dediu, o energică incursiune însoţită de comentariul personal prin anumite etape ale istoriei muzicii, a adus în prim-plan două tinere soliste care fac cinste muzicii româneşti: Raluca Stratulat (vioară) şi Andreea Ţimiraş (violoncel).

Dan Dediu: Vitrine & Vitralii

Raluca Stratulat a urmat studiile Facultăţii de Interpretare ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, participând încă din timpul studenţiei la festivaluri importante destinate muzicii clasice, cum ar fi „Dinu Lipatti”, „George Enescu”, „ICon Arts”, „SIMN”, „Meridian”, „Innersound”. Este membră a numeroase ansambluri şi a obţinut multiple premii naţionale şi internaţionale. A concertat sub bagheta dirijorilor Jin Wang, Joszef Horvath, Horia Andreescu şi a realizat numeroase prime audiţii de muzică contemporană ale unor lucrări aparţinând tinerilor compozitori români şi străini. În prezent, predă muzică de cameră la Colegiul Naţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti.

Andreea Ţimiraş a început studiul violoncelului sub îndrumarea tatălui său, prim-violoncelist al Orchestrei Simfonice Siciliene din Palermo. Absolventă a Facultăţii de Interpretare a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, a câştigat numeroase premii naţionale şi internaţionale. Andreea Ţimiraş desfăşoară o bogată activitate solistică şi camerală, abordând diferite genuri: de la muzica veche – alături de Orchestra de BAROCkeri la jazz-ul tradiţional sicilian. Din octombrie 2013 predă violoncelul la Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti” din Bucureşti, în prezent fiind, de asemenea, doctorand la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Felicităm solistele şi pentru bis-ul plin de virtuozitate şi vioiciune – Fresco Meets Baldi, de Sebastian Androne!

Cea de-a treia lucrare din program – Brick de Marc Mellits – a reprezentat o schimbare în estetica acestui concert final, subsumându-se esteticii post-minimaliste, cu accent pe planul melodic. Şi festivalul de anul trecut a cuprins o lucrare a compozitorului american; ne-am bucurat să ascultăm, anul acesta, o piesă pentru orchestră, admirabil interpretată.

Ultima piesă din program a fost Simfonia a IV-a Deisis” de Ştefan Niculescu – una dintre lucrările fundamentale ale muzicii româneşti, căreia îi vom dedica, în curând, un articol separat.

La finalul acestui articol, o scurtă menţiune despre doi dragi prieteni care m-au însoţit în periplurile muzicale: Wellington Bujokas, jurnalist brazilian, un neobosit promotor al muzicii noastre, de la care mulţi români ar avea de învăţat, şi care s-a reîntors în patria natală cu o impresionantă cantitate de CD-uri şi partituri cu muzică românească; de asemenea, Iain Stewart, din Scoţia, pentru prima dată în România, care – mai înainte de orice, a mers să-şi cumpere integrala George Enescu…

Nu ne rămâne decât să-i aplaudăm pe organizatorii Festivalului SIMN 2015, pe interpreţii şi compozitorii care ne-au dăruit clipe de neuitat şi să aşteptăm cu nerăbdare ediţia de la anul!

Veronica Anghelescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s