Arhivele lunare: Iulie 2015

Numărul 85, 10 Iulie 2015

Standard

Photo by Dumitru UngureanuCătălina Constantinovici: Ziua europeană a muzicii la Botoșani

Eugen Bogdan Popa: Volumul colectiv de studii „Botoșani, oraș al muzicii europene”

Florin Răducanu: Bucharest Jazz Festival la a IV-a ediție

Ioan Marius Popa: Corul ,,Arhanghelii” din Orăştie la Festivalul Lugoj ,, Pe Tine Doamne, Te lăudăm”

Mircea Valeriu Diaconescu: Centenarul Eminescu în Germania – o retrospectivă

Natalia Chiciuc: Dumitru Blajinu a plecat după prietenul său, Grigore Vieru

Paul Leu: Procesul Asociației Academice Arboroasa

Simona Nicoletta Jidveanu: Jurnal de concert

Veronica Anghelescu: Cuvânt despre Liturghia Bisericii Armene

Music! Alexandru Pașcanu: Suita scurtă – Corul Academic Radio, Dirijor – Dan Mihai Goia

Music! Armenian Liturgy with Organ

Music! Bogdan Vodă: Voyageurs du Temps

Music! Costin Miereanu: Flute concerto – Ion Bogdan Ștefănescu, flaut

Music! Elena Iorgulescu, Marius Sireteanu: Sunete vesele

Music! Felicia Donceanu: Culori, flori, fructe – Corul Academic Radio, Dirijor – Dan Mihai Goia

Music! Florin Răducanu Ensemble: Florin Raducanu Solo in Bucharest Jazz festival 2015

Music! Nicolae Brânduș: Psalmi – pe versuri de Tudor Arghezi

Music! Paolo Tosti: Ave Maria – Simona Nicoletta Jidveanu, soprană

Music! Pietro Mascagni: Ave Maria – Simona Nicoletta Jidveanu, soprană

Music! Radu Paladi: Atât de fragedă

Music! Veronica Anghelescu: Milarepa – Anca Cristescu, flaut

Imaginea numărului:

Dumitru Ungureanu

Photo by Dumitru Ungureanu

Ziua europeană a muzicii la Botoșani

Standard

Ziua Europeană a Muzicii a fost sărbătorită și în acest an la Botoșani. Asociația culturală Vis de Artist a organizat a 44-a ediție a programului cultural-artistic-educativ ”Întâlnirea de astăzi”. Evenimentul intitulat „Botoșaniul muzical” s-a desfășurat în perioada 21-22 iunie a.c., la Muzeul Județean, partener al programului.

În prima zi a avut loc lansarea publicației ”Botoșani, oraș al muzicii europene”, vol. I. Manifestarea moderată de dr. Lucia Olaru Nenati, i-a avut ca invitați pe dr. Eugen-Bogdan Popa, semnatarul prefeței volumului, prof. dr. Cătălina Constantinovici, prof. Anamaria Biaciu-Popa și muzeograf Daniel Ciucălău. Volumul colectiv de studii a fost realizat cu sprijinul specialiștilor din București, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța, Roman, Botoșani și ”propune cititorului, pe lângă portrete vibrante ale unor personalități muzicale, o tematică variată, susținută de informații consistente în multe direcții ale cercetării muzicale”, cum menționează dr. Eugen-Bogdan Popa, cadru didactic asociat la Universitatea Națională de Muzică București. Autorii prezenți la lansare au pregătit momente video și audio pentru susținerea studiilor: ”Ipostaza muzicală eminesciană” (Lucia Olaru Nenati), ”Muzicianul Carol Anton Decker” (Cătălina Constantinovici), ”Un profesor uitat: Victor C. Fleury” (Daniel Ciucălău), ”Frédéric Chopin, Variațiuni op. 2 pe tema La ci darem la mano” (Anamaria Biaciu-Popa).

Cea de-a doua zi a proiectului ”Botoșaniul muzical” a debutat cu workshop-ul susținut de către Dan Helciug, actor, interpret, compozitor, textier, prezentator tv, solist al trupei ”Parlament”, apoi al ”Spitalului de urgență”, cu turnee în țară, dar și în străinătate. La workshop au participat 12 copii și tineri, care au avut șansa să cânte alături de invitat atât în cadrul atelierului organizat, cât și, ulterior, în fața publicului.

Începând cu ora 19, spectatorii au putut urmări recitalul Vis de Artist, în cadrul căruia au evoluat Ilinca Nițuleac, Marina Barnea, Emma Ianuș, Sabina Budacă, Miruna Oniciuc, Andreea Prepeliță și Andreea Vrînceanu. A urmat Întâlnirea cu Dan Helciug. Artistul a cântat în mijlocul spectatorilor și a dialogat în permanență cu publicul. A abordat un repertoriu divers, diferite genuri muzicale, realizând momente inedite și implicând spectatorii în show-ul său. Aceștia nu s-au sfiit să cânte, să aplaude, să-i vorbească, iar la final l-au copleșit prin prezență pentru fotografii și autografe. Dan Helciug a fost surprins de participarea masivă a copiilor în public, a apreciat evoluția celor care au cântat și i-a încurajat, s-a simțit foarte bine în Botoșani și s-a oprit pentru fiecare trecător care dorea să-i vorbească.

Ziua de 21 iunie a fost declarată „Ziua Muzicii în Franța începând cu anul 1982, iar din 1985 a devenit Ziua Muzicii Europene, manifestări muzicale având loc în peste 110 țări. Ziua Europeană a Muzicii promovează toate genurile muzicale, precum și variate forme de expresivi­ta­te muzicală, așa cum s-a întâmplat și în cadrul proiectului ”Botoșaniul muzical”, 21-22 iunie 2015, Botoșani.

Cătălina Constantinovici

Asociația Culturală „Vis de artist”

Această prezentare necesită JavaScript.

Volumul colectiv de studii „Botoșani, oraș al muzicii europene”

Standard

copertaAsociaţia culturală Vis de Artist este un par­ticipant activ şi constant la scena culturală botoşăneană. Cu entuziasm şi realism totodată, cu spirit tânăr și atitudine voluntară, este un promotor al proiectelor ce vizează valorile culturale regionale, promovarea și inte­grarea acestora la nivel național și internațional.

Volumul colectiv de studii pe care asociația cu nume poetic ni-l propune, Botoşani, oraş al muzicii europene – I, este expresia unui necesar demers de identificare a perso­nalităților care au contribuit la promovarea culturii naționale și universale. Colectivul de semnatari include  referenți din diferite generații, cu înaltă specializare în direcțiile lor profesionale, iar institu­țiile pe care le reprezintă au o acoperire națională: Botoșani, Iași, Roman, București, Constanța, Cluj-Napoca, Timișoara. Caracterul științific al publicației reiese din faptul că expunerile sunt bine documentate și prezintă comentarii și puncte de vedere pertinente și bine argumentate asupra subiectelor alese. Tematica volumului este ofertantă și se regăsește în două secțiuni  complementare, „Botoșaniul muzical” și „Zona muzicii europene”.

Vă voi prezenta succint, în paginile care urmează, date despre fiecare studiu prezentat în acest volum.

Referenții din prima secțiune susțin un demers unitar de recuperare a valorilor culturale și muzicale ale Botoșaniului. Aceștia se apropie în evocările lor, deopo­trivă cu sensibilitate și acribie în raportările istorice, fie de orașul natal iubit, fie de personalități muzicale com­plexe – pianiști, compozitori, dirijori, muzi­cologi.

Volumul este deschis de articolul Ipostaza muzicală eminesciană semnat de dr. Lucia  Olaru Nenati. Domnia sa ne face o introducere a cărții sale,  Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii, din care spicuiește informații privitoare la simţul muzical înnăscut al marelui poet, completate de mărturii ale contemporanilor poetului despre vocea sa nepământesc de dulce, de fascinantă, despre efectul pe care îl exercita asupra auditoriului cântecul său. Autoarea ne propune o ipoteză „a lui Eminescu în chip de reîntrupare a acelui model al omului ales, aşadar al Poetului aproape semizeu aşa cum îl vedeau primii filozofi ai lumii, pitagoricienii, pe care Eminescu al nostru pare să-l poată reprezenta în mod firesc, situându-se astfel de la sine, în chip de model european regăsit prin artă, reunind după milenii cele două arte divorţate: poezia şi muzica”.

În continuare, prof. dr. Cătălina Constantinovici desfășoară în studiul său, Muzicianul Carol Anton Decker, o cercetare minuțioasă asupra unuia dintre primii compozitori botoșăneni care au scris melodii pe versuri eminesciene. Adept al muzicii de divertisment, a optat pentru muzica de salon desprinsă din zona europeană, dedicându-și astfel harul componistic către tradiție și comunitate; creația lui, atât vocală cât și instrumentală cuprinde astfel genurile de vals, romanță, polcă, mazurcă, gavotă, barcarolă, cadril, galop dar și dansuri populare românești – hora, sârba. Într-o expunere dinamică și motivantă, referirile exacte și atent documentate bibliografic în privința creației și activității acestuia alternează cu citate ce evocă spiritul vremii.

Amintirea vie a dascălilor reprezintă o datorie pentru orice societate civilizată, pentru orice individ onest. Nu trebuie uitată niciodată prezenţa unor dascăli inimoşi, care au oferit, pe lângă conduita profesională și implicarea activă în viaţa comunităţii. Câteva studii se grupează, astfel, în această direcție.

Muzeograful Daniel Ciucălău conturează cu sensibilitate portrtetul unuia dintre profesorii dedicați din viața comunității locale, în comunicarea intitulată Un profesor uitat: Victor C. Fleury. Botoșănean prin adopție, descendent al unei familii de francezi ce s-a refugiat în Polonia în urma revoluţiei din 1789, dirijor, compozitor şi dascăl (ținut minte mai mult pentru conflictul cu Nicolae Iorga, în urma căruia viitorul istoric şi om politic a fost exmatriculat din liceul „Laurian”), primul profesor de muzică al liceului „A.T.Laurian”, Victor C. Fleury, a reuşit să aducă în sufletul botoşănenilor frumuseţea muzicii. Datele biografice sunt agerabil completate de o succesiune de citate ce ilustrează activitatea acestuia și viața culturală botoșăneană.

În aceeași linie a evocării personalităților pedagogice, conf.univ.dr. Luminița Duțică  ne prezintă expunerea intitulată Știința de a-i învăța pe alții. In memoriam profesor universitar Iulia Bucescu. Autoarea face un portret reverențios și plin de prețuire profesoarei de excepție Iulia Bucescu, aducând în același timp solide argumente științifice în promovarea Metodei sale în privința disciplinei Teoria muzicii-Solfegiu-Dictat. Un portret biografic este urmat de o argu­mentare a viabilității incontestabile a metodei; descrierea amănunțită a acesteia este completată de observații pertinente ale d-nei conf. Duțică privind eficacitatea acesteia și recomandări pentru utlilizarea acestui valoros instrument.

Tot un portret, de această dată dedicat unei personalități contemporane, ne oferă conf.univ.dr. Ruxandra Mirea în articolul Mariana Popescu – măiestrie în profesie. Cu reală prețuire (vădită din tonul confesional, sensibil al descrierilor caracteriale) și totodată cu minuțiozitate documentară, autoarea relevă parcursul biografic și profilul profesional al d-nei Mariana Popescu – dirijor coral, pianist, compozitor, muzicolog.

La rândul său, dedicatoarea studiului anterior, prof.univ.dr. Mariana Popescu ne prezintă o evocare plină de sensibilitate a Botoșaniului, orașul copilăriei sale. În articolul intitulat Botoşaniul meu drag,  rememorarea anilor de studii este completată de documente fotografice, portretele sensibile ale profesorilor care au contribuit la formarea sa și ale colegilor de generație sunt completate cu amintirea concertelor Filarmonicii botoșănene.

O autoare activă în publicistica muzicologică, conf.univ.dr. Veronica Gaspar, este semna­tara a 2 studii din acest volum. În primul dintre acestea, Doamne ale culturii muzicale europene din România I – Madeleine Cocorăscu, autoarea ne prezintă o schiță de portret a cunoscutei pianistei concertiste și profesoare. Studiul face parte dintr-o cercetare mai amplă privind contribuția anumitor categorii minoritare la europenizarea culturală a României moderne. Doamnele, aparținând în general aristocrației, au avut o contribuie semnificativă la cultura românească interbelică. Portetul biografic al pianistei este completat de un sumar panoptic al epocilor pe care le-a trăit, de menționarea altor pianiste contemporane precum și de caracte­ri­zările făcute de cei care au cunoscut-o; nota particulară a studiului o reprezintă relatarea impre­siilor personale ale autoarei la contactul direct avut cu pianista evocată. Al doilea studiu propus, Bartók ’70 – Enescu ’60, ne oferă o imagine comparativă a celor doi titani ai muzicii est-europene. Începând cu diferențele în ceea ce privește receptarea lor internațională, situația editării partiturilor lor, autoarea prezintă deopotrivă deosebirile și asemănările dintre cei  doi compozitori – în privința raportării la filonul popular, a abordării componistice (aspectele tratării materialului tematic), a activității pedagogice. Semnatara studiului se apropie, mai degrabă, de asemănările dintre ei: „Pe acești doi mari creatori îi unesc același areal de inspirație folclorică și polivalența înzestrării lor muzicale. Rar se poate întâlni performanță la același înalt nivel în domenii muzicale diferite: Enescu excela ca solist, dirijor și compozitor, iar Bartók ca pianist, compozitor și etnomuzicolog”. În finalul articolului, autoarea conchide: „Cei doi mari creatori reprezintă două fațete emblematice ale destinului cultural european, în momentul în care lumea modernă a început să se redefinească. Cântecul neterminat al acestor titani se completează în posteritate, adăugându-se și imaginea pe care le-o atribuim, considerându-i fie individual, fie cuplați în mitologicele perechi antagonice ce mișcă universul sonor al lumii noastre”.

În expunerea intitulată Corneliu Gheorghiu: de la Botoșani la Bruxelles, o carieră internațională dedicată pianului, prof.univ.dr. Lavinia Coman ne supune atenției un consistent studiu dedicat unei personalități, contemporane încă, ale artei pianistice românești. Datele documentare detaliate despre activitatea concertistică și didactică a lui Corneliu Gheorghiu nu sunt prezentate de o manieră obiectivă, impersonală, ci sunt împletite cu aspectele biografice deosebite (cum ar fi prietenia acestuia cu marele geniu pianistic Dinu Lipatti), cu reliefarea activității științifice și mai ales cu aprecierile personale ale autoarei și amintirile sale vibrante despre dedicatorul studiului. Citatele aduse în completarea excursului muzicologic sunt deopotrivă savuroase și ilustrative pentru arta pianistului matur și pentru activitatea profesorului rafinat și sensibil. Expunerea culminează cu evocarea aspectelor cu tentă personală din biografia pianistului, cum ar fi viața de familie și dureroasa alegere a exilului.

Distinsul muzicolog și publicist prof.univ.dr. Grigore Constantinescu onorează volumul din acest an cu un studiu dedicat unei personalități componistice ale sec. al XX-lea, de origine botoșăneană, compozitorul și profesorul Liviu Dandara. “Despre” și “cu” Liviu Dandara este titul sugestiv al articolului; în secțiunea despre Liviu Dandara cercetarea și documentarea portretistică se desfășoară fluent și comprehensiv – datele biografice sunt urmate de considerații stilistice pertinente asupra concepției componistice. Cu Liviu Dandara sunt muzicieni apropiați compozitorului, ale căror opinii elocvente sunt expuse; propriile  mărturii ale compozitorului sunt completate de referirile asupra a 5 dintre compozițiile sale (Sonata pentru clarinet, Bamba!, Fresca, Afectus memoria, Pentaedre).

Două studii de sinteză sunt dedicate folclorului și cercetătorilor săi devotați.

Referentul muzical Mirel Azamfirei evocă o personalitate dedicată cercetării și documentării folclorului botoșănean, în studiul Folcloristul, dirijorul și violonistul Constantin Lupu. Cu sensibilitate sunt expuse datele personalității acestui iubitor al folclorului, întrețesute cu date biografice exacte și cu citate elocvente din cronicile dedicate acestuia. Lucrarea „Folclor muzical instrumental din județul Botoșani” (unde găsim 300 de melodii originale), inițierea și dezvoltarea Tarafului Datina (care a avut un succes răsunător, acesta înregistrând două CD-uri și ducând muzica tradițională din Botoșani pe nenumărate scene ale lumii) se numără printre realizările folcloristului Constantin Lupu.

Studiul prof. Dumitru Lavric intitulat Folclor fără frontiere: zonele Botoșani – Briceni – Herța reprezintă o expunere sintetică a unei cercetări vaste, ce însumează două proiecte transfrontaliere (inițiate de Orchestra ”Rapsozii Botoșanilor”, în colaborare cu secțiile de cultură ale Raioanelor Briceni – Republica Moldova și Herța – Regiunea Cernăuți – Ucraina). Autorul tratează de o manieră exhaustivă coordonata folclorică din cele trei zone, iar expunerea abundă în informații bine documentate, diverse, coerent relaționate. Autorul susține teza adaptabilității folclorului la transformările economico-sociale specifice secolului al XXI-lea. Urmărirea anumitor aspecte – printre care repertoriul și datinile, organologia specific populară, interpreții și cercetătorii dedicați – conturează o imagine de ansamblu a subiectului cercetării, iar considerațiile finale asupra importanței filonului folcloric pentru creația enesciană și pentru componistica europeană oferă studiului o proiecție extinsă și o perspectivă actuală, europeană, a integrării specificului național în universalitate.

În încheierea primei secțiuni a volumului  se află studiul Artistul, fiara și marea. O paralelă Enescu – Hemingway, aparținând  conf.univ.dr. Elena Maria Șorban. Autoarea conduce un studiu paralel (iată, din nou, o viziune comparativă legată de George Enescu) ce vizează poemul vocal-simfonic „Vox maris” de G. Enescu şi romanul „Bătrânul şi marea” de E. Hemingway, două „roade ale suferinței”, în cuvintele autoarei. Raportările analitice se bazează pe convergențele biografiilor celor doi creatori, pe asemănările caracteriale, pe atitudinile celor  doi (divergente, în acest caz) față de comunism, pe similaritățile de limbaj artistic specific, de activitate creatoare, pe referințele creștine din operele lor.

Secțiunea a doua a volumului, dedicată muzicii europene, completează o imagine panora­mică a tematicii propuse, prin alte 7 studii deosebit de interesante.

Secțiunea a doua se deschide cu o comunicare a pr.dr. Cristian Dumea, care ne propune un portret biografic al organistului, teoreticianului și compozitorului franciscan Girolamo Diruta. O introducere cu date istorice privind Ordinul Franciscan este urmată de un portret biografic al lui Girolamo Diruta și de o detaliere nuanțată a structurii și conținutului operei sale teoretice, Il Transilvano, considerată drept prima metodă italiană, dedicată în întregime claviaturii (orgă şi clavecin). Opera este originală prin partea practică interpretativă, abordată aici într-o manieră inedită și are o valoare deosebită prin faptul că prima sa parte a fost dedicată lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei.

Studiul prof. Anamaria Biaciu-Popa, intitulat Frédéric Chopin, Variațiuni op. 2 pe tema  Là ci darem la mano, ne supune atenției un opus chopinian de real interes pentru ilustrarea stilului strălucitor al componisticii sale. Lucrarea, o „fantezie” în onoarea unui muzician prețuit și păstrat în suflet de către Chopin, W. A Mozart, se numără printre cele care au contribuit la lansarea carierei sale concertistice în Europa centrală și oferă o măsură reală a măiestriei și virtuozității interpretative, iar abordarea sa familiarizează pianistul cu valoroase aspecte tehnico-stilistice.

Creaţia muzicologică studenţească este reprezentată de articolul lui Cristina-Alexandra Manole, Concertul în creaţia lui Richard Strauss. Autoarea face un studiu axat pe creația concertantă a lui Richard Strauss, deoarece o consideră a fi umbrită de creaţia programatică simfonică şi de cea de operă. Prin intermediul celor cinci lucrări analizate (Concertele nr. 1 şi 2 pentru corn, Concertul pentru vioară, Burlesca pentru pian şi Concertul pentru oboi), aparținând unor perioade creatoare diferite, autoarea relevă evoluția stilistică în timp a compozitorului, a gândirii sale muzicale inovatoare, a drumului către făurirea limbajului muzical propriu.

Sub aspect analitic se înscrie și comunicarea conf.univ.dr. Daniela Cojocaru, care ne prezintă articolul Expresie şi stil în lucrarea Lăutarul – Fantezie şi Dans moldav pentru vioară şi pian de Stan Golestan. Compozitorul evocat a avut o contribuţie de excepţie la emanciparea şcolii româneşti de compoziţie în prima jumătate a secolului XX, nu numai prin creaţia sa, în care se disting ecouri ale unor cântece populare autohtone, ci şi prin popularizarea şi susţinerea vieţii muzicale româneşti. Prin intermediul analizei dedicate acestei lucrări sunt subliniate elementele componistice specifice melosului popular, regăsite în limbajul lui Stan Golestan.

Lect.univ.dr. Simona Negru ne propune articolul intitulat Traian Grosavescu – tenorul cu voce de aur, plecat prea devreme. 120 de ani de la naştere. În an comemorativ, autoarea ne prezintă o succintă rememorare a marelui tenor lugojan, plecat dintre noi prea devreme (la vârsta de 32 de ani). După o introducere ce prezintă moartea tragică, este detaliată cariera sa scurtă (6 ani) dar strălucită, desfășurată la Opera Română din Cluj, respectiv Opera de Stat din Viena. Sunt amintite toate rolurile jucate (cele mai importante roluri de tenor liric, spint sau dramatic din repertoriile teatrelor)  și sunt prezentate o serie de mărturii memorialistice. Caracteristicile artei sale vocale sunt relevate prin  analiza a două dintre ariile din repertoriul său, aria Ducelui de Mantua „La donna e mobile”, din actul al IV-lea al operei Rigoletto de Giuseppe Verdi şi aria lui Canio „Vesti la giuba…” din opera Paiaţe de Ruggiero Leoncavallo.

Conf.univ.dr. Mariana Frățilă ne oferă o Privire retrospectivă asupra muzicii latino-americane în secolul XX. În ţarile latino-americane folclorul şi muzica cultă au reprezentat, începând din secolul al XV-lea, formele fundamentale de manifestare artistică muzicală; pe aceste coordonate folclorul indigen s-a grefat în timp, asigurându-le individualitatea şi originalitatea. Muzica latino-americană de după 1960 este prezentată prin expunerea principalelor orientări și manifestări ale naționalismului (de la protonaţionalism la cel subiectiv sau obiectiv). Plaja de stilizare a elementului folcloric este relevată prin definirea unor orientări stilistice și prin succinte portete biografice ale compozitorilor din: Peru, Cuba, Mexic, Brazilia (Heitor Villa-Lobos), Argentina (Alberto Ginastera).

În încheierea volumului, asist.univ.dr. Iliana Velescu ne propune prin articolul său, Motivații psihologice pentru o educație muzicală timpurie, o tematică actuală, ce suscită un interes constant în cadrul științelor educației. Autoarea susține și argumentează oportunitatea educației muzicale înainte de vârsta școlară. Baza neurofiziologică a audiției se dezvoltă încă din perioada prenatală. Concepții diferite se referă la înzestrarea muzicală, la definirea și ierarhizarea ei, însă există un consens asupra faptului că educația muzicală favorizează dezvoltarea copilului atât în plan cognitiv, cât și în plan psihologic prin formarea unei conduite morale adecvate, o dezvoltare armonioasă a personalității și facilitarea integrării sociale. După cum arată autoarea, „Muzica este unul din factorii ce realizează unitatea dintre gândire, simțire, voință și activitatea forțelor emoționale și morale ale omului. Astfel, educația muzicală devine o necesitate și nu un lux pentru că formarea morală și spirituală a omului este direct condiționată de nivelul de cultură estetică în general, și artistico – muzicală în special”.

Selecția de articole din acest volum, Botoşani, oraş al muzicii europene – I, propune cititorului, pe lângă portrete vibrante ale unor personalități muzicale, o tema­tică variată, susținută de informații consistente în multe direcții ale cercetării muzicale.

Recomand călduros oricărei categorii de public lectura sa, transmit sincere felicitări și urez mult succes în activitate referenților și realizatorilor săi!

Eugen-Bogdan Popa,

C.d.a.dr., Universitatea Națională de Muzică
din București

 

VLUU L100, M100  / Samsung L100, M100

Bucharest Jazz Festival la a IV-a ediție

Standard

Cea de-a patra ediție a Bucharest Jazz Festival a avut loc între 1-5 iulie 2015, beneficiind de un line up excelent în care unele dintre cele mai importante personalități muzicale ale “industriei” jazzului american au concertat în același context cu muzicieni români.

Grație unui efort remarcabil din partea organizatorilor (dintre care o nominalizez pe energica Ana Maria Antoci) și a suportului profesional din partea curatorului Lucian Ban (coleg de breaslă), ediția a patra a festivalului a scris o pagină în istoria jazzului prin prezența octogenarului Lee Konitz, care peste 2 ani și jumătate devine nonagenar ! Despre Lee Konitz am amintit  în serialul Jazzul ca simbioză muzicală realizat în această revistă. Student al pianistului-pedagog Lennie Tristano, Konitz a luat parte la nașterea stilului Cool Jazz prin includerea sa în echipa lui Miles Davis cu care a înregistrat Birth of the Cool (1957). Din acest motiv, cel puțin pentru profesorii de jazz și pentru studenții de la jazz, apariția lui Lee Konitz la București are o însemnătate aparte..

Pe lângă Lee Konitz, la această ediție au fost prezenți doi trompetiști de top ai jazzului american : Roy Hargrove și Terence Blanchard.  Personal am trăit un sentiment de încredere în discernământul producătorilor americani ascultând proiectul trompetistului Roy Hargrove care a reușit să îmbine aspectul “comercial” cu profesionalismul. “Comercializarea” negativă (pentru că există și un aspect pozitiv al prezentării comerciale a unui produs profesionist !) a muzicii reprezintă renunțarea muzicianului (benevol sau “constrâns”) la efortul de a-și impune vizinea muzical/estetică, renunțarea la credința sa, la sinceritate și autenticitate…

Ceea ce am apreciat la Roy Hargrove în mod deosebit este tocmai faptul că, în ciuda unor tendințe globale de “comercializare” a jazzului, a reușit să-și impună propria viziune publicului care a intrat în jocul propus de Hargrove.

Există două posibilități în relația muzician- auditoriu :

  1. muzicianul se supune dorințelor neavizate ale publicului
  2. muzicianul cucerește atât specialiștii, cât și publicul neavizat fără să facă un compromis

Mărturisesc că varianta (b) este mai dificilă, dar în acest mod muzicianul profesionist își îndeplinește cu adevărat misiunea.

În acest context deosebit am fost invitat să susțin pe 3 iulie propriul recital în formulă internațională : Florin Raducanu Ensemble (România-Italia-Bulgaria). În ansamblul mai sus amintit am invitat atât muzicieni din țară cât și din străinătate : Stefano Cesare – contrabas( Italia), Ivan Tsonkov- baterie (Bulgaria), Sebastian Mihai- saxofon tenor, Laurențiu Moise- trompetă, Silviu Albei-trompetă, Diana Suciu-saxofon tenor. Invitata specială a fost conf.univ.dr. Dalila Cernătescu de la Universitatea Națională de Muzică din București.

Pentru acest recital am orchestrat compoziții proprii pentru ansamblul mai sus amintit, stilurile Cool Jazz, Hard Bop și World Music fiind prezente în demersul nostru.

Ceea ce ne-a mulțumit în mod deosebit a fost faptul că ne-am impus propria viziune muzicală unui public deosebit de numeros (peste 2 mii de persoane !), călătoria noastră muzicală fiind însoțită pe undele nevăzute care au creat feedback-ul,  introspecția fiind alternată de exteriorizări ale trăirilor publicului în concordanță cu schimbările de frecvență emoțională pe care noi, muzicienii, le realizam voluntar (în mod conștient)…

Prof .dr. Florin Raducanu

                                                                                    http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/

*

  1. Guiding Angel –comp.&orch. Florin Raducanu

*

  1. Something for Maramures – comp.&orch. Florin Raducanu

*

  1. Un moment special al serii l-a constituit improvizația Dalilei Cernatescu în cadrul piesei Nothing new, but different (comp.orch.Florin Raducanu):

Corul ,,Arhanghelii” din Orăştie la Festivalul Lugoj ,, Pe Tine Doamne, Te lăudăm”

Standard

Duminică, 5 iulie 2015, Biserica „Învierea Domnului şi Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” din Lugoj a fost gazda celei de-a șasea ediții a Festivalului coral de muzică religioasă „Pe Tine Doamne, Te lăudăm”. În cadrul acestui eveniment coral de mare ținută artistică a participat corul „Arhanghelii” al catedralei din Orăștie.

1.Corul Arhanghelii dirijor Marius Popa

Evenimentul, care şi-a propus să marcheze an de an, în prima duminică din luna iulie, momentul târnosirii Bisericii „Învierea Domnului” de către Preafericitul Părinte Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2009; a fost organizat de Asociaţia Culturală „Oppidus”, în colaborare cu Parohia Ortodoxă „Învierea Domnului” şi Primăria Lugoj, la iniţiativa şi prin sârguinţa preotului iconom stavrofor Mihai Sidei.

Corul Arhanghelii al catedralei „Sf.Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Orăştie, condus de tânărul drd. Ioan Marius Popa, a fost invitat la cea de a VI-a ediţie a Festivalului „Pe Tine Doamne, Te lăudăm”. Primele trei ediţii au fost competiţionale, însă, începând cu ediţia a IV-a, manifestarea a devenit necompetiţională. Corul de la Orăştie s-a prezentat la înălţime, ansamblul fiind felicitat de o bună parte din membrii juriului onorific, condus de prof.univ.dr. Dumitru Jompan. De altfel, chiar domnia sa a sugerat organizatorilor lugojeni invitarea acestui cor, pe care l-a văzut în festivalul desfăşurat în aprilie la Caransebeş.

2.Corul Arhanghelii din Orastie

Repertoriul corului ,,Arhanghelii” pentru acest festival a cuprins următoarele piese corale:

Ochiul inimii mele de Augustin Bena;

Ridicat-am ochii mai la ceruri de Ioan Popa;

Ţie se cuvine cântare de Isidor Vorobchievici.

La ediţia din acest an au participat şapte formații corale: Corul „Armonii” al Şcolii Gimnaziale de Muzică „Filaret Barbu” din Lugoj (dirijor – prof. Claudia Crețu), Corul „Osana” al Ligii Tineretului Creştin Ortodox Român Lugoj (dirijor – prof. Alina Marinela Bogoevici), Corul Bisericesc din Naidăş (dirijor – Ioan Radu), Corul Bisericesc din comuna Glimboca (dirijor – ing. Ioan Gaşpar), Corala „Armonia” din Bocşa (dirijor – preot Silviu Ferciug), Corul „Arhanghelii” din Orăştie (dirijor – drd. Ioan Marius Popa) şi Corul Catedralei „Învierea Domnului” din Caransebeş (dirijor – preot prof. Gheorghe Tistu).

3.Corul Arhanghelii, dirijor Marius Popa

Au mai participat şi şase solişti – Florentina Dariana Dumitrescu, Daiana Chişozan, Vasile Gondoci, Mircea Cîrţişoreanu, Ica Ciurescu şi Liliana Savu Badea, care au interpretat, fiecare, câte două pricesne.

Juriul festivalului, din care au făcut parte prof. Petru Madroane, director al Şcolii de Muzică ,,Filaret Barbu”, pr.dr. Ionuţ Arderean, prof.dr. Constantin Stan Tufan, poeta Adriana Weimer, jurnalistul Toni Boldureanu şi realizatorul TV Ioan Oltean,  a fost prezidat şi la această editie de către prof. univ. dr. Dumitru Jompan, care a apreciat evoluţia participanţilor, prestaţia acestora fiind răsplătită cu aplauze, flori, cărţi, icoane cu Maica Domnului şi diplome de participare.

4.Corul Arhanghelii

În prezent, „Arhanghelii” se pregătesc pentru participarea la Festivalul Internaţional BRATISLAVA CANTAT, ce se va desfăşura în perioada 1-3 octombrie la Bratislava. După festival, în ziua de duminică, 4 octombrie, corul va susţine răspunsurile Sfintei Liturghii la Biserica Românească din Viena. Va fi a doua participare competiţională a corului peste hotare, prima fiind anul trecut, când formaţia din Orăştie a obţinut Diploma de Bronz la Festivalul Internaţional al Muzicii de Crăciun „Petr Eben” de la Praga.

Ioan Marius Popa

*

*

Dumitru Blajinu a plecat după prietenul său, Grigore Vieru

Standard

1Violonist, dirijor, aranjor, compozitor, folclorist, lăutar, Artist Emerit, Cavaler al Ordinului Republicii, Deținător al Premiului de Stat… toate conduc către numele uneia dintre valoroasele personalități ale artei basarabene: DUMITRU BLAJINU.

Născut în noiembrie 1934 în comuna Pererâta din plasa Lipcani a fostului județ Hotin într-o familie de lăutari, acesta a mânuit arcușul viorii încă de mic copil, astfel încât la numai 10 ani evolua deja în cadrul tarafului din satul natal.

Tot la acei ani își petrecea duminicile împreună cu Grigore Vieru, văr de-al doilea devenit apoi și prieten de-o viață, căruia îi plăcea nespus de mult să fie prezent la repetițiile  organizate în casa Blajinilor. De fapt, acestea au fost începuturile duetului Blajinu-Vieru, altfel spus al celui de muzică-poezie. Or, plăcerea nevinovată a lui Vieru era să-și recite poeziile sub doinitul viorii lui Blajinu, mai întâi pentru o proprie delectare, iar mai târziu în cadrul unor programe de concerte și spectacole oferite publicului larg și avid de artă.

În 1945 violonistul a participat la prima Olimpiadă Republicană organizată imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, la care a obținut locul întâi pentru programul său de melodii pentru vioară și acompaniament de țambal asigurat de tatăl său. În anii ’56-57 Dumitru Blajinu studiază teoria muzicii și armonia prin studiu extern la Universitatea populară a Casei Centrale de Creație Populară N. K. Krupskaia din Moscova. Iar cariera sa artistică profesionistă începe în 1957, când este angajat în funcție de instrumentist, după care în cea de dirijor al orchestrei Teatrului muzical-dramatic din Bălţi. Mai târziu, în 1961, devine și maestru de concert în Ansamblul de dansuri populare Joc, iar peste încă un an – acordeonist şi naist în Ansamblul de Tineret din Chişinău și violonist în orchestrele de muzică populară Mugurel și Veselia.

În 1967, proaspăt laureat al Festivalului internaţional al tineretului şi studenţilor din Moscova, Dumitru Blajinu a fondat Orchestra de muzică populară Folclor a Radioteleviziunii Moldoveneşti, al cărei prim-dirijor a fost timp de 17 ani. În această perioadă a înregistrat aproximativ 40 de piese instrumentale în diferite forme şi peste 300 de creaţii de autor. Profund împătimit de domeniul folcloric autohton și de starea nenorocită a acestuia, inspirat din activitatea sa artistică de zi cu zi, maestrul a editat o serie de culegeri de cântece, printre care Zii, lăută!, La vatra jocului, Primul ghiocel, Cântă inima şi dorul etc. Iar culegerea sa Antologia de folclor muzical. 1107 creaţii din Moldova istorică apărută în 2002 este considerată una fundamentală în păstrarea și promovarea folclorului autentic.

Din 1985 artistul a colaborat timp de un deceniu cu Centrul ştiinţific-metodic de creaţie populară şi activitate culturală, în perioada ’98-99 a fost lector la catedra Instrumente populare a Academiei de muzică Gavriil Musicescu din Chișinău, iar între anii 2000-2003 acesta a condus Centrul de conservare și valorificare a creației populare.

Multele și valoroasele sale realizări artistice au fost răsplătite prin titlul de Artist Emerit oferit în 1982, prin Ordinul republicii în 1994 și, nu în ultimul rând, prin acordarea Premiului de Stat al Republicii Moldova în 2014, la împlinirea a opt decenii de viață și la mai puțin de un an înainte de deces (6 iulie 2015). Însă cea mai mare recompensă pentru munca frumoasă a maestrului este rostirea frecventă a numelui său în contextul procesului de salvgardare a patrimoniului folcloric autentic. Or, Dumitru Blajinu a fost unul dintre puținii artiști care în vremurile de restriște sovietică a avut curajul să readucă și să promoveze muzica folclorică românească – la fel ca și prietenul său Grigore Vieru în perimetrul literar – atât prin propria sa existență și activitate, cât și prin cea a discipolilor săi, printre care Vasile Iovu, Maria Drăgan, Valentina Cojocaru, Angela Păduraru și alţii, toți de o valoare incontestabilă a culturii românești autohtone. Cât despre piesele lui Dumitru Blajinu, interpretate, orchestrate sau compuse, acestea sunt parte a fondului de aur al muzicii naționale, după cum și poezia lui Vieru este păstrată la loc de cinste.

… duetul muzică-poezie s-a reîntregit acolo sus, din momentul în care Blajinu a ales să plece după prietenul său, Vieru …

Drd. Natalia CHICIUC, muzicolog,

Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău

https://www.youtube.com/channel/UCZ8DdiunPN6w2drpK5qVrkg  https://www.facebook.com/DumitruBlajinu

https://www.youtube.com/watch?v=FOU0ABy9Ia0